Aceştia trăiau în cetatea Emesa. Sfântul Galaction se născu din maică stearpă, Leuchipia, care putu naşte abia după primirea Sfântului Botez de la monahul Onufrie care îşi acoperea chipul călugăresc sub haine zdrenţuite, umblând astfel din loc în loc şi din casă în casă şi pe mulţi aducând la dreapta credinţă. După naşterea sfântului, se boteză şi tatăl său, Clitofont.

Pe când avea sfântul Galaction 24 de ani, fericita sa maică muri, iar tatăl său voi să-l căsătorească cu fecioara Epistimia.

Fiind logodit cu dânsa şi nevoind a urma calea însoţirii cu aceasta, sfântul Galaction o îndemnă şi pe sfânta Epistimia a primi Sfântul Botez şi a merge cu dânsul în pustie pentru a urma calea cea îngerească a monahismului în Muntele Publion, în mănăstiri apropiate una de alta.

Nevoinţele lor cine le poate spune, căci sfântul Galaction nu era niciodată văzut stând, ci ori lucra spre trebuinţa mănăstirii, ori se ruga. Postul său era aspru, căci întreaga săpămână nu gusta nimic. Asemenea şi sfânta Epistimia, petrecând în mănăstirea de maici alături de 4 maici pustinice cu vieţuire sfântă, se nevoia cu nevoinţe asemenea logodnicului său. Erau amândoi ca două făclii înaintea lui Dumnezeu, arzând de dragostea către dânsul, tăinuite de vederea lumii.

Stârnindu-se iară prigoană împotriva creştinilor, ostaşii ajunseră şi la mănăstirea de călugări de unde toţi părinţii şi fraţii plecaseră pentru a se ascunde, numai singur sfântul Galaction rămase. Ostaşii îl aflară în chilie citind dumnezeiasca Scriptură şi îl legară pentru a-l duce spre cercetare. Auzind aceasta sfânta Epistimia, ceru stăruitor maicii sale duhovniceşti slobozenia de a-l urma, zicând:

– Nu pot să rămân fără domnul meu Galaction căci printr-însul am cunoscut pe Hristos, Dumnezeul meu Cel adevărat şi iubitor de oameni; el cu mâinile lui m-a spălat de necurăţia mea în apa Botezului; el m-a povăţuit să iau calea mântuirii şi m-a îmbrăcat în chipul călugăresc şi m-a adus între voi; rugăciunile lui mi-au ajutat în toate trebuinţele mele; el îmi este logodnic, frate, învăţător, părinte după Dumnezeu şi păzitor al fecioriei mele, şi nu mă pot despărţi de dânsul nici în veacul acesta, nici în cel ce va veni; ci mă voi duce şi voi muri împreună cu dânsul. Dacă îşi va pune sufletul său pentru adevăratul Dumnezeu, îmi voi pune şi eu, ca să se verse şi sângele meu împreună cu sângele lui pentru Ziditorul tuturor, şi mă voi duce împreună cu dânsul să stau înaintea scaunului Împăratului slavei.

Deci mergând după dânsul, fură duşi împreună dinaintea judecătorului. Fiind bătut sfântul Galaction, sfânta Epistimia plângea şi ocăra pe chinuitor. Mâniat, chinuitorul porunci să fie şi dânsa bătută. Mai apoi, li se băgară trestii ascuţite sub unghiile mânilor şi picioarelor. Văzându-le răbdarea cu care pătimeau, le tăiară mâinile, iar mai apoi picioarele. În cele din urmă, li se tăiară limbile, iar mai apoi capetele. Sfârşitul lor mucenicesc se petrecu în anul 253.

Astfel cei doi, suferind vremelnic despărţirea pentru petrecerea sihăstrească, mai apoi iarăşi se uniră pentru a se sălăşlui împreună în locaşurile cele de Sus ale Domnului, de unde pururea privesc spre cei ce le cer ajutorul şi mijlocirea şi umplând de bună mireasmă inimile celor care îi pomenesc cu credinţă.

+ * + * +

Înfrumuseţându-ţi cugetul sufletului tău cu postul, luminezi pe credincioşi cu razele pătimirii, Galactioane fericite. Pentru aceasta săvârşind cu credinţă sfânta şi de lumină purtăroare prăznuirea ta, strigăm către tine cu credinţă: Ca unul ce ai îndrăznire către Hristos, roagă-te să ne mântuim noi toţi.

Dănţuind în ceruri cu cetele mucenicilor şi cu cetele fecioarelor, şi veselindu-te întru lumină dimpreună cu soţia ta Epistimia, dă-ne nouă, Galactioane, dezlegare de rele, biruinţă binecredincioşilor creştini, pace lumii şi mare milă. (din Canonul Sfinţilor ce se citeşte la Utrenie)

Doi luminători preaaleşi ai răsăritului celui înţelegător strălucesc prin har, şi toată făptura o luminează prin dreapta credinţă, cu lumina preaaleasă a patimilor, şi cu străluciri dumnezeieşti de vindecări. Al căror praznic luminat cinstindu-l, slăvim pe Hristos, Care sfinţeşte pe toţi prin mijlocirea lor. (dintre Stihirile ce se cântă la Vecernie)

+ * + * +

Viaţa Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia pe larg poate fi aflată în

sau în

Vieţile Sfinţilor (clic aici)

+ * + * +

Pătimirile Sfinţilor Mucenici Galaction şi Epistimia