Moaștele Sfantului Paisie cel Mare
Moaștele Sfântului Paisie cel Mare se găsesc in Mănăstirea Coptă „Sfantul Paisie cel Mare“ din Wadi-El-Natrun, una dintre cele trei zone aflate în nord-vestul Egiptului, cuprinzand Kellia, Schetia și Nitria, unde, spre sfârșitul secolului al III-lea, au apărut simultan primele forme de viață monahală din lume. În prezent, Wadi-El-Natrun este considerată a fi un fel de reședință a Patriarhiei Ortodoxe Copte a Alexandriei și Egiptului.
Sfântul Paisie cel Mare, pomenit în Biserica Ortodoxă pe 19 iunie, sau Anba (Abba) Bishoy (Pishoy) cum îi spun creștinii copți, este unul din Părinții la care face referire „Patericul Egiptean“. S-a născut pe 8 abib (15 iulie, după calendarul nostru), în jurul anului 320, într-un orășel din Delta Nilului, într-o familie creștină.
La vârsta de 20 de ani, Paisie a luat calea pustiului Sahara, locul său de nevoință fiind la început Mănăstirea Shiheet (sau Scete). Alături de un alt novice, cel care avea să devina Sfântul Ioan cel scund (Yehness, în graiul copților), tânărul Paisie a fost luat în ucenicie de Sfântul Pamvo (Anba Bamouyah sau Pambo ori Bemwah, prăznuit în calendarul nostru la 18 iulie).
Sfătuit de învaățătorul său să nu se uite la față de om, Paisie a petrecut trei ani neuitându-se în sus, ci ținând întotdeauna capul plecat. În perioada cât a stat aici, se spune că, Sfântul Paisie ar fi găsit manuscrisul original al Profetului Ieremia. Din acest motiv i s-a atribuit numele Paisie Ieremianul.
Zi și noapte, Sfântul Paisie se îndeletnicea cu postul și rugăciunea, meditând la Legea Domnului. Așa se face că, ani buni, s-a dedicat organizării acestei manastiri, cu ajutorul călugărilor și asceților de aici.
Alaăuri de Sfantul Ioan cel Scund, vrednicul de pomenire Paisie a gustat din experiența unică a viețuirii într-o peșteră săpată de mână omenească, undeva în subsolul bisericii mănăstirii vecine, Deir-El-Sourian.
Tradiția mai spune că, pe vremea când viețuia în peștera din interiorul bisericii Mănăstirii Deir-El-Sourian, Sfântul Paisie cel Mare a fost vizitat de Însuși Mântuitorul Iisus Hristos.
În anii 407-408, când triburile de berberi au invadat aceste locuri, Sfântul Paisie a părăsit zona, stabilindu-se în muntele Ansena. În Antinoopolis (o localitate situata lângă orașul Mallawi, căruia astăzi arabii îi spun Deir-El-Barsha) el avea să-l întalnească pe Sfântul Paul de Tammah (căruia i se mai spune Tamweh sau Tamwa).
Cei doi stâlpi ai spiritualității din pustia egipteană aveau să locuiască împreună, și buna lor frățietate duhovnicească avea să facă astfel încât ei să rămână nedespărțiți, Dumnezeu promițând că vor rămâne pe veci alături.
Cuviosul Paisie s-a mutat la ceruri în anul 417. Sfântul Isidor Pelusiotul a mutat apoi moaștele Sfântului Paisie și pe cele ale Sfântului Pavel de Tammah, în Mănăstirea Sfântului Pishoy din Deir El Barsha, care exista până astăzi, în apropiere de Mallawi.
Pe 13 decembrie 841, Papa Iosif I al copților, a mutat trupul Sfântului Paisie și pe cel al Sfântului Pavel în pustia Schetica.
Se spune că inițial au incercat să mute numai moaștele Sfântului Paisie cel Mare, însă când l-au urcat pe barca pe care urmau să traverseze Nilul, aceasta nu s-a mișcat până nu au adus și moaștele Sfântului Pavel de Tammah.
În prezent, trupul intact al Sfântului Paisie se păstrează și astăzi lângă moaștele Sfântului Paul de Tammah, în biserica mare a Mănăstirii Copte Sfântul Paisie din Deșertul Nitrian.
În ziua pomenirii Sfântului Paisie cel Mare (15 iulie potrivit in calendarul copt), an de an, mii de credinciosi copți vin în pelerinaj la această mănăstire, pentru a primi binecuvântarea și mijlocirea sfântului.
Radu Alexandru
Sursa: crestinortodox.ro/