ARHIMANDRITUL ATANASIE ANASTASIOU SALUTĂ CONFERINŢA „TEOLOGIE PATRISTICĂ ŞI EREZIE POSTPATRISTICĂ” CE A AVUT LOC LA PIREU, PE 15 FEBR. 2012. Teologul Radu Preda de la Cluj – promotor al teologiei sociale, contextuale şi post-patristice de la Volos în România?!

ARHIMANDRITUL ATANASIE ANASTASIOU

  SALUTĂ  CONFERINŢA

 „TEOLOGIE PATRISTICĂ ŞI EREZIE POSTPATRISTICĂ”,

CE A AVUT LOC LA PIREU

 

 

          Arhimandritul Atanasie, proigumen al Marii Mănăstirii al Marelui Meteor, Sfintele Meteore.

 

Sfânta Mitropolie Pireu,

Stadionul Păcii şi Prieteniei,

15-2-2012

          Înalt Preasfinţiţilor, cinstiţi părinţi, erudiţilor domni profesori, respectabil prezidiu, iubiţi fraţi în Hristos,

 

          Salutând conferinţa din seara aceasta a Sfintei Mitropolii de Pireu cu tema „Teologie patristică şi erezie postpatristică”, pregustăm din bucuria şi deplinătatea teologiei patristice autentice, a teologiei Părinţilor noştri, pe care ne-o vor oferi aleşii şi distinşii referenţi pe această temă, şi înălţăm fierbinte şi cordială slavoslovie către Dumnezeu nostru, Cel închinat în Sfânta Treime, pentru această deosebită binecuvântare şi pentru acest ospăţ duhovnicesc din această seară.

          Este un prilej unic de a ne desfăta de teologii de vârf ai Bisericii noastre, cu multe diplome universitare şi distincţii, cu erudiţie ştiinţifică, titluri universitare, şi cu o prezenţă şi o mărturie scriitoricească abundentă, de teologii credincioşi credinţei şi învăţăturii ortodoxe, „următori ai Sfinţilor Părinţi”, care şi-au dobândit teologia din experienţa sfinţitoare şi din adevărul revelat al Bisericii noastre, din odoarele şi din Predania moştenite de la Sfinţii noştri Părinţi şi din participarea lor personală la harul necreat şi la viaţa misteriologică a Bisericii noastre, fără născociri individuale şi cerebrale, fără devieri şi inovaţii.

          Conferinţa din seara aceasta este o mărturie confesională [cu caracter de mărturisire] şi un răspuns hotărât la teologia intelectualistă, meditativ-occidentalistă, numită „post-patristică”, care se dezvoltă în zilele noastre în mod alienator şi scizionist.

          Teologia post-patristică, în linii generale, constituie o prelungire şi o ramificaţie a diverselor teologii mai noi, care s-au dezvoltat în Occident – în principal a celei protestante – (teologia socială, teologia politică, teologia libertăţii, a eliberării, teologia revoluţiei, teologia „neagră”, teologia contextului, teologia feministă, teologia cuprinzătoare etc.) şi este un fruct al secularizării, al raţionalismului şi al deviaţiei de la caracteristicile credinţei şi învăţăturii ortodoxe.

          Un element comun al acestor teologii este că omit intenţionat sensul Crucii şi al Învierii, caracterul ascetic, niptic şi isihast al credinţei, metoda empiric-duhovnicească a Ortodoxiei, participarea la harul necreat şi la slava lui Dumnezeu şi amplifică la modul superlativ datele sociale şi culturale ale fiecărei epoci. Prezintă credinţa şi spiritualitatea într-un mod adaptat [ajustat] la mentalitatea şi percepţia secularizată şi la logica oamenilor de astăzi. Depreciază înţelesul adevărat şi mântuitor al Evangheliei într-o simplă lozincăraie socială şi culturală, într-o gnoseologie şi filozofie fără nerv şi lipsită de conţinut.

          Aceste variate teologii apusene mai noi au legătură directă cu aşa-numita teologie contextuală (C­o­n­t­e­x­t­u­al T­h­e­o­l­o­gy), care este promovată în ţara noastră împreună cu teologia post-patristică. Teologia contextuală apare pentru  prima dată în anul 1972 la Întrunirea „Congresului Mondial pentru Misiune şi Evanghelizare”, care a fost organizată la Bangkok (Tailanda) de către Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB). A pornit iniţial sub pretextul necesităţii de consacrare a unei metodologii teologice comune în cadrul dialogului ecumenic. Treptat însă, s-a consacrat ca şi concepţie teologică dominantă în CMB, căpătând – desigur – dimensiuni de tragică denaturare a credinţei creştine, care au devenit evidente în modul cel mai frapant la cea de-a şaptea Adunare Generală de la Canberra (Australia) din 1991 şi au devenit cauza unor reacţii foarte puternice din partea ortodocşilor. Însă, după tactica obişnuită din cadrul dialogurilor, teologia contextuală continuă să domine în dialogurile din cadrul CMB, în pofida conţinutului ei anti-ortodox, chiar cu consimţământul reprezentanţilor ortodocşi.

          Însă cel mai neliniştitor şi periculos este faptul că teologia contextuală află puternici susţinători şi înăuntrul Bisericii noastre Ortodoxe şi este prezentată ca – chipurile – utilă şi indispensabilă pentru pretinsa mărturie a Ortodoxiei în lumea contemporană. Un exemplu semnificativ al acestei tendinţe este simpozionul care a fost organizat de către Academia de Studii Teologice din Volos cu tema „SINTEZĂ NEO-PATRISTICĂ SAU TEOLOGIE POST-PATRISTICĂ. POATE TEOLOGIA ORTODOXĂ  SĂ  FIE  CONTEXTUALĂ?”. [VEZI DETALII LA SFÂRŞITUL  SALUTULUI ARHIMANDRITULUI ATANASIE ]

          S-a ajuns ca referenţii acestui simpozion să-i acuze pe ortodocşi de „triumfalism bisericesc” şi de „fundamentalism patristic”. Şi ca răspuns la „fundamentalismul patristic” aceşti referenţi promovează teologia contextuală şi postpatristică, precum şi diverse kakodoxii (erezii) care prind contur în centrele ecumeniste şi aşa-zis ortodoxe de astăzi. Este vorba de o teologie transformată, schimbată; teologie fabricată (inventată) şi adaptată (ajustată), teologie de laborator şi de sală de lectură, a simpozioanelor cu circuit închis şi a auditoriilor selectate. Este vorba despre o teologie „subvenţionată” şi „finanţată” de institute eterodoxe şi universităţi şi organisme lumeşti din Occident. Este vorba despre o teologie şi o concepţie care funcţionează denaturat, [deformat] şi eroziv [corosiv] chiar şi pentru conştiinţa şi coeziunea istorică a neamului şi a poporului nostru.

           În loc de concluzii am spune că nu este vorba doar despre „un alt punct de vedere” sau despre „un pluralism de gânduri şi idei”, aşa cum este prezentată această teologie contemporană eretică şi periculoasă de către cei ce o reprezintă. Este vorba în mod esenţial despre o acţiune coordonată de dărâmare şi de demolare a tuturor principiilor constitutive, de o extremă importanţă, care alcătuiesc multiseculara noastră tradiţie elin-ortodoxă. Este vorba despre o încercare, care se face deja pe faţă, nedisimulat şi cu o abuzivă vorbărie şi tupeu [impertinenţă, obrăznicie].

           Credem că în cele din urmă referenţii acestor teologii inovatoare [inedite, insolite] şi eretice, care întunecă şi deformează tradiţia istorică şi teologică a Bisericii noastre şi a poporului nostru, vorbind despre „arheolatrie” (ἀρ­χαι­ο­λα­τρεί­α – admirare a vechii civilizaţii greceşti), despre „byzantolagneia” („βυ­ζαν­το­λαγνεί­α” – lascivitate bizantină), despre „izolarea pe axa contradicţiilor dintre Răsărit şi Apus” şi despre „neputinţa de articulare a unui cuvânt teologic serios” din partea Bisericii şi altele ca acestea, precum şi operele şi conferinţele lor vor fi cât de curând marginalizate şi uitate de istoria noastră bisericească pentru că e sigur că adevărata conştiinţă ortodoxă, dogmatică şi eclesiologică a Bisericii noastre respinge şi exclude deplin astfel de învăţături şi opinii eretice şi dezbinatoare.

          Ceea ce ne mâhneşte şi ne îngrijorează în mod deosebit şi provoacă neliniştea noastră accentuată şi indignarea noastră este faptul că toate aceste opinii antiortodoxe, dar şi referenţii lor, teologi post-patristici, află adăpost şi primesc lauda şi premierea celor ce deţin primele locuri în conducerea noastră bisericească. Astfel de abateri serioase în temele credinţei ar trebui deja să fi fost combătute în timp util de către organele instituţionale sinodale autorizate.

Conferinţa teologică din seara aceasta, care va demonstra în mod amănunţit şi foarte atent mărimea abaterii teologilor post-patristici şi contextuali – clerici şi laici – dorim să determine intervenţia sinodală corespunzătoare.

             Încheind, ne exprimăm felicitările noastre călduroase, cordiale şi sincere şi mulţumirile noastre din tot sufletul către ÎPS Serafim, Mitropolit de Pireu, care cu curaj şi fidelitate dă zi de zi mărturia elinismului şi Ortodoxiei , precum şi colaboratorilor săi, pentru inspirata iniţiativă de a organiza această foarte importantă conferinţă teologică cu participarea atâtor referenţi de elită, respectabili şi foarte iubiţi.

traducere: Frăţia Ortodoxă „Sfântul Marcu al Efesului”, sursa: e-mail

Teologul Radu Preda de la Cluj – promotor al teologiei sociale, contextuale  şi post-patristice de la Volos în România?!

Aşa se pare:

„Academia de Studii Teologice din Volos (Grecia), partener al Institutului Român de Studii Inter-ortodoxe, Inter-confesionale şi Inter-religioase (INTER), îşi prezintă programul activităţilor de cercetare şi dezbatere din anul 2010. În centrul acestuia se află conferinţa internaţională despre paradigma neopatristică şi rigorile unei teologii ortodoxe contextualizate. Asupra conferinţei din iunie 2010, organizată în colaborare şi cu INTER, o să revenim în curând… „- zice Radu Preda aici:

http://www.teologia-sociala.ro/index.php/ro/component/content/article/3-noutati/84-programul-din-2010-al-academiei-din-volos

În perioada 3-6 iunie 2010, a avut loc la Volos (Grecia) conferinţa internaţională cu tema „Sinteză neo-patristică sau teologie post-patristică: poate teologia ortodoxă să fie contextuală?”. Conferinţa a fost organizată de către Academia de Studii Teologice din Volos, în colaborare cu Programul de Studii Ortodoxe al Universităţii Fordham (New York), Catedra de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Münster şi Institutul Român de Studii Inter-ortodoxe, Inter-confesionale şi Inter-religioase (INTER) (Cluj-Napoca). Vezi programul conferinţei mai jos:

FOARTE IMPORTANT  DESPRE  TEOLOGIA D-LUI RADU PREDA:  http://greesons.typepad.com/paideia/2010/06/international-conference-of-the-volos-academy-for-theological-studies.html  

Holy Metropolis of Demetrias

Volos Academy for Theological Studies

INTERNATIONAL CONFERENCE

Neo-Patristic Synthesis or Post-Patristic Theology: Can Orthodox Theology be Contextual?

June 3-6, 2010, THESSALIA CONFERENCE CENTER,

(MELISSIATIKA), VOLOS

The conference is organized in collaboration with the Orthodox Christian Studies Program of Fordham University, the Chair of Orthodox Theology of Münster University, and the Romanian Institute for Inter-Orthodox, Inter–Confessional, and Inter-Religious Studies (INTER) Cluj-Napoca

PROGRAMME

[—]

Session VIII

Moderator: Dr Vassilios Makrides

Professor of Sociology of Orthodox Christianity at Erfurt University (Germany)

 

14.00-14.30          Dr. Michail Neamtu, Senior Fellow of CADI/ Eleutheria, Romania

Ethno-theology as a Particular Case of Contextual Theology

 

14.30-15.00    Dr. Radu Preda, Associate Professor of Social Theology, Babes-Bolai-University, Cluj-Napoca, Director of the Romanian Institute for Inter-Orthodox, Inter-confessional, Inter-Religious Studies-INTER, Romania

Orthodox Social Theology as Contextual Theology

 

15.00-15.30 Dr. Aristotle Papanikolaou, Associate Professor of Theology, Co-Founding Director, Orthodox Christian Studies Program of Fordham University, New York, USA

               Orthodox Liberalism: Political Theology after the Empires

[…]

 

 

6 comentarii la „ARHIMANDRITUL ATANASIE ANASTASIOU SALUTĂ CONFERINŢA „TEOLOGIE PATRISTICĂ ŞI EREZIE POSTPATRISTICĂ” CE A AVUT LOC LA PIREU, PE 15 FEBR. 2012. Teologul Radu Preda de la Cluj – promotor al teologiei sociale, contextuale şi post-patristice de la Volos în România?!

  1. Crenguța Lucica

    Închis în lumea celor mari
    (de Constanța Buzea)
    Să bată vântul pentru toți,
    Dar pentru tine, el să-nsemne altceva,
    Să simți că ești nemuritor.
    Să fii curat și să te-ascunzi
    De vina celorlalți,
    De nori să-ți fie milă
    Și de schimbarea lor
    DE CARE NU SUNT VINOVAȚI.
    COMENTARIUL UNUI COPIL DE CLASA A vii-A:
    Titlul poeziei se refera, in mod simbolic, la soarta celor constransi sa traiasca intr-o lume ingradita de regulile unei majoritati in mijlocul carora, cel caruia se adreseaza autorul se simte “inchis”.
    Poezia este structurata pe doua strofe cu versuri libere. Prima strofa, formata din trei versuri, se constituie ca un indemn prin care autorul, adresandu-se in mod direct cititorului, il sfatuieste pe acesta sa caute iesirea din tipare. “Dar pentru tine, sa insemne altceva.”
    Pornind de la sanse egale, “Sa bata VÂNTUL pentru toti”, fiecare trebuie sa-si croiasca propriul destin, iesind din banalitate, prin cautarea adevarului, pentru a atinge nemurirea: “Sa simti ca esti nemuritor.”
    Pe acelasi ton de indemn se continua poezia si in strofa a doua, structurata pe cinci versuri. Autorul se adreseaza tot in mod direct cititorului, oferindu-i o cale de a atinge Adevarul si puritatea: “Sa fii curat si sa te ascunzi / De vina celorlalti”.
    Omul trebuie sa se raporteze la ceilalti, incercand sa-i inteleaga si sa-i ajute: “De nori sa-ti fie mila.”
    Intreaga poezie este un sfat dat celor care vor sa isi gaseasca adevarata cale: Cale spre Lumina si Adevar si, in cele din urma, spre nemurire. (Tudor)

  2. Crenguta

    Va voi trece clasa,
    Pe voi si pe femeile voastre,
    În fata carora îngenunchez
    Pentru sfânta rabdare pe care o au cu noi
    Si pentru misterul care ne leaga.
    Va voi trece clasa, va voi trece veacul,
    Veti supravietui în poezia mea,
    Si poate mai mult în poezia mea de dragoste,
    Care nu e reglementata
    Prin hotarâre a Consiliului de Ministri.
    O, bietii mei prieteni!

    (ADRIAN PAUNESCU)

Comentariile sunt închise.