Sfântul ,,mult nedreptăţit”

 Odată stareţul stătea în afara Mănăstirii Stavronikita si discuta cu nişte închinători. Unul dintre ei care era teolog, susţinea că Sfântul Isaac Sirul a fost nestorian. Din nefericire repeta cunoscutele concepţii apusene.

Părintele Paisie  a încercat să-l convingă că Avva Isaac Sirul este nu numai ortodox, dar si sfânt si că au mult har şi putere cuvintele lui ascetice, dar în zadar. Teologul stăruia cu încăpăţânare în părerile lui. Dupa ce au terminat discuţia, Stareţul a plecat spre coliba sa întristat.

Pe drum, în timp ce se ruga, in locul unde se află un platan  mare, ,,ceva i s-a întâmplat”, după cum el însuşi a povestit. Stareţul nu a destăinuit tot ce i s-a petrecut, dar, potrivit spuselor lui, a vazut în vedenie ceata Cuvioşilor Părinţi trecând prin faţa lui. Unul dintre ei s-a oprit şi i-a spus: ,,Eu sunt Issac Sirul. Sunt foarte ortodox. Într-adevăr în ţinutul meu a existat eresul lui Nestorie, dar eu m-am luptat împotriva lui.” Ne este cu neputinţă să adeverim sau să respingem credibilitatea acestei mărturii. Cu toate acestea, este de netăgăduit faptul că acel ,,ceva care i s-a întâmplat” Stareţului a fost un fapt dumnezeiesc, care l-a încredinţat foarte limpede despre ortodoxia şi sfinţenia Avvei Issac Sirul.

,,Cuvintele ascetice” ale Sântului Issac Sirul le ţinea la căpătâiul  său şi le citea mereu. Pentru o perioadă de şase ani acestea au fost singura lui lectură duhovnicească. Lua o frază şi toata ziua o punea în practică. Stareţul ,,mesteca” toate cuvintele Sfântului, aşa cum ,,animalele îşi rumegau mâncarea lor”, potrivit expresiei lui. Împărţea de binecuvântare o culegere alcătuită din cele mai frumoase cuvinte ale Sfântului pentru a îndemna pe cât mai mulţi la citirea lor. ,,Foarte mult ajută studiul *Cuvintelor ascetice* ale Sfântului Isaac, spunea Stareţul, pentru că ele îl ajută pe omul care crede în Dumnezeu să prindă sensul cel mai adânc  al vieţii şi să alunge orice fel de comlex mic sau mare. Puţină citire a cuvintelor Avvei Isaac schimbă sufletul cu multele lor vitamine”

Sfătuia şi pe mireni să citescă din Sfântul Isaac, dar foarte puţin, ca să-l poata ,,asimila”. Stareţul spunea ca scrierile lui Avva Isaac valorează cât toată patristica.

În cartea Avvei Isaac din care citea Stareţul a însemnat sub icoana Sfântului , în care este zugrăvit cu o pană în mână: ,,Avva al meu, dă-mi mie pana ta, ca să subliniez toata cartea ta.”(Adica tot textul cărţii merită să fie subliniat.)

Stareţul nu numai că îi citea scrierile, dar avea şi multă evlavie la el. La ,,Panaguda” , una din cele cinci-şase icoane pe care le avea deasupra Sfintei Mese era a Sfântului Isaac. Din dragoste şi evlavie faţă de Sfânt, Stareţul a dat numele unuia dintre fiii săi duhovniceşti, atunci cand l-a făcut schimonah. Pomenirea Sfântului o prăznuia la 28 septembrie cu priveghere de toată noaptea. La una dintre aceste privegheri Stareţul a fost văzut într-o lumină taborică, ridicat de la pamânt şi transfigurat. În vechime, când Sfântul Isaac se prăznuia împreună cu Sfântul Efrem Sirul, Stareţul a adăugat în Mineiul pe ianuarie, la ziua 28, următoarele:

Luna ianuarie, în 28 de zile, pomenirea Cuviosului Părintele nostru Efrem Sirul şi a marelui isihast Isaac, mult nedreptăţitul.

 SURSA: cartea „Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul”, scrisă de ucenicul său, Ierom. Isaac

Sf. Paisie Aghioritul: Durerea este totul. Dacă ne doare pentru ceilalţi uităm de noi înşine şi de problemele noastre

– Părinte, cum faceţi rugăciune pentru o problemă?

– Cheia reuşitei este ca pe cel ce se roagă să-l doa­ră. Dacă nu-l doare, poate sta ore întregi cu metania în mână şi rugăciunea lui să nu aducă nici un rezultat. Dacă există durere pentru problema pentru care te rogi, chiar şi cu un suspin faci rugăciune din inimă. Mulţi, atunci când alţii le cer să facă rugăciune pentru ei nu au timp să se roage în momentul acela şi de aceea se roagă numai cu un suspin pentru problema acelora. Continuă să citești →

Vorbirea Sfantului Paisie cu animalele.

Locuitorii din Conita au fost impresionati de apropierea pe care o avea ”Călugarul” cu animalele.

Într-o Duminica, dupa Sfanta Liturgie, pe cand se retragea la chilia sa, Părintele Paisie a auzit voci inspaimantate. Iese afara si ce sa vadă? Un urs mare a intrat pe poarta principala creind panica printre cei aflati in curtea manastirii. Cuviosul s-a apropiat insa de urs si i-a zis: ”Acum trebuie sa pleci pentru că oamenii se tem. Să revii mâine, dar nu pe aici, ci pe poarta din spate.”

Ursul a pornit spre munte pe cele două picioare ale sale. In fiecare luni, sapte-opt ursi veneau la locul din spate al Manastirii, unde se afla bucătăria si Parintele Paisie le dadea din mancarea pe care credinciosii o lăsau la sfarsit de saptamana. Continuă să citești →

Spunea Cuviosul Paisie: << Ziar am citit doar o data in viata mea, pentru a afla cand voi termina stagiul militar. Daca va avea loc vreun eveniment, ori se va face cunoscut si voi afla si eu, ori voi afla prin rugaciune.>> Si unele din cele mai socante evenimente care au avut loc la sfarsitul anilor ’80, Cuviosul nu numai ca le-a aflat, dar le vedea si cu televizorul duhovnicesc cu multi ani inainte ca evenimentele sa se intample.

Caderea comunismului in Rusia si in celelalte state comunstie a profetit-o cu zece ani mai inainte. In anul 1979 a spus: << Comunismul va cadea. Uniunea Sovietica se va dizolva vor aparea mai multe state mai mici. In Albania se vor deschide Biserici, si incet, incet va triumfa Ortodoxia.>> De atunci de multe ori reamintea aceste profetii. Continuă să citești →

Sfântul Paisie Aghioritul: EVLAVIA ESTE FRICA LUI DUMNEZEU, SFIALA, SENSIBILITATEA DUHOVNICEASCĂ

– Parinte, ce este evlavia?

– Evlavia este frica lui Dumnezeu, sfiala, sensibilitatea duhovniceasca. Evlaviosul se sfieste in toate, dar aceasta sfiala picura miere in inima sa. Felul sau de vietuire el nu il socoate martiric, ci il multumeste. Miscarile lui sunt fine, atente. Simte puternic prezenta lui Dumnezeu, a ingerilor si a Sfintilor. Simte alaturi de el pe ingerul lui pazitor cum il supravegheaza. Are mereu in mintea sa faptul ca trupul lui este biserica a Duhului Sfant si traieste simplu, in curatie si sfintenie. Pretutindeni se comporta cu atentie si grija si simte vii toate cele sfinte. Ia aminte, de pilda, sa nu fie in spatele lui icoane. Nu pune Evanghelia sau o carte duhovniceasca etc. acolo unde sta, pe canapea sau pe scaun. Daca vede o icoana inima ii tresare, iar ochii i se umplu de lacrimi. Chiar si numai numele lui Hristos de il vede scris undeva, il saruta cu evlavie si i se indulceste sufletul sau. Si chiar de va vedea aruncata pe jos o bucatica de ziar pe care sa scrie, de pilda, numele lui Hristos sau “Sfanta Biserica a Sfintei Treimi”, se pleaca, o ia, o saruta cu evlavie si se mahneste pentru faptul ca a fost aruncata pe jos.

Continuă să citești →

Cuviosul Paisie Aghioritul: GÂNDUL BUN

Unii oameni îmi spun că sunt indignați de faptul că există multe lucruri greșite în biserică. Atunci eu le spun să întrebe o muscă: „Sunt flori în apropiere?” iar ea le va răspunde: „Nu ştiu dacă sunt flori, dar acolo în mormanul acela de gunoi poţi găsi toată mizeria pe care o vrei”. Şi va începe să îţi înşiruiască toate locurile murdare pe unde a fost. Dar dacă întrebi o albină: „Ai văzut vreun coș de gunoi prin zonă?” ea îţi va răspunde: „Coş de gunoi? Nu, n-am văzut niciunul, pe aici e plin de flori parfumate”. Şi va începe să îţi înșiruiască toate florile din grădină sau de pe pajişte. Vedeţi voi, musca nu ştie decât unde este mizeria în timp ce albina ştie unde se găsesc irişii sau zambilele.

Continuă să citești →

Pr. Paisie Aghioritul: Când cineva se lasă în seama lui Dumnezeu, El nu-l lasă!

Părintele Tihon, atunci când s-a dus la Coliba Sfintei Cruci, nu avea biserică, deşi îi era absolut ne­cesară. Nici bani nu avea ca s-o facă, ci numai o mare credinţă în Dumnezeu. Într-o zi, s-a rugat şi a pornit spre Karyes, cu credinţa că Dumnezeu îi va iconomisi banii de care avea trebuinţă ca să facă biserica. Înain­te de a ajunge la Karyes, îl strigă de departe stareţul Schitului Sfântul Ilie. Când s-a apropiat Părintele Tihon, stareţul i-a spus: „Un creştin evlavios din Ame­rica mi-a trimis aceşti dolari ca să-i dau unui pustnic care nu are biserică. Sfinţia Ta nu ai biserică. Ia-i şi fă-ţi!” Atunci părintelui Tihon i-au dat lacrimile de emoţie şi recunoştinţă faţă de Bunul Dumnezeu, Care, ca un cunoscător de inimi, se îngrijise pentru biserică mai înainte ca el să-L roage, în aşa fel încât să aibă banii pregătiţi atunci când îi va cere. Continuă să citești →