9 octombrie: POMENIREA SFÂNTULUI ŞTEFAN CEL ORB, DESPOTUL SERBIEI

ORNAM1

POMENIREA SFÂNTULUI ŞTEFAN CEL ORB, DESPOTUL SERBIEI

 9 octombrie

Nepot al Sfântului cneaz şi mucenic Lazăr (pomenit pe 15 iunie), Sfântul Ştefan cel Nou s-a născut în jurul anului 1417. Otomanii l-au luat ostatec împreună cu fratele lui mai mic, Grigorie, iar în ziua de Paşti din anul 1441 i-au orbit. Câţiva ani mai târziu, cei doi principi orbiţi au fost răscumpăraţi de către tatăl lor. După moartea tatălui şi a lui Grigorie, Ştefan a luat pentru o perioadă sceptrul Serbiei (1458-1459), până când un complot nedrept l-a lipsit de tron. Surghiunit în Albania, s-a întâlnit cu Sfânta Anghelina, cu care s-a căsătorit în 1461 şi a dobândit trei copii. Ca să scape de otomani s-au refugiat lângă Terghesti în Italia. Neclintit în credinţa lui ortodoxă, în pofida presiunilor romano-catolicilor, sfântul principe – după ce a răbdat toate nenorocirile cu răbdarea dreptului Iov, a adormit în Domnul, pe 9 octombrie 1476. La puţin timp după mutarea sa, o lumină cerească s-a arătat deasupra mormântului său, pe care l-au deschis şi i-au găsit trupul nestricat. Atingându-l, bolnavii se vindecau, iar orbii îşi recăpătau vederea. Cinstitele lui moaşte au fost mutate apoi în mănăstirea Kruşedol, pe care a întemeiat-o Sfânta Anghelina. Pe 13 august 1716, turcii au prădat mănăstirea, au ars biserica mare şi au risipit sfintele moaşte, din care astăzi se păstrează doar câteva fragmente mici.

(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: „Noul Sinaxar al Bisericii Ortodoxe”)