Părintele Eusebiu Giannakakis:
Mai bine tăcere şi rugăciune
Ne spune Domnul: „Vreţi pace? Vreţi sporire în cele duhovniceşti? Vreţi să fiu alături de voi? Vreţi unitate, compătimire, fraternitate? Vreţi bunuri duhovniceşti şi materiale? Nu urmaţi exemplul rău al celuilalt! Faceţi voi binele! Dacă vreţi să aveţi binecuvântările Mele din belşug, faceţi bine, în locul răului primit!”. Posibil să fie puţin mai greu, dar acest lucru va avea un puternic ecou în ceruri. Într-adevăr, este greu, dar nu şi imposibil.
Oricât de urât s-ar purta oamenii cu noi, oricât ne-ar nedreptăţi, oricât de mult am suferi, noi trebuie să fim atenţi la sufletele noastre. Mai bine tăcere şi rugăciune. Să fim deasupra acestor răutăţi prin bunătate, prin compătimire, prin iubire.
* * *
Nu poate concepe mintea noastră ce rugăciuni fac sfinţii pentru noi, cei care trăim aici, în valea plângerii, deoarece şi ei au călcat pe aceste locuri pe care călcăm noi şi au întâlnit greutăţile, ispitele şi obstacolele pe care le întâlnim noi şi vor să ne ajute. Aşadar, să ne refugiem întotdeauna la sfinţi şi să Ie cerem mijlocirile.
l-aţi văzut pe suporteri, cu câtă pasiune îşi urmăresc echipa favorită când joacă pe stadion! Ne gândim noi că şi sfinţii, acolo sus, în Cer, urmăresc lupta noastră de pe pământ şi se roagă pentru noi. Şi cât de mult se bucură când câştigăm!
* * *
Să-ţi faci un program bun. După rugăciunea de dimineaţă, să citeşti din Noul Testament. Să iei câte un cuvânt pe care să-I ai în minte şi să te străduieşti să-l împlineşti toată ziua. Să-ţi zici: „Asupra acestui cuvânt mă voi opri astăzi, pe acesta mă voi strădui să-l păzesc”. Anafura să o consumi după rugăciunea de dimineaţă. Seara să citeşti puţin dintr-o carte patristică, deoarece aceasta îţi pregăteşte sufletul pentru rugăciune.
În fiecare seară, să ne întrebăm: „Ce am făcut astăzi! Ce am spus şi ce nu trebuia să fi spus! De câte ori m-am enervat? Ce am putut face şi nu am făcut?”. Seara, să ne cercetăm pe noi înşine. Astfel este revigorat şi înnoit harul! Astfel se luptă cineva!
(Părintele Eusebiu Giannakakis, Să coborâm Cerul în inimile noastre!, Editura Doxologia, Iaşi, 2014, p. 24)
Sursa: doxologia.ro