Arhimandritul Dometie Românul, Egumenul Mănăstirii Zografou (1909-1985)

Arhimandritul Dometie Românul, Egumenul Mănăstirii Zografou (1909-1985)

Monahul Moise Aghioritul
 

Părintele Dometie s-a născut în Tilişca Sibiului, în România, pe 8 iunie 1909 şi a primit numele Dimitrie, fiind fiul lui Dimitrie Trihenea şi al Mariei. Părinţii lui erau păstori de oi. În 1915 părinţii lui s-au strămutat cu tot cu turmele lor în părţile Crimeei. El a rămas în ţară cu foarte evlavioasa lui bunică. În 1922 a văzut-o pe Maica Domnului călăuzindu-l către mănăstirile Sfântului Munte.

Părintele Dometie, Egumenul Mănăstirii Zografou

Părintele Dometie, Egumenul Mănăstirii Zografou

În acelaşi an, în ciuda multor obiecţii, cum că era prea mic ca să meargă în Sfântul Munte, a decis să meargă în Grădina Maicii Domnului, locul pe unde a păşit Maica Domnului şi pe care ea îl păzeşte. Împreună cu el au mers ierodiaconul Gherontie şi ieromonahul Diomid. Din Constanţa au călătorit cu vaporul până în Tesalonic. A fost îndrumat către chilia vatopedină a Sfântului Ipatie. Bătrânul chiliei era un monah aspru şi cu mare înfrânare, Theodosie. Avea o obşte binecuvântată alcătuită din cinci monahi. De la bunul ieromonah Gherasim al chiliei lor, Dimitrie a învăţat cântarea psaltică şi rânduiala aghiorită. Gheronda insista mult pe tăierea voii, pentru ca ucenicul să ajungă în siguranţă şi în scurt timp la marea virtute a smereniei, atât de necesară. A fost tuns monah, după multe lacrimi către Născătoarea de Dumnezeu şi mulţumiri din inimă şi slavoslovii către Preabunul Dumnezeu, la anul 1929. În 1937 a fost hirotonit diacon şi preot de către învăţatul Mitropolit Ierótheos († 1956). În 1964 şi-a asumat slujirea de Bătrân al chiliei lor.

Pe 8 februarie 1965 a preluat egumenia Sfintei Mănăstiri a Sfântului Gheorghe Zografou, unde a fost intronizat de către Sfânta Chinotită a Sfântului Munte. A fost primul român stareţ din istoria modernă a Sfântului Munte. În mănăstire a găsit neorânduială, lipsă de monahi şi părăginire. În deceniul cât a rămas acolo stareţ, a încercat cu răbdare şi stăruinţă să organizeze mănăstirea, să mărească numărul puţinilor monahi bulgari pe care i-a găsit, în înfrumuseţeze katholikon-ul, să rânduiască tipicul şi să înnoiască pe cât era cu putinţă clădirile. Apoi s-a reîntors la chilia Sfântului Ipatie.  Sursa şi continuarea: pemptousia.ro