Alocuțiunea Preafericitului Patriarh Chiril la festivitatea de Crăciun organizată în Kremlin

Alocuțiunea Preafericitului Patriarh Chiril la festivitatea de Crăciun organizată în Kremlin

Alocuțiunea Preafericitului Patriarh Chiril la festivitatea de Crăciun organizată în Kremlin

La 8 ianuarie 2014 Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a vizitat Pomul de Crăciun pentru copii în Palatul de Stat din Kremlin. De pe scenă Întâistătătorul s-a adresat către copii și părinții lor cu o alocuțiune.

Aș vrea să vă felicit pe toți cu ocazia Nașterii lui Hristos – și pe acei, care atât de frumos au evoluat aici, au cântat, au declamat, au dansat minunat. Vă admiram, uitându-mă la voi și mă gândeam: ce copii talentați avem. Când toți acționează conform unui scenariu învățat, este una, însă câtă improvizare vie a fost în ceea ce am văzut aici. Iar aceasta depinde deja de caracterul vostru, de cunoștințele voastre, de dispoziția voastră; de aceea atât de minunat și de călduros a fost recepționată evoluarea voastră.

Aș vrea să vă aduc mulțumiri și pentru cuvintele bune spuse acum. Ați menționat corect că păstorul este acela care se dedă altora. Dacă păstorul nu face aceasta, el încetează să mai fie păstor și oile nu îl urmează. Oile recunosc cu exactitate un păstor bun. Nici un fel de publicitate, nici un fel de PR, cum se mai spune azi, nu va putea nimic decide – oile merg după acela, care se dedică pe sine altora.

Aceasta se referă nu doar la păstori. Haideți să chibzuim: dar dacă acest principiu va fi pus în baza vieții omului? Dacă ne vom sacrifica unii pentru alții? Noi vom fi pentru ei oameni buni.

O anumită enigmă a vieții constă în faptul ca să te sacrifici pentru alții. Sunteți încă foarte tineri, însă timpul zboară repede și degrabă va veni o vreme, când veți crea propriile familii, când veți învăța pe proprii copii. Aș vrea să memorați cuvintele, pe care Patriarhul vi le-a spus la Pomul de Crăciun în anul 2014: veți fi fericiți doar în cazul, când vă veți jertfi pentru alții.

Noi trebuie să ținem minte: cu cât mai mult bine facem oamenilor, cu atât mai mult bine se întoarce nouă, cu atât mai fericiți devenim. Când tata are grijă de mama, iar mama îi poartă de grijă lui tata, ambii sunt fericiți și familia este fericită. Iar când încetează să se dăruiască unul altuia, deseori ei se despart pentru toată viața și copiii devin orfani cu părinți în viață.

Când vorbim despre necesitatea de a ne jertfi unii pentru alții, când vorbim despre necesitatea de a face bine, noi trebuie să ținem minte că azi, ca de altfel, întotdeauna, sunt mulți oameni, care așteaptă bunătate de la noi, o bună atitudine din partea noastră. Azi eu mă gândesc, în primul rând, la copiii orfani, la acei care se află în orfelinate, care nu au mamă și tată. Aș vrea să chem, în primul rând, pe oamenii noștri ortodocși să adopte orfani, să nu se teamă de aceasta. Niciodată acel care înfiază un copil, care se dedă acestor copii, nu este nefericit – el capătă de o sută de ori mai mult bine.

Astăzi am intrat în sală cu o fetiță pe nume Mila, ea se află aici. Noi am făcut cunoștință. Ea de asemenea trăiește încă în orfelinat, dar eu mă rog ca să apară mama și tata, care ar adopta-o și eu sper foarte mult că aceasta se va întâmpla.

Uneori ne oprește și faptul că acel copil, pe care vrem să îl adoptăm, pare că nu se potrivește – am vrea o păpușică frumușică, sănătoșică. Iar aici se află principala întrebare: pentru ce noi adoptăm copiii? Pentru propria distracție, propria plăcere? Sau pentru a ne dedica pe sine altora? Dacă pentru distracție și plăcere, atunci nu trebuie să-i luăm. Educarea copiilor nu este o distracție, este întotdeauna  o muncă enormă. Dar dacă îl luăm pe acela care are un handicap înnăscut sau  dobândit, o anumită maladie – noi facem o lucrare măreață și sfântă.

Eu am pomenit nu o singură dată o pildă minunată, cum unul din stăpânii noștri, care își duce ascultarea după hotare, în vremurile grele de după scindarea Uniunii Sovietice a înfiat un băiețel. Acest copil a fost victima Cernobylului, era foarte mic – avea trei sau patru ani. A fost adus cu un microbuz din Rovno, când mă aflam acolo, unde locuiește acest arhiereu. Noi împreună ne-am dus să îl luăm pe acel băiețel. El nu putea merge, mânuțele și piciorușele îi erau strâmbate, șira spinării era încovoiată. Medicii au spus că copilul trebuie să suporte mai bine de 30 de operați complicate, ca să poată merge și trăi printre copiii sănătoși. Atunci stăpânul a spus: ˮEu voi înfia pe acest băiețelˮ. M-am uitat la copil, m-am uitat la stăpân și am zis: ˮPoate pe cineva sănătos să-l înfiezi?ˮ Răspunsul a fost remarcabil: ˮPe cel sănătos oricine îl va înfia. De aceea vreau să adopt un copil bolnav, ca să se însănătoșeascăˮ. Acum acest băiat își face studiile la universitate și este sănătos.

Am adus acest exemplu ca să devină clar: când luăm copii nu prea sănătoși, dar minunați, capabili, și depunem în creșterea lor tot sufletul, noi devenim păstori, noi devenim fericiți și dragostea ce vine ca răspuns ne înfrumusețează viața în culori minunate, ne face fericiți.

V-am relatat această istorioară ca să vă ilustrez ceea ce ne-au spus copiii despre păstorie. Păstoria este cu adevărat capacitatea de sacrificiu și acest sentiment, această responsabilitate, această datorie aparține nu doar slujitorilor bisericii. Noi trebuie să fim păstori unii pentru alții – părinții pentru copii, copiii mai mari pentru cei mai mici. Atunci se fa schimba viața întregului nostru popor, va fi mai multă lumină, bucurie, pace, bunătate, prin urmare, noi vom fi mai vitali, mai puțin  receptivi la ispite, tentații și la tot ceea ce se prăbușește acum pe conștiința noastră, în special pe conștiința tinerilor.

Vă felicit cu ocazia sărbătorii Nașterii lui Hristos, în special pe copiii care într-un număr atât de mare s-au adunat în acest palat din Kremlin. Aș vrea să vă doresc tuturor sănătate, succese la învățătură, ca să deveniți deștepți, studioși, capabili să munciți în condiții deloc simple ale lumii contemporane pentru binele Patriei, pentru binele Bisericii, pentru binele familiei, al rudelor, apropiaților, pentru propriul bine. Dar, se prea poate, în primul rând aș vrea să vă doresc tuturor să deveniți buni, deoarece bunătatea este sinonimul fericirii, la care toți oamenii vor să ajungă.

Vă felicit cu ocazia Nașterii Domnului!

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii