30 octombrie: SFÂNTUL ŞTEFAN MILUTIN, REGELE SERBIEI

Acesta s-a născut în anul 1253 şi a fost fiul cel mic al regelui Ştefan Uroş I (al cărui chip, dimpreună cu fiul său cel mare Dragutin, poate fi aflat aici), şi nepot al primului rege încoronat al sârbilor, sfântul Ştefan (pomenit la 24 septembrie, al cărui chip poate fi aflataici). A condus Serbia din 1275 până în 1320.

Sfântul Ştefan Milutin a primit tronul de la fratele său mai mare Dragutin, un alt sfânt al Biserici Ortodoxe Sârbe, care, după o scurtă perioadă de domnie a oferit puterea fratelui său. Sfântul Dragutin, fiind iubitor de linişte, s-a retras spre Srem, unde s-a nevoit ca ascet într-o peşteră, pe care a săpat-o cu mâinile sale. În timpul vieţii sale, sfântul Dragutin s-a luptat cu multă trudă pentru a-i converti pe bogomilii eretici la dreapta credinţă. S-a mutat la cele veşnice pe 2 martie, 1316.

Sfântul Ştefan Milutin după ce deveni rege, îi apără, atât cu cuvântul cât şi cu fapta, pe ortodocşii sârbi, precum şi pe alte popoare ortodoxe, de duşmanii lor. Luptă împotriva împăratului Mihail Paleologul (al cărui chip poate fi aflat aici), deoarece acesta acceptase unirea cu Roma şi căuta să atragă şi popoarele balcanice şi încă şi pe monahii athoniţi la a recunoaşte aceasta necurată unire.

Izvoarele vremii ne arată de ce i-a dat Dumenezeu sfântului Ştefan Milutin biruinţă după biruinţă în toate războaiele şi întreprinderile lui, de-a lungul întregii lui vieţi. Fiind uns rege al sârbilor, sfântul ŞtefanMilutin făgădui înaintea lui Dumnezeu că va înălţa câte o biserică în fiecare an al domniei sale. El domnit vreme de 42 de ani, şi 42 de ctitorii stau mărturie de felul pilduitor în care şi-a împlinit făgăduinţa. Dar în afară de aceste ctitorii, în unele locuri – ca de exemplu la Tesalonic şi la Constantinopol – el a zidit în apropiere de biserici şi spitale şi case de oaspeţi pentru bolnavii şi călătorii săraci, unde aceştia erau găzduiţi şi îngrijiţi gratuit, în afară de aceasta, el însuşi cu mâna lui făcea milostenii bogate din propriile lui averi, care erau enorme.

Adesea, acest rege puternic şi bogat se îmbrăca în haine sărăcăcioase şi, însoţit doar de doi sau trei servitori, păşea
prin rândurile poporului sărac, noaptea, şi afla de la ei durerile lor. De multe ori le dădea unora ca aceştia daruri neaşteptate şi îmbelşugate.

În ciuda marilor sale bogăţii, sfântul rege ducea o viaţă austeră şi extrem de simplă, deşi nu aşa li se părea şi străinilor. El se obişnuise cu un stil simplu şi frugal de viaţă încă din copilărie, căci aşa îl învăţase tatăl lui, regele Uroş întîiul. Se cunoaşte cum împăratul Mihail Paleolog a trimis-o la curtea regelui Uroş pe Ana, fiica lui, spre a fi luată de soţie de sfântul Ştefan Milutin, dar cu gândul de a îl îndupleca pe regele sârb să intre în unire cu Roma. Însă regele Uroş, văzând luxul extravagant al Anei precum şi comportamentul ei uşuratic şi nesăbuit, asemenea şi al suitei cu care venise, îi zise:

– Ce însemnează toate acestea şi ce folos pot aduce ele? Noi nu suntem obişnuiţi cu o astfel de viaţă.

În acelaşi timp, el arătă către o cneaghină sârbă, care mânuia cu îndemânare o furcă de tors:

– Iată, felul acesta de ţesătură ne place nouă să poarte cea care ne va fi nouă noră.

Plecarea sa la cele veşnice se săvârşi la 29 octombrie 1320, fiind înmormântat în mănăstirea Bank. Trupul lui se arătă curând după aceea a fi nestricat şi izvorâtor de minuni. El se află în prezent în Biserica Mântuitorului din capitala Bulgariei, Sofia.

Pomenirea sa se săvârşeşte dimpreună cu mama sa, Elena, şi f ratele său cel mare, Dragutin, la 30 octombrie.

+ * + * +

Viaţa sa pe scurt poate fi aflată şi aici: