6 DECEMBRIE: POMENIREA CELUI ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU MAXIM, MITROPOLITUL KIEVULUI ŞI VLADIMIRULUI

Sfântul Maxim a fost unul dintre mărturisitorii credinţei ortodoxe împotriva falsei uniri cu romano-catolicii, care a fost semnată la Sinodul de la Lyon (1274) de către Împăratul Mihail al VIII-lea Paleologul şi Patriarhul Ioan Vekkos. Când după moartea împăratului s-a restabilit ordinea în sânul Bisericii Ortodoxe, Sfântul Maxim a fost numit, potrivit dorinţei predecesorului său, Mitropolit a toată Rusia (1283). Mitropolia şi întregul cnezat al Kievului se afla atunci într-o stare jalnică. Din pricina deselor incursiuni tătare, cetatea era numai mormane de ruine, iar ţara fusese aproape pustiită. Sfântul ierarh a încercat la început să reorganizeze Biserica: a vizitat personal Hoarda de Aur (statul tătarilor), iar după o vedenie revelatoare a convocat un sinod care a a hotărât să mute Scaunul Bisericii Ruse mai la nord, în cetatea Vladimir, începând astfel o nouă perioadă în istoria poporului său. În prima noapte pe care a petrecut-o în Vladimir, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i s-a arătat şi i-a spus: „Bine ai făcut, Maxime, robule credincios, venind să te aşezi în Cetatea mea!” (Cetatea Vladimir este închinată Născătoarei de Dumnezeu, iar faimoasa icoană făcătoare de minuni a Preasfintei din Vladimir (Vladimirskaya) este cinstită în mod deosebit de către întregul popor rus). I-a dat de asemenea un omofor, pe care sfântul l-a găsit când s-a trezit şi care mai apoi a săvârşit nenumărate minuni. Sfântul Maxim a păstorit turma sa duhovnicească cu înţelepciune şi a încercat, însă fără succes, să împace cnezatele beligerante. A adormit în Domnul pe 6 decembrie 1305. Trupul său a fost depus în Catedrala din Vladimir şi a fost găsit nestricat în secolul al XIX-lea.

(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: „Noul Sinaxar al Bisericii Ortodoxe”)