SFÂNTUL MUCENIC ANASTASIE PERSUL
22 ianuarie
Troparul Sfântului Cuvios Mucenic Anastasie Persul, glasul al 4-lea:
Mucenicul Tău, Doamne, Anastasie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Dreapta Ta, cea purtătoare de biruinţă…
Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Anastasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luminându-se cu zorile cele prealuminate ale Învierii Tale, Hristoase, Sfântul Anastasie cel numit cu numele învierii, pornind de la răsărit, ca un soare luminează acum cu minunile Biserica.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fiind plin de dragoste Dumnezeiască ai răbdat cu bărbăţie chinurile, Sfinte Mucenice Anastasie; şi cu frumuseţile cele sihăstreşti fiind împodobit, cu bucurie te-ai adus lui Hristos jertfă cu bun miros, preaalesule.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Maica lui Dumnezeu, roagă pe Cuvântul pe Care L-ai născut şi a venit la noi trupeşte, să fie Blând şi Milostiv pentru cei credincioşi; că pe tine te avem Apărătoare şi Izbăvire.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce Singur ştii neputinţa…
Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Anastasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Umblând pe cărarea cea strâmtă, mai întâi prin sihăstrie ai înaintat către strălucirea muceniciei, aflând prin chinuri, desfătarea şi prin osteneli culegând Veselia Cea Cerească, Mărite Mucenice Anastasie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Puterea luptei tale s-a cunoscut în toată lumea, mucenice nebiruit; că împotrivindu-te păcatului până la sânge, te-ai făcut purtător de biruinţă şi te-ai împodobit cu cunună de biruinţă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Din tine ne-a odrăslit nouă Floarea Cea Neveştejită, îmbălsămând de miros plăcut toată omenirea cu Dumnezeiescul mir al Firii Sale, Care este împreună fără de început cu Tatăl şi din tine S-a Întrupat sub vreme, Preacurată Fecioară.
Irmosul:
Cel Ce Singur ştii neputinţa fiinţei omeneşti şi prin milostivire Te-ai îmbrăcat cu chipul ei, încinge-mă cu Putere de sus ca să strig Ţie: Sfânt este Domnul Slavei Cel Neasemănat întru bunătate.
Cântarea a 4-a. Irmos: Munte Umbrit cu harul…
Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Anastasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nimic nu te-a despărţit de dragostea lui Hristos: nici sfârtecarea mădularelor, nici ameninţarea chinurilor, nici sabia, nici moartea, nici focul, nici foamea, Sfinte Anastasie, cel împreună locuitor cu Ceata cea cerească.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu putere ridicându-ţi crucea pe umeri, ai urmat mântuitoarele Porunci ale lui Hristos. Şi Lui făcându-te următor până la moarte, preabunule, acum te veseleşti de Strălucirea Lui.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Mai marele Voievod venind din cer, cu bucurie, limpede ţi-a binevestit, Curată, zicând: Dumnezeu va ieşi cu Trup din tine, Fecioară Preacurată, spre mântuirea noastră, a celor ce te lăudăm pe tine.
Cântarea a 5-a. Irmos: Dumnezeu fiind păcii…
Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Anastasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Potrivnicul lui Dumnezeu care odinioară se lăuda peste măsură şi ameninţa că va cuprinde pământul şi în deşert se trufea că va seca marea cu totul, este călcat în picioare cu vitejiile tale, Sfinte Anastasie, Înţelepte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Mucenicul lui Hristos luptându-se după Lege şi biruind în chip limpede, îşi câştigă drept răsplătire a luptelor lucrarea minunilor; că boli tămăduieşte şi îndepărtează demoni cu Puterea lui Hristos, Sfântul Anastasie, făcătorul de minuni.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cu naşterea ta, Fecioară, ai nimicit blestemul Evei care este maica tuturor, răsărind pe Hristos, lumii Binecuvântare. Pentru aceasta cu veselie te fericim, mărturisindu-te pe tine cu gura şi cu inima, pe bună dreptate, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 6-a. Imos: Din pântece pe Iona…
Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Anastasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luminându-te lămurit cu Strălucirea Crucii, ai risipit întunericul înşelăciunii; şi luptându-te cu tiranul l-ai biruit, preamărite şi ai primit răsplătirile suferinţelor, mucenice al lui Hristos, Sfinte Anastasie, dănţuind cu oştile mucenicilor.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Toată adunarea proorocilor, insuflată fiind de Dumnezeu, a arătat de mai înainte Taina Dumnezeieştii zămisliri, celei de negrăit, cea din tine, a lui Dumnezeu Cuvântul, Maică Fecioară; că tu ai arătat în lume hotărârea cea veche şi adevărată.
Irmosul:
Din pântece pe Iona ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Şi în Fecioară sălăşluindu-Se Cuvântul şi Trup luând, a ieşit păzind-o Nestricată. Că Cel Ce nu a pătimit stricăciune, a păzit Nevătămată pe Ceea ce L-a născut.
CONDAC, glas 1. Podobie: Ceata îngerească…
Pe Dumnezeiescul ucenic şi împreună călător cu Apostolul Pavel, pe Sfântul Timotei, toţi credincioşii să-l laude cu cântări; împreună cu dânsul cinstind şi pe Înţeleptul Anastasie, ce a strălucit din Persia ca o stea, care alungă patimile noastre cele sufleteşti şi bolile trupului.
Cântarea a 7-a. Irmos: Pe tine, Născătoare de Dumnezeu…
Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Anastasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luptătorul, arătând vitejia lui, vădită pildă, îndeamnă pe credincioşi să urmeze acum Dumnezeieştii Patimi, celei de bunăvoie, pe care a suferit-o pentru noi Dumnezeul părinţilor noştri Cel Lăudat şi Preaslăvit.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cei ce iubesc dreapta cinstire de Dumnezeu cred că Treimea este deopotrivă în Putere. Că vitejii luptători s-au întrecut în luptă pentru Dânsa, vărsându-şi sângele, luptându-se muceniceşte şi fiind ucişi şi-au dat sufletele lor pentru Dânsa.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Bucură-te Curată, Acoperământul lui Adam, din care a ieşit Păstorul Cel Preaînălţat, îmbrăcându-Se cu adevărat întru mine, omul întreg, pentru necuprinsa milostivire; Dumnezeul părinţilor noştri Cel Lăudat şi Preaslăvit.
Cântarea a 8-a.Irmos: Cuptorul cel răcorit…
Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Anastasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
De pe pământ te-ai ridicat la ceruri, purtând cunună, Sfinte Mucenice Anastasie, fugind de toată înşelăciunea demonilor şi ai călcat în picioare credinţa în idoli. Drept aceea, acum plin de veselie strigi: bine să cuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Vopsitu-ţi-ai haina, preafericite, în sângiurile tale cele muceniceşti; şi purtând crucea ca sceptru, cu Hristos împreună împărăteşti în veci, Sfinte Anastasie; şi acum cânţi plin de veselie: bine să cuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cuvântul Cel Bogat, Care este Slăvit cu cântări arhangheleşti, pentru noi a sărăcit, alegându-te Maică pe tine, Frumuseţea lui Iacov, cea Binecuvântată. Pentru aceasta lăudându-te pe tine, strigăm: bine să cuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi se ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul Minunii celei mai presus de fire; că nu a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici Focul Dumnezeirii, pântecele Fecioarei în care a intrat. Pentru aceasta, cântând, să strigăm: bine să cuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a.Irmos: Chipul naşterii tale celei Curate…
Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Anastasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu ostenelile sângiurilor tale, mărite, ai stins toată înşelăciunea idolilor şi plinirea Bisericii ai luminat-o. Pentru aceasta, preaalesule, nu înceta a ruga pe Stăpânul, ca să te fericim toţi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
O, Slava Cea cu adevărat, mai presus de cuvânt şi Negrăita Strălucire Dumnezeiască, Cea Nespusă, de care te-ai împărtăşit ca un biruitor, Sfinte Anastasie, stă înaintea Stăpânului Hristos! Pe Acela şi acum roagă-L pentru noi, cei ce te lăudăm.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
O, cât de înfricoşătoare este Minunea ta! Că tu, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, născând pe Dumnezeu Cuvântul, ai arătat Taina cea ascunsă mai înainte de neamuri şi de veacuri în Dumnezeu, Cel Ce a zidit toate.
Irmosul:
Chipul naşterii tale celei Curate, l-a arătat rugul cel ce ardea fără să se mistuie. Şi acum te rugăm să stingi cuptorul ispitelor ce se sălbăticeşte asupra noastră; că pe tine, Născătoare de Dumnezeu, neîncetat să te mărim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină…
Ca unul ce ai fost luminat la cuget de Străluciri Dumnezeieşti, cugetătorule de Dumnezeu, părintele nostru, te-ai arătat preacinstit în mărirea desăvârşirii; că ai ajuns cu Dumnezeiască înţelepciune cuvios în sihăstrie şi mucenic prin sânge, Sfinte Anastasie, Fericite; pentru aceasta şi Hristos izvorăşte întru tine harul minunilor.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.Podobie: Degrab ne întâmpină…
Înnoit-ai, Preacurată, cu Dumnezeiască naşterea ta, firea cea muritoare a pământenilor stricată de patimi şi ne-ai ridicat pe toţi din moarte la viaţa cea nestricăcioasă. Pentru aceasta, după datorie, toţi de fericim, Fecioară Preamărită, precum Însăţi ai proorocit.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină…
Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a trecut prin Preasfântul tău suflet, când ai văzut pe Fiul tău şi Dumnezeu Răstignit de bunăvoie. Pe Acela, Binecuvântată, roagă-L neîncetat să ne dăruiască nouă iertare de greşeli.
Acesta era de neam persan, primind la naştere numele Magundat. Tatăl său era vrăjitor vestit, învăţându-l şi pe fiul său Magundat meşteşugurile cele vrăjitoreşti. La plinirea vârstei, Magundat fu rânduit în oastea cetăţii împărăteşti. Deci în acea vreme, fiind răpit cinstitul lemn al Crucii Domnul şi adus în părţile Persiei, săvârşea multe minuni şi trăgea precum o undiţă la Hristos sufletele robite de întunericul păgânătăţii. Deci şi Magundat auzind de slava şi puterea lemnului Crucii cerceta du diandinsul dorind să ştie cu înredinţare cum este acest lemn binecuvântat.
Odată, luptându-se oastea sa împotriva taberei binecredinciosului împărat grec Heraclie, iar oastea sa retrăgându-se, Magundat se despărţi de oastea sa vrând ca mai degrabă să slujească la creştini sărac şi neştiut, decât bogat şi cinstit între cei ce nu ştiu de Dumnezeu.
Astfel, venind la Hierapolis află un persan creştin cu meşteşugul aurar şi rămase să îi slujească acestuia în meşteşugul său. Mergând cu învăţătorul său la biserică şi văzând pereţii zugrăviţi cu chipurile patimilor şi chinurilor sfinţilor mucenici, îl întreba pe învăţător de acelea, iar acesta spunându-i despre nevoinţele şi faptele sfinţilor, inima sa se aprindea de râvna cea dumnezeiască.
Mergând apoi în cetatea Ierusalimului, primi Botezul de la sfântul Ilie, prezbiterul Bisericii Învierii Domnului, primind numele Anastasie. Apoi îndată alese vieţuirea ce monahicească într-una din mănăstirile Ierusalimului, în anul 620. Aici, fiind încredinţat unui înţelept şi îmbunătăţit bătrân care mai apoi fu numit stareţ al mănăstirii, se arătă ascultător, era iubit de toţi.
Sfântul Anastasie era monah smerit, cugetător, blând, iubitor de osteneală, împlinind toată slujba mănăstirească cu nelenevire şi nelăsând nici slujbele bisericii şi nevoinţa din chilie. Citea dumnezeieştile Scripturi, vieţile sfinţilor şi mai ales ale sfinţilor mucenici, ale căror pagini le uda cu lacrimi, arzând cu inima şi fericindu-i pentru sfârşitul lor. Apoi se ruga cu osârdie lui Dumnezeu să se învrednicească şi el să pătimească aceleaşi chinuri pentru El.
Astfel petrecând sfântul Anastasie 7 ani în mănăstire, primi vestire de chemarea sa la cununa mucenicească printr-o vedenie ca aceasta: În sâmbăta dinaintea praznicului prealuminat al Învierii Domnului, odihnindu-se puţin de osteneala cea de peste zi şi adormind i se părea că stă pe un munte înalt şi se apropia de dânsul un bărbat luminat tinând în mâini un pahar de aur împodobit cu pietre de mare preţ, plin cu vin, şi i-l dădu zicându-i:
– Primeşte şi bea.
Şi bând, i se umplu sufletul de negrăită dulceaţă, înţelegând că este semnul apropierii sfârşitului său mucenicesc.
Megând la biserică pentru praznic, îi spunse în taină vedenia duhovnicescului său părinte, însă se temu să îi spună şi dorirea sa arzătoare pentru a primi împotrivire de la acesta. Deci trecând ziua praznicul Învierii Domnului şi făcându-se noapte, sfântul Anastasie părăsi mănăstirea mergând în Cezareea Palestinei, la biserica Maicii Domnului.
Într-una din zile, întâmplându-se să meargă spre biserică, văzu în curtea unui pers cum se săvârşea meşteşugul vrăjitoresc şi umplându-se de râvnă dumnezeiască intră la cei de acolo şi le spuse:
– Pentru ce singuri vă rătăciţi şi trageţi şi sufletele altora în rătăcire, înşelându-le? Am fost şi eu într-o rătăcire ca aceasta a voastră, că aveam acel prea urât meşteşug şi eram iscusit în farmece.
Spunând acestea şi multe, mustrându-i şi povăţuindu-i să se întoarcă la adevăratul Dumnezeu şi văzându-le învârtoşarea inimii lor, îi lăsă şi se duse în calea lui.
Fiind prins de ostaşii perşi, fu dus la mai marele lor, iar apoi aruncat în temniţă. Trei zile nu gustă nici hrană. nici băutură din mâinile păgânilor. Apoi fiind adus dinaintea boierului Marzavan, iar acesta nerăbdând neclintirea sa, porunci să i se pună lanţuri de gât şi de picioare şi să fie dus cu tăietorii de piatră. Văzându-l astfel, păgânii îl băteau, trăgându-se de barbă şi de haina de pe dânsul, ba încă şi punându-i în spate pietre grele.
Cercetându-l din nou boierul şi văzându-i iară neclintirea mărturisirii sale, porunci să fie legat şi bătut, iar plăcutul lui Dumnezeu Anastasie zise:
– Lăsaţi-mă slobod, nu se cade să mă legaţi şi să mă ţineţi, căci nu fără de voie rabd pentru Hristos al meu, ci de bunăvoie, şi doresc să pătimesc pentru El atât de mult, cât cineva însetează după apă rece în vreme de arşiţă.
Zicând acestea, se îşi făcu semnul Crucii şi se întinse cu faţa la pământ, iar aceştia începură a-l bate cumplit cu beţe.
Apoi sfântul zise:
– Încetaţi ăuţin şi dezbrăcaţi de pe mine îmbrăcămintea cea monahicească, ca să nu rabde necinste chipul cel sfânt.
Deci văzându-l stând neclintit sub loviturile sălbatice ale beţelor, boierul Marzavan se minună şi porunci să fie dus în temniţă.
Se duse vestea despre sfântul Atanasie până în mănăstirea sa, iar stareţul şi părintele său auzind că pătimeşte pentru Hristos, se umplu de negrăită bucurie dimpreună cu întreaga obşte şi trimise în taină de doi fraţi cu o scrisoare mângâietoare a sam iar dânsul împreună cu ceilalţi părinţi se rugau la Dumnezeu ziua şi noaptea pentru dânsul să-i dea tărie, să rabde până la sfârşit pentru numele Lui şi să fie biruitor şi purtător de cunună în ceata cuvioşilor mucenici.
Iar sfântul Anastasie nu înceta a se ruga în fiecare noapte. Şi având pe alt întemniţat legat de dânsul, de teamă să nu îi tulbure somnul, nu se mai ridica în picioare la rugăciune, ci stând culcat săvârşea obişnuitele rugăciuni.
Într-o noapte unul dintre cei întemniţaţi cu dânsul văzu nişte bărbaţi în haine albe luminoase, cu omofoare tinând în mâini cruci şi înconjurându-l pe sfântul mucenic, iar pe un tânăr mai luminos dintre dânşii stând înaintea lui Anastasie cu o cădelniţă de aur, plină de cărbuni de foc, în care punând tămâie, tămâia pe mucenic.
Într-una din zile boierul primi scrisoare de la împărat să îl trimită dinaintea sa pe sfântul Anastasie. Înaintea plecării, fiind praznicul Sfintei Cruci, un bărbat cinstit şi dregător al cetătţii îi ceru boierului să îi îngăduie să îl ducă pe Anastasie la pranic. Deci fiind dus cu tot cu lanţurile cu care era ferecat, creştinii vărsând lacrimi de bucurie îi sărutau lanţurile cu dragoste, fericindu-l pentru pătimirea sa.
Deci fiind dus în Persia, la porunca împăratului fu dus dinaintea unui judecător dinaintea căruia mărturisi cu statornicie. Aflând aceasta, împăratul se mânie şi din porunca sa, fu bătut cu toiege fără milă, i se sfărâmară fluierele picioarelor între doi butuci grei, iar apoi fu aruncat în temniţă.
Noaptea fiind cercetat de creştini şi văzându-i cinstindu-l, cu smerenie în depărta de la sine, socotindu.se păcătos şi nevrednic, el având trebuinţă de rugăciunile altora.
A doua zi iar îl bătură cu toiege, iar a treia zi, după ce îl bătură din nou, legară o piatră mare de picior şi îl spânzurară de o mână, tinându-l astfel vreme de 2 ceasuri. Iar după 15 zile, fu osândit la moarte.
În ajunul morţii sale, zise către cei doi legaţi care veniseră cu dânsul din Cezareea:
– Eu, fraţilor, cu mulţi din cei ce sunt aici mă voi sfârşi dimineaţă şi voi trece din viaţa aceasta, iar voi între cei vii veţi rămâne şi nu după multe zile vă veţi libera, căci acest păgân împărat degrab va fi ucis.
În ziua următoare, fu dus dimpreună cu alţi întemniţaţi afarăp din cetate, pe malul râului, şi punându-se frunia de grumaji cu amar îi sugrumă. Astfel primi cu bucuria sfântul Anastasie cununa mucenicească.
Mai apoi, din porunca împăratului, ostaşii sloboziră câinii asupra celor sugrumaţi, iar aceştia mâncară cu nesaţ, însa de trupul plăcutului Domnului nu numai că nu se atinseră, ci mai mult se vedea că-l străjuiau.
Sosind noaptea monahul de la mănăstirea sfântului Anastasie, luă trupul cu cinste şi îl îngropă cu evlavie într-o mănăstire mică a sfântului mucenic Serghie nu departe de locul acela, rămânând în mănăstirea aceea. Mai apoi, murind păgânul împăratul, monahul merse la Ierusalim ducând cu sine mantia sfântului Anastasie prin care se săvârşiră minuni încă de la început.
Trimiţând egumenul alai de părinţi în Persia, luară cinstitele moaşte ale sfântului Atanasie şi le aduse în mănăstire unde săvârşiră multe minuni şi tămăduiri.
Sfântul Anastasie primi cununa muceniciei la 22 ianuarie 628 pe pământul Persiei, în care se născuse, aflată pe locul unde astăzi sunt Iran, Afganistan, Tadjikistan, Pakistan şi o parte a Indiei de nord.
+ * + * +
Nimic nu te-a despărţit de dragostea lui Hristos: nici sfârtecarea mădularelor, nici ameninţarea chinurilor, nici sabia, nici moartea, nici focul, nici foamea, Anastasie, cel împreună-locuitor cu ceata cea cerească. (din Canonul Sfânului ce se citeşte la Utrenie)
+ * + * +
Marginile lumii prăznuiesc acum minunile tale, făcătorule de minuni Anastasie; că Hristos, răsplătindu-te, te-a împodobit cu darul minunilor pe tine cel ce ai îndurat chinuri pentru Dânsul, şi după moarte te-a învrednicit de mărirea cea nemuritoare şi de fericire. (dintre Stihirile Sfântului ce se cântă la Vecernie)
Mucenice Anastasie, ridicând strălucite dovezi de biruinţă împotriva înşelăciunii, porţi laudă cu acelaşi nume, preafericite; pretutindenea fiind vestit cu putere ca neînduplecat biruitor. Şi acum ridică din căderea în păcat pe cei ce cu credinţă cinstesc pomenirea ta. (dintre Stihirile Sfântului ce se cântă la Vecernie)
+ * + * +
Viaţa sa, scrisă de Sfântul Simeon Metafrastul (clic aici, pomenit la 9 noiembrie), poate fi aflată în
sau
http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/ianuarie/01-22-sf_anastasie_persul.html (clic aici)
+ * + * +
Sfântul Anastasie Persul în straie ostăşeşti
+ * + * +
Raclă în care au odihnit o vreme o parte din moaştele Sfântului Anastasie Persul