ARHIM. GHEORGHE KAPSANIS: „Împreună cu Ionescu – în cunoscuta lui operă „Rinocerii” – strigăm şi noi: „Nu acceptăm să devenim rinoceri (numere). Vom rămâne oameni”.

EGUMENUL SFINTEI MĂNĂSTIRI CUVIOSUL GRIGORIE DIN SFÂNTUL MUNTE,
ARHIMANDRITUL GHEORGHE KAPSANIS DESPRE CRĂCIUN
(CU REFERINŢĂ LA ÎNDOSARIEREA ELECTRONICĂ)

CU NOI ESTE DUMNEZEU


Crăciunul de anul acesta ne găseşte într-o stare critică. Recesiunea economică şi sărăcia rezultată sunt pentru mulţi compatrioţi ai noştri cauza tristeţii şi neliniştirii multora. De asemenea, ameninţarea îndosarierii electronice, care îngrădeşte libertatea dăruită de Dumnezeu persoanei umane, constituie de asemenea un motiv de adâncă nelinişte pentru mulţi fraţi. Din aceste motive şi pentru multe altele, precum transformarea în ghetou a fostelor cartiere înfloritoare din marile noastre oraşe, se creează în noi şi în jurul nostru o atmosferă deprimantă.
Vor suna din nou clopotele de Crăciun, ca să vestească că Dumnezeu se face Om: „Cuvântul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit întru noi” (Ioan 1,14).
Domnul Cel în peşteră Născut ne-a descoperit că Dumnezeul nostru nu este Dumnezeul rece al filosofilor, nici Dumnezeul neapropiat (inaccesibil) al iudeilor, ci este „Emanuel” adică – „Cu noi este Dumnezeu” (Matei 1, 23).
Aşa şi acum, în întunericul care ne înconjoară, putem să vedem Lumina, să sperăm, să ne bucurăm.
Emanuel este cu noi, ca să ne mângâie, că-L avem nu doar pe Atotputernicul, ci şi pe iubitorul, afectuosul Tatăl, care nu ne va lăsa singuri şi neajutoraţi în greutăţile noastre. Ajunge doar ca noi să-I cerem ajutorul cu credinţă şi smerenie. De altfel, avem dovezi că Domnul cel Atotputernic a salvat de multe ori neamul nostru de la dispariţie şi dezastru. Desigur, pentru orice intervenţie a Sfântului Dumnezeu e nevoie şi de pocăinţa noastră.
Cum se va însănătoşi societatea noastră, când noi, conducători şi supuşi ne îndumnezeim sinele, cultivăm o cultură a iubirii de sine, care este o fundătură, un impas?
Dispreţuim mântuitoarele şi iubitoarele-de-oameni porunci ale lui Dumnezeu, Îl persecutăm şi-L izgonim pe Emanuel din viaţa noastră socială şi familială, şi rămânem pustii şi deznădăjduiţi în lumea noastră mizerabilă.
Emanuel a venit, vrea să fie cu noi, ca să ne insufle dragostea, credinţa iubirii de oameni, dreptate, pace. Cu toate acestea, trebuie ca şi noi să-L vrem, să-L căutăm, să nu-L izgonim de lângă noi prin necredinţa şi egoismul nostru.
Cât de frumoasă devine viaţa oamenilor, când Hristos împărăţeşte în sufletele lor? Oriunde şi ori de câte ori Hristos a fost primit cu dragoste şi credinţă de către oameni, acolo şi atunci viaţa lor s-a umanizat, iar persoanele umane şi-au descoperit sensul şi scopul. De exemplu, prima comunitate creştină din Ierusalim prin minunata proprietate comună a creştinilor, organizarea în comuniune a parohiilor elin-ortodoxe sub turcocraţie, chinoviile ortodoxe, unde după marele Vasilie toţi trăiesc pentru unul şi unul pentru toţi: «εἷς οἱ πολλοί, καί ὁ εἷς οὐ μόνος, ἀλλ᾽ ἐν πλείοσι – Cei mulţi – unul, iar cel unul – nu singur, ci întru mulţi»” (Rânduieli Ascetice).
Desigur şi-n aceste cazuri n-au lipsit unele dezacorduri şi alunecări. Însă direcţia generală a fost corectă. Sarea ajuta societatea să nu putrezească. Pentru că „dacă sarea se va strica, cu ce se va mai săra?” (Matei 5, 13).
Poporul nostru elin-ortodox, cu toate păcatele noastre ale tuturor şi încercările care se depun sistematic pentru a fi despărţiţi de Hristos şi de Biserica Lui, are încă rădăcini creştine.
Datoria noastră a tuturor este – şi în principal a Păstorilor Bisericii noastre – să ne insuflăm nouă înşine şi poporului nostru duhul pocăinţei şi al întoarcerii la Dumnezeul Părinţilor noştri, ca Emanuel să poată veni între noi, ca să dea sens vieţii noastre, bucurie, pace, lumină. Încheind acest smerit salut, aş vrea să îmi înalţ şi eu glasul împreună cu obştea noastră către respectabilii politicieni şi conducători ai noştri, ca să împiedice aplicarea îndosarierii electronice şi astfel să ofere uşurare şi bucurie milioanelor de elini-ortodocşi, care se neliniştesc cu plăcere-de-Dumnezeu pentru acest subiect critic.
Nu vrem să devenim cifre sau numere şi să ne predăm persoana totalitarismului electronic. Dumnezeu S-a făcut Om. Noi ne vom dezice de valoarea persoanei noastre umane?
Împreună cu Ionescu – în cunoscuta lui operă „Rinocerii” – strigăm şi noi: „Nu acceptăm să devenim rinoceri (numere). Vom rămâne oameni”.
Cu aceste gânduri vă adresez dragostea noastră în Hristos Cel Născut şi urările noastre de Crăciun, când Îl vom întâlni şi Îl vom odihni în existenţa noastră pe Dumnezeiescul Prunc din Betleem.

Crăciun binecuvântat şi sfânt!


Egumenul Sfintei Mănăstiri a Cuviosului Grigorie din Sfântul Munte,
Sfântul Crăciun 2010

(traducere din limba greacă – Protos. Leontie, via e-mail)


Un comentariu la „ARHIM. GHEORGHE KAPSANIS: „Împreună cu Ionescu – în cunoscuta lui operă „Rinocerii” – strigăm şi noi: „Nu acceptăm să devenim rinoceri (numere). Vom rămâne oameni”.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: