30 noiembrie: SFÂNTUL APOSTOL ANDREI

Datori suntem a le muţumi sfinţilor apostoli, a-i cinsti şi a-i lăuda neîncetat, căci aceştia s-au osârduit în toată viaţa lor a urma Mântuitorului Hristos aducând la lumina cunoştinţei celei adevărate popoarele de pretutindeni şi astfel făcându-se începători ai dreptei slăviri a lui Dumnezeu până în cele mai îndepărtate pământuri ale lumii. Având temelie osteneala şi râvna sfinţilor apostoli, din veacul I popoarele de pretutindeni începură a-L cunoaşte şi a-L slăvi pe Dumnezeu aducând la rândul lor roadă cu bună mireasmă, pe sfinţii pământului lor.

Acesta se născu în mica cetate Betsaida, aflată lângă Marea Galileii, locuită de pescari. Dimpreună cu fratele său după trup, sfântul apostol Petru, crescură într-o familie săracă ce trăia din agoniseala tatălui lor care era pescar. Cu trecerea vremii, sfântul apostol Petru îşi luă femeie, petrecând în cinste şi îndeletnicindu-se cu meşteşugul deprins de la tatăl său, iar sfântul apostol Andrei, lepădând toată tulburarea cea lumească, alese să petreacă în feciorie, nevoind să se însoare.

Deci auzind dânsul să sfântul Ioan Înaintemergătorul Domnului propovăduieşte pocăinţa pe lângă Iordan, merse şi dânsul şi i se făcu ucenic. Sfântul Ioan Botezătorul luându-şi doi dintre ucenicii săi, dintre care unul era sfântul apostol Andrei, şi mergândla locul unde se afla Mântuitorul Hristos, le spuse:

– Iată mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii!

Auzind aceasta, cei doi ucenici, Îl urmară pe Hristos. Însă sfântul Andrei, nevoind să fie singurul care află pe Mesia din neamul său, chemă şi pe fratele său Petru zicându-i:

– Am aflat pe Mesia, Care se tâlcuieşte Hristos.

Sfântul Andrei era ucenic nedespărţit al lui Hristos. Avea încă şi osârdie multă şi râvnă înfocată, încât dorea să şi moară pentru numele Lui.

Fiind martor al minunilor, Pătimirilor, Răstignirii, Învierii şi Înălţării Domnului, iar mai apoi Pogorârii Sfântului Duh, la alegerea neamurilor spre propovăduire de către apostoli, îi căzu sorţul să propovăduiască în toată Bitinia, până la Nicomidia şi Niceea, în jurul Mării Negre, pornind din sudul ei, Turcia de astăzi, mergând apoi în părţile de răsărit ale mării, Georgia de astăzi, unde însoţitorul său sfântul apostol Simon Zilotul sau Cananeul (pomenit la ) primi cununa morţii muceniceşti. Apoi ajungând în nordul Mării Negre, în Pont (Dobrogea) şi în Chersoneos (Crimeea), unde sfântul Andrei rămase timp îndelungat. Apoi urcă pe râul Nipru ajungând până la actualul Kiev, pe colina căruia înfipse o cruce şi prooroci că în acel loc harul lui Dumnezeu va străluci cu putere, că acolo se vor înălţa multe biserici şi de acolo se va lumina în tot pământul rusesc prin sfântul botez. după spusele sfântului Nestor Cronicarul (pomenit la, al cărui chip poate fi aflat aici, clic), sfântul Andrei merse spre nord, spre Novgorod, de unde plutind pe râul Volhov ajunse la Lacul Ladoga pe insula Valaam (aproape de Cercul Polar de Nord), aducând la creştinism pe vrăjitorii care locuiau în acele ţinuturi.

Mai apoi, pe calea mării, sfântul Andrei se îndreptă spre Grecia, în Patras unde fu prins, întins la pământ şi bătut cu sălbăticie, schimbându-se de 7 ori câte 3 cei ce-l băteau, iar apoi fu răstignit pe cruce, legându-i mâinile şi picioarele, căci nu voiau să îl pironească în piroane pentru a nu muri degrabă. Văzând de departe crucea gătită pentru dânsul, strigă cu glas mare:

– Bucură-te cruce sfinţită cu trupul lui Hristos şi împodobită cu mădularele Lui ca şi cu nişte mărgăritare, căci mai înainte de a Se răstigni Domnul pe tine, erai înfricoşată oamenilor, iar acum eşti iubită şi cu dorire primită. Căci cunosc credincioşii câtă bucurie ai în tine şi ce fel de răsplătire li se pregăteşte pentru tine. Eu cu îndrăzneală şi cu bucurie vin către tine; deci tu cu veselie primeşte-mă pe mine, că sunt ucenic al Aceluia Care a fost spânzurat pe tine. Primeşte-mă pe mine, că eu totdeauna te-am dorit şi am poftit a te îmbrăţişa. O, preabună Cruce, care ţi-ai câştigat frumuseţea şi bunacuviinţă din mădularele Domnului meu. Ceea ce eşti de mult dorită şi cu osârdie iubită, pe care neîncetat te-am căutat şi abia acum te-am aflat gătită după dorirea inimii mele. Deci iată-mă pe mine dinte oameni, şi mă dă Învăţătorului meu, ca prin tine să mă primească Cel ce prin tine m-a răscumpărat pe mine.

Făcând-se tulburare în popor, căci acesta striga că nu se cuvine a răstigni un om sfânt, iar dregătorul dimpreună cu slugile sale temându-se de popor, încercară a-l dezlega, însă nu puteau, căci mâinile lor păreau ca moarte. Văzând acestea sfântul apostol Andrei se rugă fierbinte să nu fie dat jos de pe cruce şi iată că străluci o lumină mare din cer care îl lumină de jur împrejur în vederea poporului ca la jumătate de ceas, iar când lumina se duse, atunci sfântul apostol îşi dădu sufletul său cel sfânt în mâinile Domnului.

Şi astfel se încununară ostenelile îndelungate ale propovăduirii sale cu slăvita cunună a muceniciei sfântului bătrân cel plin de zile, căci a trăit ca la 80 de ani.

Fiindu-i îngropat cu cinste trupul său în Patras, iar mai apoi fiind aflat răspândind bună mireasmă, rămase în episcopia Patrei, unde săvârşi multe minuni şi tămăduind pe mulţi împăraţi. De-a lungul vremii moaştele sale se răspândiră pretutindeni şi ajunseră şi în ţara noastră, de unde săvârşesc până astăzi mulţime de minuni cu neputinţă de cuprins, căci purtarea de grijă şi mijlocirea sfântului apostol pentru poporul nostru românesc s-au păstrat neîmpuţinate până astăzi.

+ * + * +

Alergat-ai cu sete, nu chemat fiind, Andrei, ci de bunăvoie la Izvorul vieţii ca un cerb, şi pe Acesta aflându-L, tuturor L-ai propovăduit. Şi bând, ai adăpat cu apele nestricăciunii marginile cele topite de sete. (din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Ca un văl plin de duh blând fiind mişcat, fericite, ai uscat mările cele viclene ale mulţimii zeilor cu dumnezeieştile curgeri; şi râurile cunoştinţei de Dumnezeu tuturor le-ai izvorât. (din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Pe cei ce săvârşesc cu dragoste pomenirea ta întru cântări, din harul ce prisosit al Învăţătorului tău Hristos, Andrei preafericite, cu apele duhovniceştii veselii umple-i neîncetat, cu rugăciunile tale. (din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Dumnezeiască pomenire a ta, cea de lumină purtătoare şi de veselie făcătoare, Andrei Apostole al lui Hristos, raze de tămăduiri ne străluceşte nouă, celor ce strigăm: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.(din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

+ * + * +

Moaştele Sfântului Apostol Andrei aflate în Patras, Grecia