Sfântul Alexie de la Goloseev, aflat spre închinare la Frumoasa
În anul 1840, într-o familie din Kiev se năștea al nouălea copil. Părinții l-au numit Vladimir. Acesta urma să devină Sfântul Cuvios Alexie. Băiatul n-a vorbit nimic până la 12 ani când, la slujba Sfintei Învieri, mitropolitul de atunci, Filaret Amfiteatru, trecut și el în rândul sfinților, i-a spus: „Vladimir, Hristos a Înviat!”. A treia oară, copilul a răspuns: „Adevărat c-a Înviat!”
Anii au trecut, iar tânărul Vladimir, mânat de dorul după Dumnezeu, s-a îndreptat spre Lavra Pecerska, dorind să intre în rândul monahilor. La momentul călugăriei, starețul a vrut să-l numească Nicolae, dar în acea clipă a uitat numele pe care voia să i-l pună și un glas interior i-a spus: „Alexie”. Acesta i-a rămas numele de monah.
Cuviosul Alexei a fost un om cu har și un mare duhovnic. Spovedea monahii și oamenii care îl căutau, atât la Lavra Pecerska, cât și la Mănăstirea Goloseev, înființată de Sfântul Mitropolit Petru Movilă, în secolul al XVII-lea.
Cuviosul Alexie a trecut la Domnul în anul 1917. Imediat după moartea sa, minunile izvorau la sfântul său mormânt și multă lume venea să ceară ajutor și vindecare. În 1993, când s-a redeschis Mănăstirea Goloseev, sfintele moaște ale cuviosului au fost deshumate și puse în biserică spre închinare, iar pe 4 octombrie în același an i s-a făcut canonizarea.
O părticică din moaștele Sfântului Cuvios Alexie de la Goloseev se păstrează și în racla cu sfinte moaște așezate spre închinare în biserica mare a Mănăstirii Frumoasa din Iași.
Către toată ortodoxia, și nu numai
„Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.” (Mt 5,9)
Dacă aș fi fost patriarhul României, sau unul dintre ierarhii ortodocși ai lumii acesteia, aș fi făcut mai de multă vreme, apel către înalții ierarhi ai Rusiei și Ucrainei la dialog și dimpreună rugăciune pentru pace. Aceasta, înainte de a începe acest război sângeros între două țări ortodoxe.
Așa, ca un prea umil ce sunt, chem toți creștinii ortodocși, și nu numai, să activăm cea mai puternică „armă” din univers: rugăciunea.
„Că unde sunt doi sau trei adunați întru numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor.” (Mt 18,20) – a zis Mântuitorul Iisus Hristos.
Acum, când nu este prea târziu, în al unsprezecelea ceas, să fim împreună în rugăciune, să ne rugăm toți în ceasul al unsprezecelea din zi și în ceasul al unsprezecelea din noapte. În biserici și mănăstiri, acasă, pe stradă, sau la lucru.
Căci dacă Mântuitorul Hristos este prezent când doi sau trei se roagă, cum n-ar fi El cu noi, și cum nu ne-ar ascuta rugăciunea când vom fi milioane, zeci, sute de milioane?
La un ison, să ne rugăm pentru pace grabnică, pentru o lume fără arme nucleare, pentru o planetă curată, pentru respect față de viața, față de toată creatura, de la cea mai mică și până la cea mai mare. Aceasta până când nu va fi prea târziu. Să ne trezim, până când nu va fi prea târziu!
Pentru poporul rus: sfinții voștri, sf. Serafim de Sarov, sfinții și mucenicii lagărelor comuniste, se uită la voi. Și dacă făcătorii de pace fiii lui Dumnezeu se vor numi, făcătorii de război, fiii cui se vor numi?
Și mai este ceva. Acolo în Ucraina mor copii. Și Cine a zis: „Lăsați copiii să vină la Mine…” (Lc 18,16)? „Dar celui ce-i va fi piatră de poticnire unuia dintr-aceștia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi să-și atârne de gât o piatră de moară și să se înece în adâncul mării.” (Mt 18,6) Și vai omului aceluia prin care vine poticnirea, a mai zis Mântuitorul Iisus Hristos.
Luați aminte ruși, și în numele credinței celei adevărate puneți capăt războiului!
Așadar, să ne rugăm zeci și sute de milioane de ortodocși pentru ca în Ucraina și în lume să fie pace și armonie și pentru ca urâciunea pustiirii să fie înlăturată și așezată la locul de rușine ce i se cuvine.
Așa să ne ajute Dumnezeu.
Marinescu Vladimir Cristian
Craiova 01-03-2022
PS: Rog tiparire pe pagina dvs de internet. Rog ca acest apel să fie tradus și transmis în toată lumea.