Acasă > Cântările Ortodoxiei, Pagini de Sinaxar > 25 octombrie: TROPARUL ŞI VIAŢA SFINŢILOR MARCIAN ŞI MARTIRIE (Gr, Ro, En)

25 octombrie: TROPARUL ŞI VIAŢA SFINŢILOR MARCIAN ŞI MARTIRIE (Gr, Ro, En)

 TROPARUL ŞI VIAŢA SFINŢILOR MARCIAN ŞI MARTIRIE

 25 octombrie

ORNAM1

Pomenirea Sfintilor Mucenici Marchian (Marcian) si Martirie (Martiriu), notarii

Cînd s-a înmulţit necuratul eres al lui Arie, mari dezbinări au avut loc în biserica lui Hristos, încît aceasta a fost despărţită în două. Atunci s-a pornit o mare prigoană împotriva credincioşilor din partea arienilor, întocmai ca şi de la închinătorii de idoli, căci erau urîţi, chinuiţi şi ucişi toţi cei care Îl mărturiseau pe Hristos ca pe Făcătorul, iar nu ca făptură, Dumnezeu întrupat, iar nu om simplu. Mai ales s-a înmulţit arieneasca putere, pentru că însuşi împăratul Constantie, fiul marelui Constantin, a căzut în acest eres. Acesta avea în curtea sa doi boieri mari, pe Evsevie şi Filip, care erau arieni şi care îi prigoneau mult pe cei dreptcredincioşi şi supărau Biserica lui Hristos. Ei au fost pricinuitorii izgonirii şi morţii celui între sfinţi, părintele nostru Pavel mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului, pe care l-au trimis în Armenia şi au îndemnat pe arieni ca să-l sugrume, lucru care s-a şi făcut, iar în locul lui în scaun au rînduit pe Macedoniu.

Asemenea şi pe mulţi alţi dascăli şi mărturisitori ai dreptei credinţe i-au pierdut în diferite feluri, între care erau şi mucenicii Marcian şi Martirie, care cu scrierile şi cuvintele lor au împodobit foarte mult Biserica lui Dumnezeu. Ei au lăsat multe învăţături bisericeşti din care se adăpau fiii duhovniceşti.

Amîndoi au slujit pe lîngă pomenitul sfînt mărturisitor şi patriarh Pavel. Marcian era citeţ şi Martirie era ipodiacon. Amîndoi erau notari care scriau toate învăţăturile şi faptele patriarhului lor, prin care întăreau dreapta credinţă. Ei mai erau şi mari propovăduitori ai cuvîntului lui Dumnezeu şi slujitori ai Bisericii, pe care o apărau ca două paveze împotriva ereziilor, pentru că Domnul le-a dat lor înţelepciune, precum şi credincioşilor lor ucenici, împotriva căreia arienii, care îi prigoneau, nu puteau să se împotrivească, nici să răspundă. După izgonirea şi moartea Sfîntului Pavel, începătorii de eresuri au îndreptat otrava lor asupra celor doi ucenici ai săi, Marcian şi Martirie. Mai întîi, ca un cărbune de foc în cenuşă, ascundeau mînia lor în vicleşug şi se sileau cu meşteşugită înşelăciune să-i întoarcă de la dreapta credinţă la păgînătatea lor, dîndu-le mult aur plăcuţilor lui Dumnezeu şi făgăduindu-le să le mijlocească de la împărat mari daruri, să-i ridice la scaune arhiereşti şi să-i facă stăpîni peste multe averi, numai să primească credinţa lor cea rătăcită. Dar ei, nesocotind toate acestea, n-au primit aurul, nici cinstea făgăduită lor, şi au rîs de acest vicleşug, voind mai bine să rabde ocară, necinste, chinuri şi moarte pentru dreapta credinţă, decît, vieţuind în eresuri, să aibă bogăţie, slavă şi cinste.

Văzînd ereticii că nu pot cu nimic să-i înduplece pe sfinţii mucenici şi mărturisitori la a lor rea credinţă, i-au condamnat la moarte, pe care sfinţii o doreau pentru Hristos, mai mult decît viaţa. Cînd i-au prins şi i-au dus la locul de ucidere, şi-au cerut puţină vreme pentru rugăciune şi, ridicînd ochii şi înălţînd mîinile în sus, au zis: „Doamne Dumnezeule, Cel ce ai creat deosebit inimile noastre, Cel ce cunoşti faptele noastre, primeşte în pace sufletele robilor Tăi, căci pentru Tine murim şi ne socotim ca nişte oi duse la tăiere. Ne bucurăm, însă, că pentru numele Tău ieşim cu o aşa moarte din viaţă, învredniceşte-ne pe noi să fim părtaşi vieţii veşnice, Tu care eşti viaţa noastră”. Rugîndu-se aşa, cînd au spus „Amin”, şi-au plecat sub sabie sfintele lor capete, pe care le-au tăiat necredincioşii arieni, pentru mărturisirea dumnezeirii lui Iisus Hristos.

Iar unii dintre credincioşi au luat cinstitele lor moaşte şi le-au îngropat la porţile Melandiei, în cetatea Constantinopolului, cărora, mai pe urmă, cel dintre sfinţi, părintele nostru Ioan Gură de Aur, le-a zidit o biserică din temelie, în care se făceau multe tămăduiri, cu rugăciunea sfinţilor mucenici, întru slava lui Dumnezeu, Cel în Treime lăudat în veci. Amin.

În această zi se mai face pomenirea Sfîntului Mucenic Anastasie, care de bunăvoie s-a dat în mîinile păgînilor, la chinuirea cea pentru Hristos, şi cu sabia a fost tăiat.

ORNAM1

Οἱ Ἅγιοι αὐτοὶ ἦταν νοτάριοι καὶ γραμματικοί του Πατριάρχη Κωνσταντινουπόλεως Παύλου τοῦ Ὁμολογητοῦ, στὰ χρόνια τοῦ Ἀρειανοῦ βασιλέως Κωνσταντίου (337 – 349). Ἄριστα σπουδαγμένοι καὶ οἱ δύο, ὑπῆρξαν συνήγοροι θαρραλέοι της ὀρθόδοξης ἀλήθειας.

Ὅταν ὁ Πατριάρχης Παῦλος δὲν δέχθηκε νὰ συμφωνήσει μὲ τοὺς Ἀρειανούς, ἐξορίστηκε ἀπὸ τὸν βασιλιὰ στὴν Ἀρμενία καὶ πνίγηκε ἀπὸ τοὺς ἐκεῖ Ἀρειανούς. Τότε οἱ δυὸ Ἅγιοι ἔμειναν πιστοὶ στὸν ποιμένα τους καὶ σταθεροὶ στὸ ὀρθόδοξο δόγμα. Διότι πάντα στὸ μυαλό τους κυριαρχοῦσε ὁ λόγος τοῦ Κυρίου: «ἐὰν ὑμεῖς μείνητε ἐν τῷ λόγῳ τῷ ἐμῷ, ἀληθῶς μαθηταί μου ἔστε». Ἄν, δηλαδή, ἐσεῖς, μείνετε στερεοὶ στὴν διδασκαλία μου, λέει ὁ Κύριος, τότε πράγματι εἶσθε καὶ ἀληθινοὶ μαθητές μου. Ὁ Μαρκιανὸς καὶ ὁ Μαρτύριος τὸ ἀπέδειξαν περίτρανα αὐτό, ὅταν συνελήφθησαν ἀπὸ τὸν αὐτοκράτορα.
Ὁμολόγησαν μὲ θάρρος μπροστὰ του τὴν ἀληθινὴ πίστη καὶ ἤλεγξαν αὐτὸν γιὰ τὶς παρανομίες του. Τότε, διατάχθηκε καὶ τοὺς σκότωσαν μὲ μαχαίρι.

Ἀπολυτίκιον. Ἦχος γ’. Θείας πίστεως.
Ζῆλον ἔνθεον, ἀναλαβόντες, ἠμαυρώσατε, Ἀρείου πλάνην, ὁμοούσιον Τριάδα κηρύττοντες, Μαρκιανὲ καὶ θεόφρον Μαρτύριε, Ὀρθοδοξίας οἱ ἄσειστοι πρόβολοι. Θεῖοι Μάρτυρες, Χριστῷ τῷ Θεῷ πρεσβεύσατε, δωρήσασθαι ἡμῖν τὸ μέγα ἔλεος.

Κοvτάκιον. Ἦχος δ’. Ὁ ὑψωθεῖς ἐν τῷ Σταυρῷ.
Ἀγωνισάμενοι καλῶς ἀπὸ βρέφους, Μαρκιανὲ σὺν τῷ κλεινῷ Μαρτυρίῳ, τὸν ἀποστάτηv Ἄρειοv καθείλετε, ἄτρωτον φυλάξαντες, τὴν Ὀρθόδοξοv πίστιν, Παύλῳ ἐφεπόμενοι, τῷ σοφῷ διδασκάλῳ· ὅθεν σὺν τούτῳ εὕρατε ζωήv, ὡς τῆς Τριάδος ὑπέρμαχοι ἄριστοι.

Μεγαλυνάριον.
Χαίροις τῶν Μαρτύρων ἡ ξυνωρίς, ἡ δίστυλος βάσις, τῶν δογμάτων τῶν εὐσεβῶν, σὺν τῷ Μαρτυρίῳ, Μαρκιανὲ παμμάκαρ, Τριάδος τῆς Ἁγίας, τὰ θεῖα ὄργανα.

ORNAM1

The Martyrs Marcian and Martyrius, Notaries of Constantinople served in a Constantinople cathedral. Marcian was a reader and Martyrius a subdeacon. They both performed in the capacity of notaries, i.e. secretaries, for Patriarch Paul the Confessor (November 6). 

Arian heretics expelled and secretly executed the righteous Patriarch Paul. His throne was given to the heretic Macedonius. The heretics attempted to entice Sts Marcian and Martyrius over to their side by flattery. They offered them gold and promised to consecrate them as archbishop, but all the efforts of the Arians were in vain. 

Then the impious threatened to slander them before the emperor, and sought to intimidate them with torture and death. But the saints steadfastly confessed Orthodoxy, as handed down by the Fathers of the Church. Marcian and Martyrius were sentenced to death. Before death, the martyrs prayed, „Lord God, Who have invisibly created our hearts, and directed all our deeds, accept with peace the souls of Your servants, since we perish for You and are considered as sheep for the slaughter (Ps 32/33:15; 43/44:22). We rejoice that by such a death we shall depart this life for Your Name. Grant us to be partakers of life eternal with You, the Source of life.” After their prayer the martyrs, with quiet rejoicing, bent their necks beneath the sword of the impious (+ ca. 335). 

Their holy bodies were reverently buried by Orthodox Christians. Later, by decree of St John Chrysostom, the relics of the holy martyrs were transferred to a church built in their honor. Believers here were healed of many infirmities through the prayers of the saints, to the glory of the One Life-Creating Trinity.

  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.