Frescă din Mănăstirea Decani, Serbia, din veacul al XIV-lea

Cetatea armeană Melitina a fost scăldată în sângele creștinilor, asemenea întregii Armenii. Întâiul sânge vărsat pentru Hristos în cetatea aceasta a fost al sfântului Polieuct în anul 259, în vremea stăpânirii lui Valerian.

În Melitina se aflau doi prieteni: Nearh și Polieuct. Amândoi erau căpetenii de oaste, Nearh era creștin, iar Polieuct era încă păgân, însă plin de fapte bune.

Când împăratul trimise porunca prigonirii creștinilor, Nearh se pregăti de moarte, însă era întristat că nu izbutise a aduce și pe prietenul său Polieuct la credința cea adevărată. Când Polieuct află pricina întristării prietenului său, îi făgădui acestuia că va îmbrățișa credința creștină.

În ziua următoare, Polieuct îi povesti lui Nearh visul pe care îl avuse și în care i se înfățișă întru lumină Însuși Domnul Care îl dezbrăcă pe Polieuct de hainele sale cele vechi, îl înveșmântă în haine noi și strălucitoare și îl așeză pe șeaua unui cal înaripat.

Cu inima plină de râvnă și iubire pentru Domnul, Polieuct intră în oraș, rupse hotărârea împăratului în care era scrisă chinuirea creștinilor și sfărâmă multe statui ale idolilor. Pentru aceasta fu supus la chinuri și osândit la moarte.

Pe când era dus la locul osândei, aflându-l cu privirea pe Nearh în mulțime, strigă către dânsul cu bucurie:

– Mântuiește-te, iubitul meu prieten, și să-ți aduci minte de așezământul dragostei cel întărit de noi!

Iar apoi își plecă cinstitul său cap dinaintea sabiei ce i se făcu cheie cu care se deschiseră porțile bucuriei nesfârșite gătite de Domnul mărturisitorilor Săi.

Mai târziu, sfântul Nearh se învrednici și el de cununa muceniciei fiind aruncat în foc. Biserica îl pomenește pe acesta la 22 aprilie.

+ * + * + 

Cu curgerile sângiuirilor tale celor mucenicești care s-au vărsat, ai înecat pe vrăjmașul, făcătorul de rele; iar biserica lui Hristos adăpând-o, ai luminat-o, de Dumnezeu fericite Polieuct; de aceea cu credință pururea te fericește. (din Slujba Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * + 

Pomenirea ta cea purtătoare de lumină și măreață a răsărit plină de dumnezeiască lumină, luminând în chip strălucit pe cei ce te laudă cu credință, viteazule ostaș al lui Hristos, preafericite Polieuct, cântând Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Fii mie ajutor, mucenice, izbăvindu-mă de multe feluri de ispite și de întâmplări și dezlegându-mă de legăturile eresului și slobozește-mă din temnița cumplită cu rugăciunile tale pe mine, care te laud cu gând curat, pururea fericite Polieuct. (din Slujba Sfântului ce se citește la Utrenie)

Oștile îngerilor astăzi dănțuiesc, la pomenirea mucenicului Polieuct și neamul omenesc cu credință prăznuiește și cu veselie strigă: bucură-te prealăudate, cel ce ai călcat cursele lui Veliar, cele cu multe împletituri și cununa biruinței ai luat de la Hristos. Bucură-te ostaș al marelui Împărat și Mântuitor al nostru, cel ce ai surpat altarele idolilor. Bucură-te podoaba mucenicilor; roagă-te să izbăvească de toată nevoia pe cei ce cu credință săvârșesc pomenirea ta, cea pururea cinstită. (dintre Stihirile Sfântului ce se cântă la Vecernie)

+ * + * +

Viața sa poate fi aflată în

+ * + * +

Frescă din Mănăstirea Gracanica, Serbia, veacul al XIV-lea

Frescă din Mănăstirea Decani, Serbia, din veacul al XIV-lea

Frescă din Patriarhia din Pec, Serbia, din veacul al XVII-lea

Sursă: Sfinţi şi Icoane