Predica Preafericitului Patriarh Kiril de Ajunul Botezului Domnului în catedrala Hristos Mântuitorul
La 18 ianuarie 2012, de Ajunul Botezului Domnului, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie a sf. Vasile cel Mare şi Slujba de Sfinţire Mare a Apei în biserica Schimbarea la Faţă (cea de jos) a catedralei Hristos Mântuitorul. După terminarea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către cei prezenţi cu o predică.
Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Dragi părinţi, fraţi şi surori!
Vă felicit pe toţi cu marea sărbătoare a Botezului Domnului. În această zi noi sărbătorim arătarea harului lui Dumnezeu pe râul Iordan, arătarea Duhului Sfânt. Atunci Duhul Sfânt s-a revărsat doar pe Acela Care a intrat în apele Iordanului, pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului, Care a venit în lume pentru mântuirea oamenilor.
Domnul a trebuit să treacă prin căile grele ale încercărilor, ale chinurilor duhovniceşti şi trupeşti, ale înfruntării minciunii, bârfirii, neadevărului, blasfemiei – totul ce un om înrăit aruncă în adresa lui Dumnezeu. Împotriva Lui s-a ridicat tot răul lumii, toată bezna infernului, toată răutatea văzută şi nevăzută şi noi cunoaştem că acest rău l-a bătut în cuie pe Hristos pe Cruce şi, s-ar părea, a jubilat. Dar mai cunoaştem că prin povestirea evanghelică ni se dă o revelaţie măreaţă că binele este mai puternic decât răul, iar Dumnezeu este mai puternic decât diavolul. Hristos învie prin puterea lui Dumnezeu şi prin nevoinţa purtării crucii Sale, a morţii, răscumpără neamul omenesc de la păcatele care îl apăsau şi dă putere Duhului Sfânt să se reverse nu doar pe cei aleşi, nu doar pe prooroci, nu doar asupra Lui, Mântuitorul Care s-a botezat în Iordan, dar şi asupra fiecăruia din cei care vor dori să se îmbrace în harul Dumnezeiesc al Sfântului Duh. Şi în ziua Cincizecimii Sfântul Duh se revarsă asupra Bisericii, iar prin Biserică – asupra întregii lumi.
Mulţi nu pot înţelege fenomenul minunat care se numeşte creştinism. Cum s-a întâmplat că pe parcursul a 2000 de ani, în pofida multor atacuri din afară şi tulburări din interior, Biserica lui Hristos s-a păstrat pe sine şi a păstrat credinţa în popoare, atât de diferite prin cultură şi istorie, a păstrat credinţa în sânul diferitelor generaţii, atât de distincte unele de altele? Ar fi fost imposibil să păstrăm această credinţă doar prin puterea cuvântului, chiar şi prin cel mai convingător cuvânt, cum este cuvântul lui Dumnezeu. Însuşi Dumnezeu a trebuit să intre în viaţa omului şi să influenţeze fiecare personalitate în aşa fel, încât cuvântul Lui să se oglindească în mintea şi inima omului, în voinţa şi sentimentele lui. Iar puterea care preschimbă cuvântul în acţiune este puterea harului lui Dumnezeu – iată din ce cază Domnul spune apostolului că porţile iadului nu vor birui Biserica (Mt. 16:18). Nu din cauza că în Biserică se află cei mai deştepţi sau cei mai instruiţi, nu din cauza că Biserica este păstrătoarea înţelepciunii ce datează de două mii de ani, dar datorită faptului că Singur Dumnezeu prin puterea harului Dumnezeiesc acţionează în Biserică şi schimbă oamenii şi lumea înconjurătoare.
Semnificaţia Sfinţirii Mari a Apei, săvârşite astăzi, constă în faptul că, sfinţind apa, noi mărturisim credinţa în faptul că harul lui Dumnezeu este în stare să sfinţească prin puterea sa nu doar raţiunea omenească, nu doar sufletul uman, dar şi materia fizică. Fiindcă Dumnezeu este Creatorul lumii fizice şi El este liber să umple şi lumea aceasta fizică cu energia Sa Dumnezeiască, cu harul Său Dumnezeiesc.
Anume prin acest har astăzi, în această zi, apa obişnuită pe care o folosim în fiecare zi devine apă sfinţită care îşi păstrează caracteristicile fizice şi chimice, dar care este plină de o deosebită energie Dumnezeiască, de harul lui Dumnezeu care influenţează asupra omului ce se atinge de această apă şi asupra lumii înconjurătoare.
Ziua de azi ne ajută să înţelegem, de ce şi moaştele sfinte, şi Brâul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, recent arătat poporului nostru, şi sfintele icoane, fiind materiale, sunt în acelaşi timp purtătoare de energie duhovnicească. Fiindcă aşa a vrut Dumnezeu! El în persoana Fiului Său a intrat în apele Iordanului şi a primit Botezul nu doar prin Duh, dar şi prin apă. Iată cum cele duhovniceşti şi cele materiale se unesc acolo, unde acţionează harul lui Dumnezeu; noi credem că acest har pătrunde în toată firea omenească, în tot universul. Şi în ziua Botezului lui Hristos, a arătării Dumnezeieşti a Sfintei Treimi, noi adresăm rugăciunea noastră către veşnicul Dumnezeu – Creatorul, pentru ca El să nu părăsească creaţia Sa prin puterea harului Său, arătat oamenilor şi lumii întregi prin fapta răscumpărătoare a Fiului Său.
Astăzi cu toţii o să vă apropiaţi de ceaşa cu apă sfinţită ca să luaţi din ea. Să ţineţi minte că această apă se numeşte sfinţită, fiindcă în ea se află harul lui Dumnezeu. Luaţi din ea cu evlavie, fără grabă, nu creaţi gălăgie lângă sfinţenie, să nu încercaţi să luaţi primii apă. Mai zăboviţi lângă această sfinţenie cât se poate de mult. Rugaţi-vă pentru sine, pentru rude şi pentru cei apropiaţi, pentru Patria noastră care trece printr-o perioadă de loc simplă a existenţei sale istorice, pentru Biserica noastră multpătimită care aduce poporului marea veste a mântuirii, pe care Dumnezeu întru Hristos a adus-o neamului omenesc. Şi cu evlavie luând din apa sfinţită, duceţi-o în casele voastre, stropiţi-le, daţi să guste din apa aceasta rudele şi apropiaţii voştri, păstraţi-o pentru momentele grele ale vieţii voastre, mai ales în zilele de boală – fiindcă prin această apă însăşi puterea lui Dumnezeu se va atinge de voi pentru credinţa voastră. Şi fie ca Domnul care S-a arătat pe Sine lumii în ziua Botezului pe râul Iordan să fie cu noi cu toţi permanent, după cum a spus Singur: în toatele zilele până la sfârşitul veacurilor (Mt. 28:20). Amin.
Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii