Acasă > Pagini de Sinaxar > 27 sept: SFÂNTA NOUĂ MUCENIŢĂ ACHILINA – CÂND MAMELE ERAU CREŞTINE ŞI COPIII ERAU ASCULTĂTORI

27 sept: SFÂNTA NOUĂ MUCENIŢĂ ACHILINA – CÂND MAMELE ERAU CREŞTINE ŞI COPIII ERAU ASCULTĂTORI

27 SEPTEMBRIE:

SFÂNTA NOUĂ MUCENIŢĂ ACHILINA,

CARE BĂTUTĂ FIIND CU TOIEGE S-A SĂVÂRŞIT

achilina

          ORNAM1
Sfânta Achilina era originară din satul Zagliveri din Eparhia Langada, de lângă Tesalonic. Într-o zi, în vremea în care Sfânta era încă pruncă, tatăl ei s-a certat cu un vecin de-al lui turc şi l-a ucis. Pentru a scăpa de moartea la care l-a condamnat Paşa din Tesalonic, s-a făcut musulman făgăduind că o va turci şi pe fiica lui când va creşte mare. Dar binecinstitoarea ei mamă, minunându-se de isprăvile martirilor, şi-a educat fiica în credinţa lui Hristos.

Când Achilina a ajuns la vârsta de 18 ani, tatăl ei, constrâns de turci, i-a cerut să-şi schimbe credinţa. Achilina l-a înfruntat cu vitejie pentru apostazia lui şi i-a spus că este gata să sufere chiar şi moartea pentru dragostea lui Hristos. În faţa neclintitului ei gând, ticălosul tată s-a temut pentru el însuşi şi a predat-o turcilor să-i facă ce vor. În timp ce-şi lua rămas bun de la mama sa, Achilina i-a promis că se va arăta vrednică de învăţătura ei.
Turcii au condus-o legată la judecător. După refuzul ei de a-şi părăsi credinţa în adevăratul Dumnezeu, au dezbrăcat-o de toate hainele în afară de o cămaşă, au legat-o de un stâlp şi au bătut-o sălbatic cu toiege. De multele lovituri haina i s-a sfâşiat şi a rămas cu totul goală. Pentru că cei fără de Dumnezeu au înţeles că nu vor reuşi nimic, au folosit linguşirile şi promisiunile. Dar fecioara muceniţă în toate cele trei rânduri când au cercetat-o a ocărât cu îndrăzneală religia lor. Turcii, ieşiţi din minţi au continuat să o lovească cu toiege fără milă, până când cărnurile ei cădeau pe pământul cel cu totul înroşit de sângele ei. Aproape moartă i-au încredinţat-o unui creştin, ca să o ducă la casa părintească. Doar ce a văzut-o maica sa, a îmbrăţişat-o şi a întrebat-o: „Ce-ai făcut, copilul meu?” Achilina cu greu şi-a deschis ochii şi a răspuns: „Şi ce altceva aş fi putut să fac, maica mea, decât ceea ce mi-ai poruncit? Iată, după porunca ta, am păzit mărturisirea credinţei mele!” Şi cu aceste cuvinte şi-a dat sufletul ei în mâinile lui Dumnezeu pe 27 septembrie 1764.
Sfântul ei trup a răspândit imediat o atât de multă bună-mireasmă, încât aceasta s-a revărsat pe toate drumurile pe care veneau oamenii spre îngropare. Noaptea, deasupra mormântului ei a strălucit o lumină cerească în forma unei stele foarte luminoase.

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.