Șocul și apoi jalea monahilor și a vietuitorilor mănăstirii Optina, la aflarea uciderii celor trei confrați ai lor a fost de nedescris, dar slujbele trebuiau să continue. Ieromonahul M spune: „după slujbă am plecat la mănăstire. Atunci am văzut acel cuțit înfricoșător. Frații uciși erau acoperiți cu o stofă neagră. Știam că cei ce zăceau acolo erau mucenici, însă atunci eram în stare de groază”.

„În ziua înmormântării a început dintr-o dată să ningă – și-a amintit unul dintre prietenii mireni ai părintelui Vasile. Ningea cu fulgi mari, plini de apă… Iar în biserică mirenii și călugării își luau rămas bun de la cei uciși, o adiere caldă și plăcută se simțea de la tămâie și de la ceară lumânărilor.

La prohodire, au venit la Optina sute de oameni, printre care mulți cu copii… Când sicriele au fost scoase din biserică, ninsoarea s-a oprit, cerul s-a limpezit și a ieșit soarele. Înmormântarea s-a săvârșit după rânduiala pascală. Tocmai de aceea sicriele au fost căptușite cu material roșu. Clopotele au răsunat, vestind bucuria Învierii… Egumenul M a spus: ”Am pierdut oameni, dar am dobândit îngeri în Cer; am pierdut călugări, am pierdut părinți slujitori, însă am dobândit noi mucenici în Cer. Rugăciunile lor vor acoperi neamul nostru, vor acoperi Biserica noastră , vor acoperi tot poporul lui Dumnezeu, care tinde spre curăția vieții și sfințeniei”.

Igor Ivanovici Rosliakov (Ieromonahul Vasile) s-a născut pe 23 decembrie 1960, într-o familie simplă din Moscova, iar în timpul studenției sale la Facultatea de Jurnalistică din Moscova a devenit membru al echipei naționale de polo a Rusiei. Era un copil, apoi un tânăr independent, cu un character ferm și echilibrat, tăcut și foarte credincios, cu mare înclinare către scriere, fiind mai apoi solicitat să se angajeze ca jurnalist la un cotidian moscovit. A ales însă calea monahală. Jurnalul său, cu însemnări de o adâncă trăire duhovnicesca, ne arată în același timp în ce mod un semen de lângă noi poate găși și azi Calea Mântuirii.

Foarte importante sunt ultimele două însemnări din Jurnalul Părintelui Vasile:

Prima însemnare: „Doamne, Tu mi-ai dăruit iubire și m-ai schimbat întru totul, iar eu acum nu mai pot face altceva decât numai să merg la chinuri spre mântuirea aproapelui meu. Suspin, plâng, mă îngrozesc și nu pot face altceva, căci iubirea Ta mă călăuzește și nu voiesc să mă despart de ea, pentru că în ea îmi găsesc nădejdea mântuirii și nu deznădăjduiesc până în sfârșit, văzând-o pe ea în mine”. De altfel, cu o lună înainte de Pașți, Părintele Vasile a mers la Moscova, a slujit parastas la mormântul tatălui său și a desfiintat contul de la cec în care mama sa continua să depună bani pentru el, muncind ca garderobieră la cei șaptezeci de ani ai săi. A închis contul și a dat banii mamei, spunadu-i că nu-i trebuie aceșți bani. Tot înainte de marea sărbătoare a Învierii Domnului, toți cei trei călugări, ierom. Vasile, Trofin și Ferapont, și-au dat lucurile dragi fraților din mănăstire, cu bucurie, spre marea mirare a acestora (crucifix, icoane, cărți…), cea ce ulterior a făcut dovadă faptului că fiecare dintre cei trei știa și își acceptase deja jertfă mântuirii sale.

A două însemnare: „Prin Duhul Sfânt Îl cunoaștem noi pe Dumnezeu. El este noul organ, necunoscut nouă, dat nouă de Domnul pentru cunoașterea iubirii și a bunătății Lui. Este cumva ochiul cel nou, urechea cea nouă pentru vederea celor nevăzute și pentru auzirea celor neauzite. Este ca și cum ți s-ar da aripi și ți s-ar spune: acum poți zbura prin tot universal. Duhul Sfânt reprezintă aripile sufletului.”

După moartea Părintelui Vasile, în chilia lui s-a găsit pe masă Apostolul, cu semnul de carte în locul în care citise ultima dată: „că eu de acum mă jertfesc și vremea despărțirii mele s-a apropiat. Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptății, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul judecător…” (Timotei, IV, 6-8)

Avea 33 de ani și era monah de doar trei ani, tuns în monahism la 23 august 1990…

Ieromonahul Vasile s-a născut în 1960, călugărul Trofin în 1954, călugărul Ferapont în 1955. Fiecare dintre ei ne putea fi coleg de școală, vecin, cunoștință… Noi suntem aici în lumea acesta, ei stau lângă Domnul și se roagă fierbinte pentru noi, cei de acum, a căror viață simplă și grea o cunosc foarte bine. Părintele care ne-a vorbit acolo, în capela celor trei mucenici de la Optina, ne-a îndemnat „scrieți biletele cu necazurile și dorințele voastre, pe care să le lăsăți la crucile lor. Nu contează limba în care scrieți. Nu le citește nimeni. Rugile voastre vor fi ascultate și se împlinesc. De fiecare dată spun pelerinilor toate acestea, lumea scrie, se roagă și pleacă. Acum câtăva vreme, o doamnă care fusese în pelerinaj în Rusia mi-a telefonat să îmi spună: „știți, când ne-ați spus de biletele, m-am gândit să verific dacă e adevărat și mi-am pus o dorință imposibilă. Acum, după 6 luni, dorința mi s-a împlinit! Am sunat special să vă spun cât de mare și grabnic, incredibil, este ajutorul mucenicilor de la Optina!”

Anul trecut, în 2007, am ajuns la mănăstirea Optina, ne-a întâmpinat acolo maica Vasilia, o moldoveancă tânăra și micuță, care tare s-a bucurat aflând că suntem români și care ne-a spus că și-a luat numele de călugărie de la Ieromonahul Vasile. Deși nu este declarat încă sfânt, toată Republica Moldova așa îl consideră! Maica Vasilia are duhovnic la Mănăstirea Optina, pe unul dintre prietenii ieromonahului Vasile și mi-a arătat, cu mare emoție, ce are ea mai de preț: o bucată mică de fașă impregnată cu sângele ieromonahului Vasile, în dimineata de Pașți 1993, sfinte moaște, chiar dacă încă cei trei se odihnesc sub pământ. Sângele mucenicilor de la Optina a rămas cu noi… Sfinți și oameni, oameni și sfinți, așa este Rusia! Și tot maica Vasilia ne-a mai făcut o surpriză extraordinară, ne-a prezentat maicii Maria, mama călugărului Ferapont, care mai zăbovise o zi după comemorarea fiului său, ca mucenic. Am aflat atunci că și mama Ieromonahului Vasile s-a călugărit după moartea fiului sau, luând numele de Vasilia – mama căreia fiul i-a dat nume!

Fie ca pentru rugăciunile sfinților mucenici de la Optina Domnul să ne înlesnească Calea spre mântuire!

Din „Optina 1993, sângele noilor mucenici”, Ed Egumenit 2005

Sursa: ortodox.md