Din Apoftegmele Maicii Gavrilia Papaiannis
- Orice loc poate deveni locul Învierii. Este de-ajuns să trăiești smerenia lui Hristos.
- Sunt oameni care au trezvie pentru unele lucruri, și sunt oameni care au trezvia în toate.
- Aceasta e spiritualitatea ortodoxă: nu o cunoaștere pe care o înveți, ci o cunoaștere pe care o înduri.
- Aceasta este educația: să învățăm să-L iubim pe Dumnezeu.
- Nimic nu este mai ieftin decât banii.
- A zis cineva: creștinul este acela care curățește dragostea și sfințește fapta.
- Ne dorim libertatea. De ce? Ca să putem fi robii patimilor noastre.
- Orice respingere și orice lucru rău ne distruge lucrarea.
- La începutul vieții noastre, avem nevoie de prezența altora pe care să-i iubim sau care să ne fie prieteni. Pe măsură ce înaintăm, cel Unul – Domnul – ne umple cu o asemenea dragoste și cu o asemenea bucurie, încât nu mai avem nevoie de nimeni (altcineva).Toată această tânjire a sufletului după un altul asemenea lui apare la început pentru că sufletul nu știe pe Cine iubește, și de aceea crede că are nevoie de o anumită persoană (omenească).
- Iisus Hristos a dat regula de aur: singur și cu ceilalți.
- Când Dumnezeu ne-a făcut, ne-a dat viață și a suflat Duhul Său întru noi. Acel Duh este Dragostea. Când ne lipsește dragostea, rămânem doar trup și astfel suntem cu totul morți.
- Creștinul trebuie să respecte taina existenței oricui și a oricărui lucru.
- Dacă vrem să ajungem la lepădarea de sine, să iubim, să iubim și iar să iubim, și astfel să ne unim întru totul cu Celălalt, cu fiece „altul”. Apoi, te întrebi la sfârșitul zilei: „Vreau ceva?” – „Nu” – „Îmi trebuie ceva?” „-Nu.” – „Îmi lipsește ceva?” – „Nu”. Asta e!
- Omul
înduhovnicit este cel care ajunge la deplina lepădare de sine și care a
înțeles pe de-a-ntregul că orice se întâmplă este din voia sau cu
îngăduința lui Dumnezeu.
- Să nu dorești niciodată nimic altceva decât voia lui Dumnezeu și să primești cu dragoste relele care ți se întâmplă.
- Să nu răspunzi cuiva cu răul pe care ți l-a adus, ci vezi-L pe Hristos în inima lui.
- Să nu zici niciodată: „De ce mi s-a întâmplat mie asta?” Sau când vezi pe cineva cu cangrenă sau cancer sau orb, să nu te întrebi „De ce li s-a întâmplat lor asta?” Ci roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea să vezi de partea cealaltă a râului (vieții de aici- n.ed.). Atunci vei vedea cu îngerii cum sunt lucrurile defapt: toate se fac conform planului lui Dumnezeu. Toate!
- Daca ai ganduri de judecata impotriva altcuiva, cere-I lui Dumnezeu sa se ingrijeasca de tine in acel ceas, ca sa-l poti iubi pe acel om asa cum il iubeste El. Atunci Dumnezeu te va ajuta sa-ti vezi starea. Daca L-ai vedea pe Hristos, ai mai judeca?
- Cand mintea nu este risipita in lucruri lumesti si este unita cu Dumnezeu, atunci si un “Buna ziua” pe care il zicem devine o binecuvantare.
- Ceea ce spunem rămâne veșnic.
- Numai când vei avea Dragoste desăvârșită vei putea să ajungi la nepătimire (apatheia).
- Când va fi nevoie, Dumnezeu ne va trimite pe cineva. Suntem cu toţi împreună-mergători.
- Limbajul lui Dumnezeu este tăcerea.
- Oricine trăiește în trecut este ca și cum ar fi mort. Oricine trăiește în viitor, în imaginația lui, este naiv, pentru că viitorul îi aparține doar lui Dumnezeu. Bucuria lui Hristos se găsește doar în prezent, în veşnicul Prezent al lui Hristos.
- Mai bine zi Rugăciunea lui Iisus cu glas tare decât să n-o zici deloc.
- Neliniștea și grija sunt pentru cei care n-au credință.
- Dragostea este mereu pe Cruce.
- O relație este dificilă atunci când „Eu” este pus înaintea lui „Tu”.
- Ar trebui să facem în așa fel încât să trăim în lume ca uleiul și apa dintr-o candelă, care nu se amestecă și altfel trăiesc întru și pentru Dumnezeu: în lume, sau nu din lume.
- Toți suntem vase, uneori ale Luminii, alteori ale Întunericului.
- Fă ceea ce trebuie să faci, și Domnul va face ceea ce trebuie să facă.
- Domnul a zis: „Oricine ar vrea ceva, crezând, va primi acel lucru”. Destul este ca acea rugă să fie în acord cu poruncile Domnului, adică cu Dragostea.
- Dacă ai ști că nu ești „aici”, atunci ai fi „dincolo”.
- Ca să se întâmple minuni, destul este să iubim. Nici rugăciunea, nici șiragul de mătănii nu are asemenea putere.
- Când Îl avem mereu pe Dumnezeu în minte, Domnul se gândește și El mereu la noi.
- Suntem de folos doar când nu existăm pentru noi înșine; și invers.
- Dacă ceri ajutor de la un om ocupat, el te va ajuta, nu omul leneș și nepăsător.
- Vai mie, dacă nu iubesc!
- Trei lucruri sunt de trebuință: întâi, dragostea; cel de-al doilea: dragostea; și al treilea: dragostea.
- Cel care nu vrea să vadă pe nimeni nu este om.
- Nicăieri nu suntem „pentru totdeauna”.
- În fiecare dimineață, să semnăm în alb noua pagină care se deschide. Să-L lăsăm pe Dumnezeu să scrie pe ea ce vrea.
- De nu vei ajunge în pragul deznădejdii, nu vei vedea nicicând Lumina.
- Hristos ne-a zis: „Mergând, învățați toate neamurile”. Și noi, care tăcem din gură, ce facem?
- Dragostea este o bombă care nimiceşte tot răul.
- Cea mai mare parte a rugăciunii mele este acum de mulțumire. Ce altceva să cer, dacă am totul?
- Domnul
a pus înțelegerea în cap. Știi de ce? Ca să nu ne vedem pe noi înșine.
Da! Ca să-l vedem doar pe celălalt și să-l iubim doar pe celălalt. Și ca
să ne vedem pe noi înșine în ochii Celuilalt.
- Unii vor să ajungă la Înviere fără să meargă pe drumul Golgotei.
- Orice om este „trimis”.
- Sufletul nostru este o răsuflare dumnezeiască. Trupul nostru este Zidirea Lui. Suntem întru totul chipul (icoana) lui Dumnezeu.
- Ziua și noaptea să-L binecuvântăm pe Domnul pentru darurile pe care ni le dă!
- Puține cuvinte, multă dragoste. Către toți. Oricine ar fi ei.
Sursa: Din Apoftegmele Gherontissei