Arhimandritul Dometie Românul, Egumenul Mănăstirii Zografou (1909-1985)
Părintele Dometie s-a născut în Tilişca Sibiului, în România, pe 8 iunie 1909 şi a primit numele Dimitrie, fiind fiul lui Dimitrie Trihenea şi al Mariei. Părinţii lui erau păstori de oi. În 1915 părinţii lui s-au strămutat cu tot cu turmele lor în părţile Crimeei. El a rămas în ţară cu foarte evlavioasa lui bunică. În 1922 a văzut-o pe Maica Domnului călăuzindu-l către mănăstirile Sfântului Munte.
Părintele Dometie, Egumenul Mănăstirii Zografou
În acelaşi an, în ciuda multor obiecţii, cum că era prea mic ca să meargă în Sfântul Munte, a decis să meargă în Grădina Maicii Domnului, locul pe unde a păşit Maica Domnului şi pe care ea îl păzeşte. Împreună cu el au mers ierodiaconul Gherontie şi ieromonahul Diomid. Din Constanţa au călătorit cu vaporul până în Tesalonic. A fost îndrumat către chilia vatopedină a Sfântului Ipatie. Bătrânul chiliei era un monah aspru şi cu mare înfrânare, Theodosie. Avea o obşte binecuvântată alcătuită din cinci monahi. De la bunul ieromonah Gherasim al chiliei lor, Dimitrie a învăţat cântarea psaltică şi rânduiala aghiorită. Gheronda insista mult pe tăierea voii, pentru ca ucenicul să ajungă în siguranţă şi în scurt timp la marea virtute a smereniei, atât de necesară. A fost tuns monah, după multe lacrimi către Născătoarea de Dumnezeu şi mulţumiri din inimă şi slavoslovii către Preabunul Dumnezeu, la anul 1929. În 1937 a fost hirotonit diacon şi preot de către învăţatul Mitropolit Ierótheos († 1956). În 1964 şi-a asumat slujirea de Bătrân al chiliei lor.
Pe 8 februarie 1965 a preluat egumenia Sfintei Mănăstiri a Sfântului Gheorghe Zografou, unde a fost intronizat de către Sfânta Chinotită a Sfântului Munte. A fost primul român stareţ din istoria modernă a Sfântului Munte. În mănăstire a găsit neorânduială, lipsă de monahi şi părăginire. În deceniul cât a rămas acolo stareţ, a încercat cu răbdare şi stăruinţă să organizeze mănăstirea, să mărească numărul puţinilor monahi bulgari pe care i-a găsit, în înfrumuseţeze katholikon-ul, să rânduiască tipicul şi să înnoiască pe cât era cu putinţă clădirile. Apoi s-a reîntors la chilia Sfântului Ipatie. Sursa şi continuarea: pemptousia.ro