9 octombrie: TROPARUL, CANONUL ŞI VIAŢA SF. AP. IACOB AL LUI ALFEU (Gr, Ro, En)

Απολυτίκιο του Αποστόλου Ιακώβου – 09 ΟΚΤΩΒΡΙΟΥ

 TROPARUL ŞI VIAŢA SF. AP. IACOB AL LUI ALFEU

 9 octombrie

Canon de rugăciune 

Troparul Sfântului Apostol Iacob al lui Alfeu, glasul al 3-lea:

Apostole Sfinte Iacob, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.

Cântarea 1glasul al 6-lea. Irmos: Ca pe uscat umblând Israel…

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mână dă-mi, de Dumnezeu văzătorule, ucenice al lui Hristos, Apostole Iacob, mie celui ce încep a lăuda cinstit praznicul tău; străluceşte-mi şi luminea­ză-mi inima, cu rugăciunile tale.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu repejunile Dumnezeieştii înţelepciuni fiind adăpat, râu ai ieşit, ca din Raiul desfătării şi ai adăpat cu adevărat faţa pă­mântului cu curgerile dreptei credinţe, preaînţelepte.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu preasfinţită ceată a uceni­cilor lui Hristos te-ai unit, Sfinte Apostole Iacob, împlinind numărul celor doisprezece; cu care împreună stând înaintea Stăpânului, adu-ţi aminte de noi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine, Preasfântă Fecioară, Domnul, Cel Ce a întins cerul şi a întemeiat pământul, Cer Pământesc nouă te-a arătat, Cel Ce a ieşit din tine cu Trup.

Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt precum Tu…

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luând învederat harul Dumnezeiescului Duh, te-ai arătat celor dintru întune­ric, ca un Luceafăr de diminea­ţă, cuvioase părinte, vestind tuturor arătarea Soarelui Celui Înţelegător.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Piciorul tău a stat arătat în­tru îndreptare, fericite, lângă Împăratul Cel Preabun şi Drept, săltând, foarte bucurându-se şi umblând pe cărarea cea cerească.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Fiul lui Dumnezeu, Cel fără de început, Care a făcut toate cu Dumnezeiască Putere, Cel mai Adevărat Învăţător de Taine L-ai avut, Sfinte Apostole Iacob, îndrep­tându-te pe tine la Cunoştinţa Cea Adevărată.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Marie, Nădejdea tuturor ce­lor ce nădăjduiesc spre tine, care ai născut pe Cuvântul, Cel Ce S-a Întrupat pentru noi, scapă-ne de feluri de ispite şi de nevoi, Preacurată.

Cântarea a 4-a. Irmos: Hristos este Puterea mea…

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Însuşi Domnul, Cel Ce este Unul Sfânt, te-a unit cu cin­stită ceată a ucenicilor pe tine, fericite, văzând mai înainte cu­rată şi luminată viaţa ta.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De minunile Dumnezeies­cului Duh fiind plin, de Dum­nezeu vestitorule, faci minuni vindecând bolile şi dezlegând pe oameni din amăgirea duhu­rilor răutăţii.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeiasca Strălucire, care s-a vărsat în inima ta, fericite, luminată a lucrat-o Dumnezeu şi primitoare de harurile cele mai presus de minte a făcut-o.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Prin Dumnezeiasca naşterea ta, Fecioară Preacurată, Cetele îngereşti şi adunările omeneşti s-au împreunat; că pe Începă­torul păcii Hristos şi Mântui­torul tuturor L-ai născut.

Cântarea a 5-a. Irmos: Cu Dumnezeiască Strălucirea…

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Soarele Cel Înţelegător, fericite, împreună locuitor ai fost, luându-ţi de acolo razele; de la Acela care după Fiinţă El este Întâi, iar al doilea după har te-ai făcut tu, mărite.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Minte preacurată şi lumina­tă având şi curată inimă câştigându-ţi, pe Dumnezeu, Cel Ce S-a Întrupat, L-ai văzut, pe Cel Necuprins cu mintea.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Se dă în lături cu umilinţă dinaintea ta, Apostole, toată proorocia şi toată punerea de Lege, fericite; că pe Cel Ce mai înainte Acelea de demult L-au însemnat, tu te-ai învrednicit a-L vedea cu ochii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Iată, Fecioară, după proorocie, ai avut în pântecele tău pe Stăpânul tuturor şi Domnul; pe Care în chip de negrăit, Curată, L-ai născut, rămânând după naştere Fecioară Nestricată.

Cântarea a 6-a. Irmos: Marea vieţii văzând-o…

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Picioarele tale sunt fru­moase, că pace fără rău­tate bine au vestit; pacea care este mai presus de fire şi care covârşeşte mintea, preacinstite mucenice al Domnului.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

A cunoaşte Taina şi a propo­vădui înfricoşătoarea Întrupare a lui Dumnezeu, te-ai învred­nicit, Sfinte Apostole Iacob, împrumutând razele cele mai întâi lucrătoare de la Însuşi Cel Preaînalt, prea­fericite.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Biserică însufleţită te-ai ară­tat lui Dumnezeu, capiştile de­monilor ai pierdut şi Biserici ai zidit cu Puterea şi cu harul lui Hristos, cel ce eşti Dumnezeiască podoabă a Apostolilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea Ce stăpâneşti peste toate făpturile, ca Una ce ai născut pe Dumnezeu Cel Preabun, rănile greşelilor mele vindecă-le, Prea­curată, Milostiv făcând pe Cel Ce S-a născut din tine.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat…

Cel ce vânător păgânilor preaminunat s-a arătat şi între uce­nici preacinstit şi cu Apostolii împreună locuitor, Sfinte Apostole Iacob, lumii bogăţie de tămăduiri izvorăşte şi apără de primejdii pe cei ce-L laudă. Pentru aceasta cu un glas strigăm către dânsul: miluieşte pe toţi cu rugăciunile tale, Apostole!

CONDAC glasul al 2-lea. Podobie: Pe cea întru rugăciuni…

Ca pe un Luceafăr, ce lumi­nează toată făptura, pe însuşi văzătorul lui Hristos şi de Dum­nezeu grăitorul, Apostolul Iacob, cu cân­tări să-l lăudăm, cinstind astăzi prăznuirea lui; că se roagă pururea pentru noi toţi.

Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii în Babilon…

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu vărsarea de Lumină cea fără de materie fiind lumi­nat, Apostole, ai luminat pe cei ţinuţi în negura cea cumplită a necunoştinţei; pe cei ce cântă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine, cel ce ai luminat mul­ţimea păgânilor cu Strălucirile şi cu Razele Duhului, sămânţă Dumnezeiască te-au numit, cân­tând: Binecuvântat eşti, Doam­ne, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu înţelepciune de Dum­nezeu dăruită fiind împodobit, ai ruşinat înţelepciunea lumii, grăind, Sfinte Iacob, ca un gânditor de Dumnezeu: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mai Sfântă eşti decât Sfinţii, Fecioară Maică, Ceea ce ai ză­mislit pe Dumnezeu; pe Care, lăudându-L, neîncetat cântăm: Binecuvântat este, Preacurată, Rodul pântecelui tău.

Cântarea a 8-a. Irmos: Pentru Legile părinteşti…

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învăţându-te cu adevărat Cereştile Taine, fericite tăinuitorule, ai străbătut toată lu­mea, propovăduind cu mare glas cuvântul credinţei lui Hristos; învăţând, Apostole, cu negrăit har şi grăind: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fericit eşti, Sfinte Apostole Iacob, învred­nicit fiind de toată fericirea, ca unul care eşti împreună vorbitor şi împreună locuitor cu Stă­pânul şi cu Moştenirea Cea De­săvârşită cu adevărat te-ai îmbogăţit şi împreună cu Cuvân­tul te veseleşti, glăsuind şi cân­tând: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stai, Fericite Iacob, pentru lume, prea ales rugător către Mântuitorul, cerând de sus pace bogată bisericilor şi ierta­re de greşelile celor ce te laudă pe tine cu credinţă; cere mântuire sufletelor celor ce cântă: pe Domnul lăudaţi-L lucru­rile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tu, Solitoare de mântuire te-ai arătat tuturor, Maica lui Dum­nezeu, Una ce eşti cu totul Lău­dată; care ai născut pe Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu Cel Mântuitor; pe Cel Ce ne-a dezlegat de blestemul cel de demult şi a dăruit Binecuvântare celor ce cântă cu credinţă: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea…

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai lumii ca un fulger, luminând pe cei ce şedeau de demult în întunericul şi în umbra necunoştinţei, trăgându-i la Lumina Cea Neapusă a Unuia-Născut Fiului, Celui Ce S-a Întrupat; Căruia însuţi văzător ai fost, fericite şi slugă fierbinte, pe Care Îl mărim.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Suflarea cea repede primind, ce s-a adus din cer, fericite şi cu limbă de foc insuflată îmbogăţindu-te, ai ars ca pe nişte spini înţelepciunea cea lumească, cea fără de Dumnezeu; strălu­cind cu Razele Strălucite ale propovăduirii lui Hristos, ai alungat negura necredinţei, de Dumnezeu fericite.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înfrumuseţat fiind cu Podoa­ba Stăpânului Cea Neasemăna­tă, de Dumnezeu înţelepţite şi înfrumuseţat cu strălucire, lu­minezi ca fulgerul şi foarte bucurându-te, Sfinte Apostole Iacob, umbli cu adevărat împrejurul Scaunului Ziditorului şi Dumnezeu, unde sunt Cetele Apostolilor, preafericite.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca Una care fără de ispită băr­bătească ai avut în pântecele tău pe Cuvântul, rămânând fără stricăciune, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, ai năs­cut pe Emmanuel, Cel Ce este Dumnezeu şi Om. Pe Acesta în­doit în fire ştiindu-L, pe tine te mărim.

SEDElNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Înţelepciunea cu adevărat în­văţătoare având, care te-a în­văţat pe tine cele mai presus de minte, înţelepciunea elinească nebună a fi ai arătat-o, de Dum­nezeu insuflate şi păgânilor lu­minător Dumnezeiesc ai fost, cu cuvântul dreptei credinţe în­dreptând pe cei neînţelegători. Pentru aceasta, izbăviţi fiind prin tine de înşelăciune, după vrednicie te lăudăm şi cu credinţă te fericim, de Dumnezeu grăitorule, Sfinte Apostole Iacob; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cin­stesc cu dragoste sfântă pome­nirea ta.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea.Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Ca Una care eşti Mireasă cu totul fără de prihană a Făcătoru­lui, ca o Maică a Mântuitoru­lui, care nu ştii de bărbat; ca Una care eşti Locaşal Mântuitoru­lui cu totul fără prihană, pe mine, cel ce sunt locaş de ruşine fărădelegii şi batjocură demo­nilor, grăbeşte de mă scapă de lucrarea lor cea rea, făcându-mă locaş luminat prin virtute, Cu­rată, Ceea ce eşti de Lumină Pri­mitoare; alungă-mi negura pa­timilor şi de Împărtăşirea Cea de sus şi de Lumina Cea Neînse­rată, mă învredniceşte, cu ru­găciunile tale.

Iacov al lui Alfeu

Sfîntul Apostol Iacob era fiul lui Alfeu şi fratele lui Matei, vameşul şi evanghelistul. Cînd Domnul nostru Iisus Hristos vieţuia cu trupul pe pămînt şi alegea pentru vrednicia apostolească pe oamenii cei fără de răutate şi drepţi, ca să-i trimită la propovăduirea Evangheliei în toată lumea, atunci l-a ales pe acest Iacob şi ca pe un vrednic l-a numărat în ceata apostolească. Iar Iacob a fost dintre cei doisprezece apostoli, însuşi văzător şi ucenic al lui Hristos, propovăduitor al Tainelor şi următor paşilor Lui şi împreună cu ceilalţi Apostoli, primind Sfîntul Duh care s-a pogorît asupra lor în limbi de foc, a mers la diferite neamuri şi popoare ca să propovăduiască pe Hristos, să povăţuiască şi să-i aducă pe cei rătăciţi la calea mîntuirii.

Aprinzîndu-se cu rîvna cea dumnezeiască, ca focul a ars spinii necredinţei, a sfărîmat idolii şi le-a risipit capiştile, a tămăduit multe boli şi a gonit din oameni duhurile necurate şi viclene şi a adus Domnului nostru Iisus Hristos mulţime de popor, de la care şi-a cîştigat numele cel nou: sămînţa dumnezeiască, căci semănînd în inimile oamenilor cuvîntul dumnezeiesc a sădit şi a sporit dreapta credinţă; pentru aceasta s-a numit „sămînţa dumnezeiască”. Şi înconjurînd multe ţări, a semănat sămînţa cea cerească şi, adunînd spicele mîntuirii omeneşti, a sfîrşit alergarea sa pe urma lui Hristos, pentru că s-a făcut următor al patimilor Lui, şi fiind pironit pe cruce şi-a dat sufletul său lui Dumnezeu. Şi această „dumnezeiască sămînţă” – adică Sfîntul Iacob – a fost adunată cu roduri însutite în cereasca jitniţă unde, săturîndu-se însuşi de vederea feţei lui Dumnezeu, şi nouă ne mijloceşte aceeaşi săturare cu rugăciunile sale.

Ἦταν ἕνας ἀπὸ τοὺς δώδεκα μαθητὲς τοῦ Κυρίου, ἀδελφός τοῦ Ματθαίου τοῦ Εὐαγγελιστοῦ καὶ γιὸς τοῦ Ἀλφαίου.

Ὁ Ἰάκωβος, ἀφοῦ ἀγωνίστηκε γιὰ τὴν ἀλήθεια τοῦ Χριστοῦ στὴν Ἱερουσαλήμ, ἔπειτα πῆγε καὶ σὲ  ἄλλες χῶρες γιὰ νὰ κηρύξει τὸ Εὐαγγέλιο. Ἐκεῖ, κατέστρεφε τοὺς βωμοὺς τῶν εἰδώλων καὶ μὲ τὴν χάρη τοῦ Θεοῦ γιάτρευε ἀρρώστιες καὶ ἐξεδίωκε τὰ ἀκάθαρτα πνεύματα. Γι’ αὐτὸ καὶ οἱ εἰδωλολάτρες τὸν ὀνόμαζαν θεῖο σπέρμα.

Ὁ ἱδρῶτας, οἱ μόχθοι καὶ οἱ κίνδυνοι ποὺ ὑπέστη γιὰ τὴ διάδοση τοῦ Εὐαγγελίου, ἦταν πολλοί. Ὁ θάνατος πολλὲς φορὲς τὸν πλησίασε, ἀλλὰ στὴν σκέψη τοῦ Ἰακώβου κυριαρχοῦσαν ἐνθαρρυντικὰ τὰ λόγια τοῦ Κυρίου, «ὅστις θέλει ὀπίσω μου ἀκολουθείν, ἀπαρνησάσθω ἐαυτὸν καὶ ἀράτω τὸν σταυρὸν αὐτοῦ, καὶ ἀκολουθείτω μοι». Ἐκεῖνος ποὺ θέλει νὰ μὲ ἀκολουθεῖ σὰν γνήσιος μαθητής μου, λέει ὁ Κύριος, ἂς ἀπαρνηθεῖ τὸ διεφθαρμένο ἀπὸ τὴν ἁμαρτία ἑαυτό του, καὶ ἂς πάρει τὴν ἀπόφαση νὰ ὑποστεῖ γιὰ μένα ὄχι μόνο θλίψη καὶ δοκιμασία, ἀλλὰ ἀκόμα καὶ θάνατο σταυρικό. Καὶ τότε ἂς μὲ ἀκολουθεῖ, μιμούμενος τὸ παράδειγμά μου.
Ἔτσι καὶ ὁ Ἰάκωβος, μιμούμενος τὸ Διδάσκαλό του, ὑπέστη σταυρικὸ θάνατο.

Ἀπολυτίκιο. Ἦχος δ’. Ταχὺ προκατάλαβε.
Τὴν χάριν τοῦ Πνεύματος, γλωσσοπυρσεύτῳ πνοῇ, ὡς θεῖος Ἀπόστολος, ὑποδεχθεὶς τῇ ψυχῇ, Ἰάκωβε ἔνδοξε, ἔλαμψας ἐν τῷ κόσμῳ, ὡς ἀστὴρ ἑωσφόρος· ἔλυσας τῶν εἰδώλων, τὴν πολύθεον νύκτα. Καὶ νῦν ἀπαύστως δυσώπει, ὑπὲρ τῶν ψυχῶν ἡμῶν.

Κοντάκιον. Ἦχος πλ. α’. Τὸν συνάναρχον Λόγον.
Ὁ τῶν ἐθνῶν σαγηνευτὴς ὑπερθαύμαστος, καὶ Μαθητῶν ἀναδειχθεὶς τιμιώτατος, καὶ Ἀποστόλων σύσκηνος Ἰάκωβος, κόσμῳ τῶν ἰάσεων, διανέμει τὸν πλοῦτον, λύει περιστάσεων, τοὺς αὐτὸν εὐφημοῦντας· διὸ συμφώνως κράζομεν αὐτῷ· Σῷζε τοὺς πάντας, εὐχαῖς σου Ἀπόστολε.

Μεγαλυνάριον.
Μύστης καὶ Ἀπόστολος πεφηνώς, τοῦ δι’ εὐσπλαγχνίαν, κενωθέντος μέχρι σαρκός, ἔφανας ἀδύτως, Ἰάκωβε θεόπτα, σωτήριον τὸ τούτου, πᾶσι τοῖς ἔθνεσι.

Holy Apostle James the son of Alphaeus one of the Twelve Apostles, was the brother of the holy Evangelist Matthew. He heard the Lord’s words and witnessed His miracles. After the Descent of the Holy Spirit, the Apostle James Alphaeus and the Apostle Andrew the First-Called (November 30), made missionary journeys preaching in Judea, Edessa, Gaza, Eleutheropolis, proclaiming the Gospel, healing all sorts of sickness and disease, and converting many to the path of salvation. St James finished his apostolic work In the Egyptian city of Ostrachina, where he was crucified by the pagans.