A treia Romă

*

Secolele XV-XVI – perioada de reorganizare a Bisericii Ortodoxe Ruse, obţinerea autonomiei administrative și teoria celei de a Treia Rome

Această perioadă a Bisericii Ruse se caracterizează printr-o treptată dobândire de facto a independenței față de Patriarhia Constantinopolului, însă doar sub aspectul alegerii Mitropolitului Rusiei, nu și în ceea ce privește subordonarea administrativă. Alegerea Mitropolitului urma să aibă loc, potrivit hotărârii Sinodului local de la Moscova (1459), „sub insuflarea Duhului Sfânt, în acord cu Canoanele Sfinților Apostoli și a Sfinților Părinți și după porunca Domnului nostru, marele cneaz Vasile Vasilievici”. Concentrarea în mâna cneazului a puterii efective în actul alegerii mitropolitului nu avea nici susținere canonică, nici cutumiară, dar a influențat profund raporturile pe care țarul urma să le dezvolte cu fiecare dintre capii Bisericii Ruse. Cu toate acestea, hotărârea în cauză vizează nu numai scindarea Mitropoliei [Ruse] în Mitropolia Moscovei și cea a Kievului, ci și creșterea impresionantă a puterii Statului. Astfel, marele Cneaz rus, după eliberarea Rusiei de sub dominația mongolilor (1462) și după destrămarea Imperiului Bizantin sub turci (1453), trecea drept singurul suveran ortodox și apărător al celor de o credință cu el.

Într-adevăr, conducătorii Moscovei, după biruința lui Dmitri Donskoi la Kulikovo (1380), apăreau drept singurii conducători ai Rusiei, care să poată reorganiza și dezvolta statul rus. Suveranii Ivan al III-lea (1462-1505) și Vasili al III-lea (1505-1533) au reușit să supună cnezatele învecinate, Iaroslav (1463), Rostov (1474), Novgorod (1478), Tver (1485), Viatka, Pskov (1510), Riazan (1517), Novgorod-Severskii și Starodub (1523). Astfel, Alexandru Jagiellon, Marele Duce al Lituaniei, a fost nevoit să cedeze, în urma războaielor lipsite de izbândă purtate cu Cnezatul Moscovei (1492-1494, 1500- 1503, 1507, 1522), orașele Desva și Soig (1503), respectiv Smolensk (1522), în timp ce lui  Ivan al III-lea îi fusese recunoscut, mai înainte, titlul de cneaz „al întregii” Rusii (1495). Hoarda de Aur a tătarilor se destrămase ca urmare a disputelor pe plan intern, dar hanul de drept al acesteia, Astrahan, a fost nevoit să lupte împotriva hanilor Kazan al V-lea și Kassimov ai Crimeii, de obicei aliați cu Moscova. Ultima încercare fulgerătoare a tătarilor de a impune rușilor vechiul sistem de taxe (1480) nu s-a bucurat de suportul militar necesar și a eșuat, statornicindu-se, astfel, definitiv, totală independență națională  [a Rusiei] în fața oricărei pretenții tătare… Continuarea AICI