Sfântul Ierarh Leon, Episcopul Romei
18 Februarie
Acest mare arhiereu şi păstor al Bisericii lui Dumnezeu, Leon, era de neam din Italia. Tatăl său era Chintian. Din tinereţe a fost crescut în învăţătura cărţii, întru înţelepciunea cea din afară şi în faptele cele bune creştineşti. Alegând duhovniceasca viaţă mai mult decât cea mirenească, mai întâi a fost arhidiacon la papă Sixt al III-lea. Apoi, pentru multa lui înţelepciune şi curăţie, după moartea lui Sixt, prin alegerea tuturor, a luat scaunul Romei şi păştea bine cuvântătoarele oi ale lui Hristos, ca un bun păstor, punându-şi sufletul său pentru dânsele.
Când Atila, stăpânitorul hunilor şi tiranul cel cumplit, care se numea „biciul lui Dumnezeu”, biruind multe ţări, a mers şi asupra Italiei, vrând să o pustiiască cu foc şi sabie, papa Leon, văzând că nimeni nu putea să se împotrivească aceluia, s-a rugat cu dinadinsul lui Dumnezeu cu postire şi cu lacrimi, cerând de la El apărare şi chemând în ajutor pe Sfinţii marii Apostoli Petru şi Pavel. Apoi a mers singur la acel tiran ca să-l roage să se potolească, gata fiind să moară pentru oile sale. Şi vorbind către dânsul cu dulci cuvinte de Dumnezeu insuflate, l-a prefăcut din lup în oaie. Pentru că, a ascultat tiranul cuvintele plăcutului lui Dumnezeu, cu blândeţe şi cu smerenie, minunându-se de arhierească să îmbrăcăminte şi înspăimîntându-se de cinstitaşi sfânta lui faţă. Deci a făcut toate după dorirea lui şi s-a dus din hotarele Italiei la locul său.
Boierii şi voievozii lui Atila, mirându-se de neobişnuita şi grabnica lui schimbare în blândeţe, îl întrebau pe dânsul: „Pentru ce s-a temut de un roman, care fără de arme venise la dânsul şi l-a ascultat şi ca un biruit a fugit, lăsând atâta pradă în pământul Italiei?” Atila le-a răspuns: „N-aţi văzut voi ceea ce am văzut eu. Am văzut doi bărbaţi, în chip de îngeri, pe Sfinţii mari Apostoli Petru şi Pavel, de amândouă părţile papei, iar în mâini ţinând săbii, cu moarte mă îngrozeau pe mine, de nu voi asculta pe arhiereul lui Dumnezeu”. Astfel, era înfricoşat marele şi plăcutul lui Dumnezeu Leon, nu numai celor nevăzuţi, ci şi celor văzuţi vrăjmaşi. Apoi era preaiubit de oile sale, că pentru dânsele nu s-a temut a merge la tiranul care năvălea şi chiar de i-ar fi fost lui a pătimi, nu se înspăimântă.
În timpul arhieriei lui, după eresul lui Nestorie, veni Eutihie, arhimandritul monahilor din Constantinopol, şi Dioscor, patriarhul Alexandriei, hulitorii cei fără de ruşine, care pe cele două firi ale lui Hristos, Domnul nostru, adică cea dumnezeiască şi omenească, le amestecau într-una şi cu acel eres tulburau Biserica lui Dumnezeu foarte mult. Adunând al lor sobor în Efes, pe Sfântul Flavian, patriarhul Constantinopolului, apărătorul credinţei, cu nedreptate l-au judecat şi l-au ucis şi multă răutate făceau celor dreptcredincioşi.
Atunci Sfântul Leon, papa, a arătat mare sârguinţă ca să îndrepteze şi să pocăiască Biserica cea tulburată de eretici, scriind către împăraţi, mai întâi lui Teodosie, apoi lui Marchian, ca să rânduiască să fie sobor din toată lumea. Deci, s-a adunat sfântul şi a toată lumea al IV-lea sinod în Calcedon, al Sfinţilor Părinţi în număr de 630, pe vremea împărăţiei lui Marchian şi a Pulheriei, contra lui Eutihie şi Dioscor, care ziceau că în Hristos Domnul este o fire şi o lucrare şi o voie. La acel sinod, deoarece era cu neputinţă că prea sfinţitul Leon să fie, pe de o parte pentru lungimea drumului şi pentru neputinţele bătrâneţii, iar pe de alta, pentru nelesnicioasa trecere, din pricina deselor năvăliri barbare ce se făceau atunci asupra Italiei; pentru aceea, a trimis pe episcopul Pascasie şi Luchentie şi pe presbiterii Bonifacie şi Vasilie.
Fiind la sinodul acela ceartă cu ereticii şi îndoire multă, atunci, după porunca Sfinţilor Părinţi, pentru învingerea ereticilor, s-a citit epistola acestui Sfânt Leon, papă al Romei, scrisă către cel ce a fost mai înainte patriarh al Constantinopolului, adică Sfântul Flavian, care adunase în Constantinopol sinod local contra ereticilor. Despre epistola aceea se povesteşte că a îndreptat-o chiar Sfântul şi marele Apostol Petru, de care lucru adevereşte Sfântul Sofronie al Ierusalimului, scriind aşa: „Ne-a spus ava Mina, părintele chinoviei, care se numea Salamana, ce este aproape de Alexandria, că a auzit pe ava Evloghie, patriarhul Alexandriei, spunând: „Când am mers în Constantinopole, am găzduit cu domnul Grigorie, arhidiaconul Bisericii Romei, bărbat cu adevărat ales şi îmbunătăţit. Vorbind cu dânsul, mi-a spus de prea sfinţitul şi fericitul Leon, papă al Romei, povestindu-mi ceea ce este scris în Biserica Romei.
Scriind Sfântul Leon epistola către Sfântul Flavian, episcopul Constantinopolului, împotriva rău-credinciosului Eutihie şi Nestorie, a pus-o pe mormântul mai marelui Apostol Petru şi cu rugăciuni şi cu privegheri şi cu postiri se ruga lui, zicându-i: „De am greşit întru ceva ca un om, tu, căruia de la Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos ţi s-a încredinţat apostolia, mântuieşte-mă”. După 40 de zile i s-a arătat apostolul, pe când se ruga, şi i-a zis: „Am citit şi am îndreptat”. Apoi, luând Leon epistola sa de pe mormântul fericitului Apostol Petru, a deschis-o şi a aflat-o îndreptată de apostoleasca mână.
Acea epistolă a Sfântului papă Leon, când s-a citit la cel de-al patrulea sinod, toţi Sfinţii Părinţi au strigat: „Petru, Apostolul, prin gura lui Leon grăieşte”. Sfântul sinod s-a întărit prin acea scrisoare a Sfântului Leon, ruşinând pe eretici. Dar nu numai atunci, ci şi după aceea, epistola aceea ce întărea credinţa şi astupa gurile eretice, în mare cinste era la Sfinţii Părinţi, precum şi la fericitul Evloghie, patriarhul Alexandriei, cel sus pomenit, care răspundea ereticilor, celor ce o huleau, împotrivindu-se cu tărie pentru dânsa. De aceea, era şi iubit Sfântul Leon şi după ce se dusese din cele de aici, fiind cu sfinţii înaintea lui Dumnezeu.
De acest lucru, acelaşi sfânt, Sofronie povesteşte: „Sfântul Teodor, episcopul cetăţii Darnia, din Likia, ne-a spus nouă: „Când eram postelnic la Sfântul Evloghie, patriarhul Alexandriei, am văzut în vis un bărbat cu sfinţită cuviinţă şi luminat, care mi-a zis: „Să spui pentru mine lui Evloghie patriarhul”. Iar eu i-am zis: „Cine eşti tu, stăpâne? Cum voi spune de tine?” El mi-a răspuns: „Eu sunt Leon, papă al Romei”. Şi, intrând eu am spus Sfântului Evloghie, zicând: „Prea sfinţitul şi prea fericitul papă Leon, întâiul şezător al scaunului Romei, voieşte să intre la tine”. Auzind de aceasta patriarhul Evloghie şi sculându-se, degrabă a ieşit în întâmpinarea lui, şi, făcând rugăciune, s-au sărutat şi au şezut.
Atunci dumnezeiescul Leon a zis Sfântului Evloghie, patriarhul: „Ştii pentru ce am venit la voi?” El a răspuns: „Ba nu.” Leon i-a zis: „Am venit să vă mulţumesc că bine şi cu vitejie sufletească aţi răspuns la epistola mea, astupând cu dânsa gura ereticilor. Această epistolă am scris-o fratelui meu Flavian, patriarhul Constantinopolului, pentru mustrarea păgânescului eres al lui Nestorie şi Eutihie. Să ştii, frate, că nu numai mie mi se cuvine laudă pentru dumnezeiasca osteneală şi sârguinţă, ci şi marelui Apostol Petru, care a citit şi a îndreptat epistola mea. Iar mai întâi de toţi se cuvine laudă Adevărului celui propovăduit de noi, care este Hristos, Dumnezeul nostru. Acestea, zice episcopul Teodor, le-am văzut nu numai o dată, ci şi de două ori şi de trei ori că, adunându-se, au vorbit despre aceea între dânşii şi am spus vedenia aceasta Sfântului Evloghie. El a lăcrimat şi, ridicându-şi mâinile spre cer, a dat mulţumire lui Dumnezeu, zicând: „Mulţumesc Ţie, Stăpâne, Hristoase, Dumnezeul nostru, că m-ai învrednicit pe mine, nevrednicul, ca să fiu propovăduitorul adevărului Tău şi cu rugăciunile robilor Tăi, Petru şi Leon, acea puţină îndrăzneală a noastră, ca pe cei doi bani ai văduvei, a voit s-o pomenească negrăita Ta bunătate”.
Vedenia aceasta a fost după mulţi ani de la moartea lui Leon. Sfântul Evloghie a vieţuit mai pe urmă, pe vremea împărăţiei lui Iraclie. Iar Sfântul Leon s-a sfârşit mai înainte de el, pe vremea împărăţiei celui de un nume cu sine, împăratul Leon cel Mare. Sosind prea sfinţitul Leon la adânci bătrâneţe şi apropiindu-se de sfârşitul său, s-a încredinţat pentru iertarea neputinţelor sale cele omeneşti. A petrecut 40 de zile lângă mormântul Sfântului Apostol Petru în rugăciune şi în post, rugând pe Sfântul Apostol să se roage lui Dumnezeu pentru el şi să-i ierte greşelile lui. După sfârşitul celor 40 de zile i s-a arătat Sfântul Apostol Petru şi i-a zis: „M-am rugat pentru tine şi iertate îţi sunt păcatele, afară de hirotonii, pentru că de acelea vei fi întrebat, de ai hirotonisit pe cineva bine şi legiuit, sau nu”.
După această înştiinţare, Sfântul Leon a îndesit rugăciunile sale, postirile şi milosteniile, strigând în zdrobirea inimii până ce a luat uşurarea cea desăvârşită. Astfel, mai înainte pregătindu-se precum i se cădea spre ieşire, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Apoi s-a dus la sfinţii cei mai dinainte, mari ierarhi şi învăţători, stând cu dânşii înaintea scaunului lui Hristos, Dumnezeul nostru, Cel slăvit şi închinat, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, în veci. Amin.
Troparul Sfântului Ierarh Leon, Episcopul Romei, glasul al 8-lea:
Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Leon, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 8-lea.
Irmosul:
Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sfinţindu-te cu ungerea preoţiei, preafericite, ai împodobit-o pe dânsa cu chipurile virtuţilor, prealăudate.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca pe un strugure copt storcându-ţi cugetul, înaintea tuturor ai pus paharul de veselie al înţelepciunii tale, părinte.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făcutu-te-ai moştenitor al scaunului Apostolului Petru, având acelaşi gând cu el şi aceeaşi râvnă a credinţei, înţelepţitule de Dumnezeu.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu strălucirea dogmelor tale, ai risipit norul cel întunecos al eresurilor, ierarhe al Domnului, de Dumnezeu insuflate.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fiind osândit cel întâi zidit pentru călcarea Poruncii, l-ai slobozit, Maica lui Dumnezeu, Preacurată, născând pe Mântuitorul.
Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut…
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Stâlp al Ortodoxiei, cu osârdie aducând, l-ai ridicat Bisericii lui Hristos, Preaînţeleptule Leon; pe acela Biserica avându-l, risipeşte cetele şi adunările cele fără de Dumnezeu ale ereticilor.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Plin fiind de ceresc şi Dumnezeiesc har, părinte, stai în ajutorul dogmelor Bisericii, luptând împotriva tuturor bârfelilor ereticilor celor fără de Dumnezeu, Preamărite Leon, preafericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Luminat fiind, cuvioase, de Lumina Cea Preastrălucitoare, ai arătat Întuparea Cuvântului cea de negrăit şi Dumnezeiască, spunând că îndoită este firea şi îndoită este lucrarea lui Dumnezeu, Celui Ce S-a Întrupat.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Înfrumuseţatu-te-ai ca o Mireasă cu frumuseţile fecioriei, Ceea ce eşti Plină de daruri, Fecioară, Maică Nenuntită; că mai mult decât toată zidirea te-ai umplut de daruri, ca Una ce ai născut pe Cuvântul, Pricinuitorul tuturor.
Irmosul:
Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, Unule Iubitorule de oameni.
Cântarea 4-a.
Irmosul:
Cuvinte din Munte Umbros, din Una Născătoare de Dumnezeu, cu Dumnezeiască vedere, proorocul mai înainte a cunoscut că Te vei Întrupa. Şi cutremurându-se slăvea Puterea Ta.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Leu cu adevărat te-ai arătat, preafericite, alungând departe vulpile cele tulburătoare şi cu răcnetul cel împărătesc înspăimântând cugetele celor fărădelege.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu năvălirile dogmelor tale ai acoperit urmele eresurilor cele urătoare de Dumnezeu, descoperind adevărul cel ascuns, învăţătorule de cele Tainice, preacinstite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Zori dinspre apus ai răsărit, de trei ori fericite, trimiţând ca nişte raze Bisericii cartea dogmelor dreptei credinţe, de Dumnezeu cugetătorule şi luminând sufletele noastre.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Omoară pornirile patimilor mele, Fecioară, conteneşte Preabună, tulburarea greşealelor, pierzând viforul păcatului cu liniştea ta, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul? Ci, Te rog întoarce-mă şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Propovăduitor al îndoitei lucrări a Mântuitorului Hristos te-ai făcut, fericite; căci ai zis că fiecare din firile pe care le are lucrează prin împărtăşirea cu cealaltă, cu care este împreună, înţelepţitule de Dumnezeu, ierarhe.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cunoscut-ai pe Cuvântul că este întocmai de o Putere cu Tatăl şi ai crezut, de trei ori fericite, că S-a Întrupat; şi ai propovăduit că amândouă însuşirile lucrează după potriva Trupului şi a Dumnezeirii, fără amestecare şi fără schimbare.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Taina cea mai înainte de toţi vecii, cunoscută numai de Dumnezeu, că Cel Ce stăpâneşte toate zidirile Se va face Om şi Se va Întrupa fără de schimbare, din tine, Fecioară, s-a văzut luând sfârşit.
Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa…
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Urmaşul de acum al Cinstitului Petru s-a îmbogăţit şi cu întâistătătoria aceluia; că dobândind râvnă fierbinte a alcătuit din îndemn Dumnezeiesc o carte, în care a zădărnicit frământătura şi amestecarea eresurilor celor tulburătoare.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Un Singur Fiu, pe Hristos şi Domnul, Cel Născut mai înainte de veci din Tatăl şi pentru noi din Fecioară Născut, Care S-a arătat de o fire cu noi, L-ai propovăduit mai presus de fire, slujitorule al celor de negrăit, de Dumnezeu însuflate.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ţie Preacurată, noi credincioşii, mărturisindu-te Mijlocitoarea mântuirii noastre, îţi strigăm: Bucură-te Preacinstită; Bucură-te Fecioară Mireasă; Bucură-te Muntele lui Dumnezeu cel Umbros; că tu ai izvorât lumii Bucuria cea cu adevărat Nesfârşită.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi…
Pe scaunul arhieriei şezând, mărite, gurile leilor celor cuvântători astupându-le cu dogme de Dumnezeu insuflate, lumina cunoaşterii de Dumnezeu a Preacinstitei Treimi ai luminat-o turmei tale. Pentru aceasta ai fost preamărit ca un Dumnezeiesc preot al harului lui Dumnezeu.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii iudei au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule în veci.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Genelor tale nu ai dat somn, până ce nu ai smuls din rădăcină rătăcirea lui Eutihie cel fără de minte, strigând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule în veci.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Un singur Ipostas în două Firi, mărturisind pe Hristos, cu două lucrări şi cu două voiri, acum cânţi: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule în veci.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Acum scap la tine, Maica lui Dumnezeu, fiind strâns legat cu lanţurile greşealelor mele. Pentru milostivirea milei izbăveşte-mă pe mine, cel ce-ţi strig: Binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Preacurată.
Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori a ars cuptorul…
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un soare cu totul strălucitor de la apus ai răsărit, lucru cu adevărat minunat, grăitorule de Dumnezeu, nimicind în chip vădit amestecul şi împreunarea lui Eutihie şi ai sfărâmat împărţirea lui Nestorie, învăţând să cinstim un Hristos în două Firi, Neîmpărţit, Neschimbat şi Neamestecat.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Îndemnat fiind de Dumnezeu, ai însemnat învăţăturile dreptei credinţe ca pe nişte lespezi scrise de Dumnezeu, tâlcuindu-le Dumnezeiescului popor şi adunării cinstiţilor învăţători ca un al doilea Moise, strigând: preoţi lăudaţi, tineri bine cuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Întrupat ai cunoscut, Preacuvioase, Sfinte Ierarhe Leon, pe Cel Ce mai înainte era fără de trup, pe Cuvântul Tatălui, Cel Unul-Născut şi împreună fără de început şi ai învăţat că Cel mai presus de vreme a venit sub vreme, mărginit fiind cu trupul, dar ca Ziditor necunoscând mărginire, strigând: preoţi bine cuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cu îmbrăcămintea Trupului S-a îmbrăcat din sângele tău, Preacurată, Dumnezeu, Cel Ce a luminat cerulcu soarele şi luna, frumuseţile luminătorilor, arătându-te pe tine un alt Cer Însufleţit; pe Care tinerii îl bine cuvintează, preoţii îl laudă, popoarele îl preaînalţă întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
De şapte ori a ars cuptorul nebuneşte chinuitorul haldeilor pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar vâzându-i pe aceştia mântuiţi de o Putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului striga: tineri bine cuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Înfricoşatu-s-a de aceasta…
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Străluceşti acum, povăţuitorule în Taine al lui Hristos, împodobit fiind cu cununa dreptei credinţe şi ca un preot credincios eşti cu adevărat îmbrăcat în dreptate, dănţuind în Raiul Desfătării, Dumnezeiescule păstor; roagă neîncetat pe Stăpânul pentru turma ta.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Unde se găsesc întâistătătoriile şi scaunele şi cetele patriarhilor, acolo te-ai sălăşluit acum după vrednicie, Sfinte Părinte Leon, Preafericite; ca un adevărat patriarh, fiind luminat de credinţă şi de har. Pentru aceasta toţi pururea te fericim.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Depărtându-te de viforul vieţii, te-ai apropiat de Hristos, Preaalesule Leon, odihnindu-te în locul cu verdeaţă, acolo unde sunt Râul Desfătării şi Lumina Cea Neînserată şi Veselia Cea Nespusă şi Bucuria Cea Veşnică.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Viaţă Adevărată culeg, nefiind păgubit de pomul cunoştinţei. Că tu, Preacurată, ai odrăslit pe Hristos, Pomul vieţii, Care a făcut cunoscut tuturor intrările vieţii. Pentru aceasta pe tine, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, credincioşii te mărim.
Irmosul:
Înfricoşatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat: că Dumnezeu S-a arătat oamenilor Trupeşte; şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, credincioşii te mărim.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea…
Luminat fiind de Strălucirile Dumnezeieştilor dogme, ai făcut să strălucească Lumina Ortodoxiei şi ai micşorat întunericul eresurilor, fericite; şi mutându-te din viaţă, te-ai sălăşluit în Lumina Cea Neînserată, Cuvioase Leon; roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea…
Dumnezeiesc Cort te-ai făcut Cuvântului, Singură Preacurată Fecioară Maică, cu curăţia fiind mai presus de îngeri. Pe mine care mai mult decât toţi am ajuns ţărână, fiind întinat de greşelile trupului, curăţeşte-mă cu rugăciunile tale, prin Apele cele Dumnezeieşti, dându-mi, preacurată, mare milă.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea…
Mieluşeaua Cuvântului cea Neprihănită, Maica lui Dumnezeu cea Nestricată, văzând pe Cruce spânzurat pe Cel Răsărit dintr-Însa fără de durere, tânguindu-se precum se cuvine unei maici, striga: vai mie, Fiul Meu! Pentru ce pătimeşti, vrând a mântui pe om de patimile necinstei?