A fost trecut în rândul sfinţilor Cuviosul Daniil din Elisavetgrad (astăzi Kirovohrad, Ucraina)

A fost trecut în rândul sfinţilor Cuviosul Daniil din Elisavetgrad

(astăzi Kirovohrad, Ucraina)

 

del

 

În data de 17 septembrie 2013, cu binecuvântarea Preafericitului Vladimir, Mitropolitul Kievului şi al întregii Ucraine, Mitropolitul Antonie de Borispol a slujit Sfânta Liturghie în catedrala Naşterea Maicii Domnului din oraşul Kirovohrad. După slujba Sfintei Liturghii a avut loc trecerea în rândul sfinţilor a Cuviosului Daniil de Elisavetgrad, cel nebun pentru Hristos (†1902).

Hotărârea canonizării Fericitului Daniil de Elisavetgrad, cel nebun pentru Hristos, a fost luată în cadrul şedinţei de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene din data de 25 aprilie 2013.

Viaţa Cuviosului Daniil de Elisavetgrad

Despre viaţa cuviosului sunt cunoscute puţine lucruri. S-a născut în secolul al XVIII-lea, însă locul unde şi-a petrecut sfântul copilăria şi perioada tinereţii nu sunt cunoscute. Despre Cuviosul Daniil sunt consemnate doar câteva informaţii de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, când sfântul s-a stabilit în vechiul cimitir Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, unde, nu departe de biserică, şi-a făcut singur un bordei, în care să locuiască. Cuviosul era înalt şi slab. Purta o reverendă neagră, pe deasupra căreia purta la gât o cruce mare de metal. Pe malul râului Byanka, Cuviosul Daniil plantase o livadă, din roadele cărora se hrănea. Mulţi oameni făceau milostenii faţă de cuvios, însă acesta nu îşi păstra pentru el aproape nimic, ci împărţea mai departe săracilor.

Potrivit tradiţiei, locuitorii din Balki au avut dificultăţi în a găsi apă potabilă (în apropiere nu se afla un izvor şi, pentru apă, era nevoie să se meargă o distanţă considerabilă). Astfel, oamenii au venit la Cuviosul Daniil pentru a-l ruga să-i ajute. Sfântul a stat trei zile pe piatră şi s-a rugat lui Dumnezeu pentru ca locuitorii din Balki să aibă binecuvântarea unui izvor cu apă bună de băut. Spre bucuria tuturor, prin rugăciunile Cuviosului, a ţâşnit din pământ un izvor cu apă tămăduitoare. Mulţi oameni care gustau din apa aceea dobândeau uşurarea sau vindecarea deplină a neputinţelor lor.

Mai este consemnată o întâmplare în care cuviosul a mustrat un necredincios care neîncetat îl dojănea pe sfânt prin cuvintele: „Dovedeşte-mi că există Dumnezeu şi fă o minune!”. Ca răspuns la replica aceasta, cuviosul nebun pentru Hristos a luat o tijă uscată de floarea soarelui şi a plantat-o în pământ, deşi era iarnă şi, în singurătatea colibei lui, a înălţat rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu. După ceva timp, în privirea uimită a necredinciosului, floarea soarelui uscată plantată de cuvios a înflorit.  Astfel, prin rugăciunile bineplăcutului Său, Domnul a arătat o minune şi a îndreptat pe cel greşit.

Mare era puterea credinţei nevoitorului şi bineplăcute lui Dumnezeu erau rugăciunile lui.

De multe ori, Cuviosul stareţ Daniil era văzut în cimitirul Sfinţii Petru şi Pavel, rugându-se câte 40 de zile la mormintele celor de curând adormiţi.

Domnul îi descoperea alesului Său, cele ce de obicei sunt acoperite ochilor oamenilor. Odată a fost înmormântat un bogat cunoscut din Elisavetgrad cu slujbă solemnă şi cu procesiune mare, însă Daniil alerga în jur fluturând un băţ, ocărând pe cineva nevăzut şi aruncând cu pietre. Altă dată, fiind înmormântat un sărac, tată a trei copii, Cuviosul nebun pentru Hristos mergea alături de acesta, se bucura şi cânta psalmi. Oamenii l-au întrebat din ce pricină a avut acest comportament ciudat. El le-a răspuns: „Bogatul a trăit o viaţă în lux, plină de plăceri pământeşti, de păcate, şi duhul său a fost luat de diavoli. Iată, împotriva acelora aruncam cu pietre şi loveam cu băţul. Săracul, însă, a trăit o viaţă dreaptă şi îngerii lui Dumnezeu i-au luat sufletul lui. Pe aceia i-am văzut eu şi de aceea m-am bucurat.”.

După ce atrăit o viaţă îndelungată, bineplăcând lui Dumnezeu şi slujind oamenilor, stareţul Daniil s-a odihnit de nevoinţele sale pământeşti şi a fost îngropat în cimitirul Sfinţii Petru şi Pavel nu departe de bordeiul în care şi-a săvârşit nevoinţele.

Vremea a trecut şi încet încet acest ascet neobişnuit a fost dat uitării. Însă, Domnul Multmilostivul nu a dorit ca pomenirea stareţului Daniil să piară. Începând cu anul 1860, la mormântul sfântului s-au săvârşit minuni spre ajutor şi vindecare, astfel încât mormântul stareţului Daniil a devenit loc de pelerinaj nu doar pentru locuitorii din Elisavetgrad şi din regiunea Herson, ci şi din guberniile vecine. Prin donaţiile făcute de credincioşi, pe mormântul stareţului a fost ridicat un paraclis de lemn. Revoluţia bolşevică şi anii ce i-au urmat, caracterizaţi de ateism, şi-au lăsat amprenta lor negativă. Puterea de stat bolşevică a făcut toate eforturile pentru a distruge acest loc sfânt: în anii 1930 a fost distrus paraclisul, iar în anul 1971 au distrus mormântul stareţului. Numai prin eforturile clericilor şi ale credincioşilor din eparhia Kirovohradului s-a reuşit reamenajarea locaşului sfânt. S-a înălţat un paraclis deasupra izvorului stareţului Daniil şi au fost adunate documentele de arhivă în vederea scrierii vieţii acestui plăcut al lui Dumnezeu. Rezultatul acestor eforturi a fost canonizarea stareţului Daniil şi trecerea lui în rândul sfinţilor locali ai eparhiei Kirovohradului.

–

Sursa: http://www.pravoslavie.ru/news/64212.htm

–

Traducere: IAN