Pr. Dr. Patriciu VLAICU 

Situația intervenită în cazul Mănăstirii Vatoped din Sfântul Munte a provocat dezbateri aprinse și constat că studenții așteaptă și părerea mea.

În alte circumstanțe ar fi suficient să scriu o singură frază: Arestarea Părintelui Efrem mi se pare o mare nedreptate și îmi manifest și eu în nume personal indignarea și în același timp solidaritatea cu Părintele căruia în loc de colind i s-a adus vestea pătimirii.

Ținând însă cont că intervenția mea este în primul rând în fața studenților de la Cluj, cursul din acest semestru având ca temă analiza realităților din Țările Uniunii Europene în scopul înțelegerii direcției în care se îndreaptă relațiile dintre Biserică și Stat în Europa contemporană și impactul acestora asupra vieții Bisericii de azi, cred că este util să subliniez unele aspecte de ordin global pe care le-am putut observa în ultimii ani, iar apoi, cum nu dispun de documente oficiale  privind acest caz, voi pune câteva întrebări retorice, în baza elementelor necontestate ale acestei spețe.

            Contextul european.

            În ultimii ani, în Europa pot fi observate acțiuni sistematice care vizează contestarea locului pe care îl ocupă cultele majoritare în țările  europene cosiderate ca fiind influențate de un puternic sentiment religios. Cele mai cunoscute în acest sens fiind legate de problematica dezvoltată în Italia privind prezența crucifixul în instituțiile publice, de purtarea la vedere a însemnelor religioase  în instituțiile publice din Franța, precum și de problematica orelor de religie și a prezenței icoanelor în școlile publice din  România.

            Odată cu manifestarea crizei economice, pe lângă subiectele amintite a fost adusă în dezbaterea publică problematica finanțării cultelor și a patrimoniului Bisericilor majoritare. Belgia, Franța, Italia, România, Grecia, au  au fost subiecte de analiză pentru mai multe organizații și instituții care au ca preocupări monitorizarea influenței cultelor în Statele Uniunii Europene, iar ca un numitor comun al acestor analize sau campanii de presă poate fi identificată concluzia că Bisericile  sunt mari consumatoare de finanțe publice, finanțe care ar putea sevi la susținerea unor acțiuni de ieșire din criză. În mai multe țări europene au apărut articole de presă pe aceste subiecte (Cel mai dur privind BOR a apărut înLe Monde, în perioada sărbătorilor Crăciunului de anul trecut-26 decembrie 2010). 

            Nu putem  să nu observăm că problematica finanțării cultelor a fost utilizată ca temă far  și că  de mai multe ori analizele respective erau însoțite de afirmații directe sau voalate în sensul că acele resurse ar putea fi folosite mai judicios de către Stat, pentru măsuri în favoarea cetățenilor afectați.

            Alături de Belgia, Franța, Italia, România, Bulgaria și Cipru, Grecia a fost și ea ținta unor astfel de analize și campanii de presă, care au scos în evidență în principal privilegiile și scutirile de impozite de care Biserica Ortodoxă beneficiază.  Cel mai recent articol de presă europeană în acest sens este cel apărut în publicația și portalul francez Le Point, în data de 23 decembrie 2011. Pe lângă aceste aspecte legate de finanțarea directă și indirectă a cultelor, au fost puse în prim plan situații care stârnesc indignare în rândul opiniei publice, cu scopul evident de a diminua prestigiul Bisericii.

            Cazul Mănăstirii Vatoped

            Cazul Mănăstirii Vatoped poate fi integrat în această schemă generală iar victima vizată este una dintre cele mai pregnante personalități ale ortodoxiei contemporane, persoana care pe lângă  o intensă lucrarea misionară și duhovnicească,  într-un timp foarte scurt a transformat o mănăstire aflată în ruină într-o bijuterie a  ortodoxiei și a Patrimoniului cultural-spiritual european. Nu este lipsit de sens faptul că Părintele Efrem a fost premiat în Europa cu premiul pentru cea mai bună restaurare a unui monument de cultură spirituală, Mănăstirea Vatoped.

            Această lucrare de restaurare nu s-a putut face decât cu bani, ori nevoia de fonduri pentru cauze bisericești și de patrimoniu (buna chivernisire a patrimoniului Bisericii este un angajament făcut de preot prin jurământ explicit-în cazul BOR și implicit în cazul altor Biserici ortodoxe surori) a făcut ca obștea și  prietenii mănăstirii să caute surse de finanțare. 

            Pentru noi este clar al cui ochi este banul și nu  mă surprinde încâlceala survenită în momentul amestecului dorinței de a restaura o lucrare duhovnicească, cu interesul financiar bisericesc justificat, interesul politic, pro sau contra și cu invidia sau ranchiuna manifestată în toate mediile societății grecești și nu numai.

            Nu îmi permit să fac o analiză a fondului juridic al problemei deoarece nu am alte informații decât cele puse la dispoziție de presă, dar nu pot să nu imi pun câteva întrebări:

            Având în vedere că măsura arestului preventiv este una care are menirea să protejeze Bunul mers al anchetei, cum se face că această măsură a fost luată după ani de zile de la începerea anchetei, după ce toate problele au fost conservate prin măsuri administrative și judiciare?

            Care ar putea fi genul de elementele noi care să  arate că Părintele Efrem este o persoană ce prezintă pericol public și care poate pune în pericol ancheta acum mai mult decât la început?

            Singurul element clar afirmat de toate sursele citate de presă este că bunurile revendicate de mănăstire ar fi fost supraevaluate. Chiar dacă nu s-ar face uz de principiile de drept care arată clar că într-un contract sunt întotdeauna cel puțin două părți, principiile de bun simț arată că nu poate fi acuzat de supraevaluare doar cel care cere un preț pentru proprietatea sa, deoarece proprietarul poate avea o părere subiectivă asupra proprietății, ci în primul rând acela care dă un preț ce din punct de vedere al calculelor de piață reiese că ar  fi  fost exagerat. Cum se face că în toată această afacerepenală există un singur arestat?

            Mă rezum doar la aceste întrebări deși sunt  încă multe alte nedumeriri.

            Deși este dureroasă situația în care s-a ajuns și personal simt din tot sufletul  că arestarea aceasta este o mare nedreptate, sunt convins că zilele de încarcerare prin care trece acum Părintele Efrem sunt timp de pătimire mântuitoare.

Sursa: http://www.canonice.net/