AVVA EFREM FILOTHEITUL: Despre gânduri, năluciri și neatenție

Despre gânduri, năluciri și neatenție

1. Postul nu înseamnă doar înfrânare de la mâncare, ci mai ales o strictă înfrânare a simţurilor. Atunci când simţurile sunt hrănite de lucruri din exterior, ele transmit o cantitate corespunzătoare de otravă minţii şi inimii, care ucide viaţa în Domnul a bietului suflet. Părinţii noştri au atâtea să ne spună despre sfântul post al simţurilor.

Întreaga lor învăţătură este în special îndreptată spre curăţirea minţii de năluciri şi gânduri păcătoase şi către curăţirea inimii de sentimente care o întinează. În plus, el ne învaţă că noi trebuie să alungăm orice rău de la bun început pentru a păstra sufletul curat. De îndată ce orice gând rău se apropie chiar pe nesimţite, este absolut necesar să-l alungăm şi să spunem de îndată rugăciunea lui Iisus. Şi atunci când în acest mod noi înfruntăm gândurile care vin de la simţuri şi de la diavol, foarte curând vom simţi bucuria şi câştigul dobândite din postirea simţurilor. Dacă Eva şi-ar fi înfrânat văzul, ea n-ar fi otrăvit pe urmaşii pântecelui ei, adică pe toţi oamenii care s-au născut din ea. Pe scurt, înfrânarea simţurilor îl mântuieşte pe om de iad.

2. Mă rog, copilul meu, ca tu să biruieşti gândurile de egoism şi de mândrie, căci din acestea şi din patimi asemănătoare izvorăsc toate celelalte patimi rele şi prin ele un biet suflet este aruncat peste stânca distrugerii. Să nu dai nici o atenţie gândurilor pătimaşe; ignoră-le complet, deoarece urâţenia răului e înscrisă pe chipul lor. Ignorarea gândurilor sugerate de diavolul aduce mântuirea. Smerenia e cea mai bună stratagemă, căci a nu te angaja în discuţia cu ele şi a alerga la Hristos prin rugăciune înseamnă smerenie.

Gândurile pătimaşe pot fî eliberate şi cu ajutorul exemplificărilor din Scripturi, dar lupta este dificilă, iar ostaşul lui Hristos trebuie să fie extrem de experimentat pentru a scăpa nevătămat, întrucât satana este şi el expert în Sfintele Scripturi şi el citează la rândul lui argumente pentru a-l prinde în capcană pe ostaşul lui Hristos. Prin urmare, orice îţi sugerează prin intermediul gândurilor – fie că e vorba de mândrie, slavă deşartă, critică – lasă să-ţi intre pe o ureche şi să-ţi iasă pe alta. Întrucât sunt gânduri pătimaşe, este inutil să porţi o conversaţie cu ele. Alungă-le! Spune-le: „Nu îngădui să mă întovărăşesc şi să vorbesc cu gândurile eretice” şi rămâi neclintit în rugăciune.

3. Să nu dai nici o atenţie la nimic din ceea ce îţi spune vrăjmaşul. De îndată ce e pe punctul să-ţi şoptească ceva la ureche, spune imediat: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă“ sau „Mântuieşte-mă“ cu repeziciune şi fără oprire şi îndată vei vedea că gândul – sau, mai degrabă, presiunea exercitată pentru a accepta gândul – a slăbit, iar tu nu îţi vei aminti ce încerca el să-ţi spună. Această metodă e mai simplă şi mai eficace decât discuţia în contradictoriu cu gândurile sugerate – deoarece după ce demonul a plecat şi a terminat tot ce avea de spus, n-a mai rămas nimic în urmă ca rămăşiţă sau urmă de gând, în timp ce în cazul discuţiei contradictorii, atunci când e învins şi pleacă, lasă în urma lui rămăşiţe şi resturi a ceea ce a dorit el să-i sugereze sufletului, adică vagi amintiri ale gândurilor cu care ai luptat. Cea dintâi metodă – adică să-ţi afli imediat scăparea în rugăciune – este relaxantă, iar sufletul este rapid liniştit. Pe de altă parte, cea de-a doua metodă – discuţia prin argumente contradictorii – este dificilă, iar dacă sufletul nu reuşeşte în acest fel, omul poate fi vătămat în raport cu dibăcia de persuasiune a demonului.

4. Fugiţi de gânduri păcătoase, alungaţi nălucirile, idolii provocărilor, căci satana – „atotştiutorul” – vrea să vă despartă de Dumnezeu, Creatorul vostru. Căci atunci când el îl învinuieşte pe om prin intermediul unui consimţământ păcătos, Harul Duhului Sfânt pleacă, aşa precum o albină fuge de fum, iar atunci sufletul rămâne fără har şi bucurie şi se umple de descurajare şi întristare. Dar atunci când ne opunem nălucirilor de îndată ce ele apar în minte prin a le distruge sau a le respinge şi imediat punem mâna pe sabia duhului – sfânta mică rugăciune a lui Iisus – cu râvnă şi dorire, de îndată vom vedea gândul cel rău şi ticălos abandonându-şi postul şi cedând biruinţa minţii conducătoare, pe care harul şi mila lui Dumnezeu au întărit-o. Diavolul cel viclean nu poate suporta să îl vadă pe sfântul înger păzitor al sufletului nostru stând lângă noi.

Acest balaur al adâncului luptă să-l depărteze de noi pentru a ne prinde lipsiţi de un apărător şi să se arunce asupra noastră ca o furtună înspăimântătoare, voind să ne înghită. Şi întrucât ştie că numai gândurile necurate îl îndepărtează pe înger, îl vedem stârnind o mulţime de gânduri şi năluciri întinate de idoli deşerţi pentru a pângări mintea, inima şi trupul. Dar atunci când ostaşul lui Dumnezeu îi înţelege răutatea, el apucă arma lui Hristos imediat şi împrăştie vicleniile.

5. Copilul meu, fii atent la imaginaţie. Toate păcatele îşi au izvorul aici; ea este rădăcina păcatului. Deci, fii atent.

De îndată ce nălucirea vreunei persoane sau fapte apare, a ceva ce ai văzut sau ai auzit, de îndată alung-o din minte cu mânie şi rugăciune. Spune-o repede şi intens şi, imediat, roag-o mintal pe Prea Curata noastră Fecioară cu durere să te ajute şi eu mă încred în Dumnezeu că vei dobândi victoria. Ai fost mândru şi de aceea diavolul a început să te lupte. Smereşte-te acum; umileşte-te, ocărăşte-te mintal, iar Dumnezeu, văzându-ţi smerenia, te va ajuta. Aşa precum te fereşti de foc ca să nu te arzi şi de şarpe ca să nu te muşte, la fel – şi chiar mai mult – să te fereşti de nălucirile diavolului! Fii atent, repet, la nălucirile murdare, căci în felul acesta mari oameni duhovniceşti au căzut şi au pierit.

6. Fii atent ca mintea să nu-ţi rătăcească, ci fixeaz-o strâns de numele lui Hristos. Să-L implori ca şi cum ar fi în faţa ta, invocându-I numele cu durere în suflet şi atunci vei vedea cât de mult te vei folosi. Alungă de îndată gândurile rele – afară cu ele! Strigă: „Ieşiţi de aici, vagaboandelor, afară din templul lui Dumnezeu, afară din sufletul meu!“ Nu le lăsa înăuntrul tău, căci rişti să fi rănit, iar atunci vei plânge şi vei suspina. Să ai răbdare, copilul meu.

Fugi de gânduri ca de foc, căci ele distrug, răcesc şi împietresc sufletul!

Dar dacă le alungăm cu mânie, cu trezvie şi rugăciune, ele ne fac un mare bine. Deci, luptă; nu te teme. Cheamă-L pe Doctorul nostru Cel de Sus; El nu Se scârbeşte de răni; El acceptă lacrimile ca un bun samarinean; El are grijă de omul rănit de hoţii cei de gând. Prin urmare, să alergăm la El.

7. Cât despre gândurile obscene, ele îşi au izvorul în latura imaginativă a sufletului.

Adică, în minte apar oameni, lucruri şi fapte pe care cele cinci simţuri trupeşti le-au adunat şi le-au transportat în depozitul imaginaţiei. Iar, în timp, diavolul va înfăţişă imaginaţiei oameni sau lucruri sau cântece, pe care simţurile le-au adunat, iar pentru a crea gânduri el incită patima aşa încât să poată prăda oraşul lui Dumnezeu – adică inima – şi s-o întineze. Prin urmare tot secretul este de a alunga nălucirile, oamenii, de îndată ce ne sunt înfăţişaţi în mintea noastră. Iar dacă reuşim aceasta, cu harul lui Dumnezeu, ispita cea rea este alungată de la bun început şi noi biruim cu un mic efort. Dar dacă gândurile persistă, noi trebuie să rezistăm prin invocarea numelui lui Hristos şi prin a înfrunta acele gânduri cu mânie.  În plus, atunci când vedem oameni care ne supără, noi nu trebuie să admitem ca imaginile lor să se imprime în noi, ci trebuie alungate de îndată, ca nu cumva aceste imagini să fie primite de latura imaginativă a sufletului şi în acest fel să-i permitem diavolului să ne lupte prin a ni le înfăţişa mai târziu.

8. În ceea ce priveşte gândurile tale de hulă, copilul meu, pe care diavolul ţi le pune în minte, nu te teme. Aceasta se datorează zavistiei semănătorului celui rău.

Diavolul încearcă să sufoce sufletul creştinului cu ideea că el însuşi huleşte, iar în acest fel să-i otrăvească inima! Astfel de gânduri trebuie să intre pe o ureche şi să iasă pe alta. Iată cât trebuie să le dispreţuieşti, căci aceste gânduri nu sunt ale tale. Îţi repet, copilul meu, nu te teme. Eu îmi iau răspunderea pentru ele. Când vin aceste gânduri, spune-i satanei: „Adu orice vrei. De acum înainte nu-mi pasă de orice vei spune, întrucât toate aceste lucruri sunt născociri ale răutăţii tale!“ Chiar dacă gândurile hulitoare sunt evident de la diavolul, oricum şi noi suntem în parte răspunzători de ele. În ce fel? Noi suntem răspunzători din pricina mândriei ascunse a minţii noastre care crede că noi suntem cineva: aceasta ne arată gândurile de hulă. Ele îşi pot avea izvorul şi în supărarea, mânia, ura noastră. Prin urmare, o dată cu nebăgarea lor în seamă, noi trebuie să avem grijă să ne învinuim lăuntric şi să alungăm orice gând de mândrie. În plus, trebuie să fim împăcaţi cu toată lumea, chiar dacă cineva ne vatămă.

9. Să nu vorbeşti mult. Să nu accepţi controversele, cearta, vorbăria şi tot ceea ce iese dintr-o limbă fără atenţie. Alungă gândurile rele şi nălucirile murdare din minte de îndată ce apar. Căci atunci când lâncezesc în minte şi în inimă, ele creează o stare gravă. În timp ce atunci când suntem atenţi la prima apariţie a nălucirii întinate şi la gândurile întinate ce o însoţesc, rămânem în pace şi ne bucurăm de gratificarea morală a curăţiei. Prin urmare, copiii mei, să fim atenţi la noi înşine de fiecare dată când apar felurite gânduri rele.

Oricare ar fi acestea, atunci când află mintea neatentă, ele intră şi creează – conform patimii – starea nesănătoasă mai înainte menţionată. Prin urmare, întrucât monahul e luptat mai ales de gânduri, lucrul care-l salvează este trezvia! Trezvia (nepsis) vine de la verbul „nefo“, adică a fi atent, vigilent, treaz şi spre binele nostru, casa sufletului nostru va fi bine păzită şi ne vom mântui sufletele pentru care luptăm întreaga noastră viaţă.

10. Când omul e tânăr, nu se poate să nu fie luptat de gânduri şi năluciri întinate. Acesta trebuie să le alunge imediat şi să spună rugăciunea lui Iisus, iar acestea vor pleca. Dar din nou vor reveni; din nou omul va trebui să le alunge cu rugăciunea şi trezvia, adică prin atenţie şi trezvia minţii.

Trebuie să fiţi atenţi să nu lăsaţi ispitele să formeze o imagine, căci mai întâi apare o nălucire, apoi un gând şi în cele din urmă o plăcere întinată. Deci, atunci când prin trezvie noi nu îngăduim să se formeze o nălucire rea şi în acelaşi timp spunem rugăciunea, suntem eliberaţi de tulburare. în plus, suntem încununaţi de Dumnezeu pentru buna noastră intenţie şi dorinţa de a ne face plăcuţi Lui.

11. Ar trebui să nu uiţi niciodată, copilul meu, că orice îţi spun gândurile este de la diavolul cu scopul de a te arunca în deznădejde, în timp ce el stă pe spate şi chicoteşte. Prin urmare, şi tu ar trebui să-ţi baţi joc de el şi să nu dai vreo atenţie cuvintelor sale prosteşti. Niciodată nu vei fi vătămat atunci când nu-l bagi în seamă. Ai grijă să nu bagi în seamă indiferent ce ţi-ar spune şi eşti salvat.

Nu vei pătimi vreo vătămare de orice fel dacă păstrezi acest sfat. Oricine a căzut în gândurile sale a suferit vătămare. De aceea nebăgarea lor în seamă şi spunerea rugăciunii face minuni. Nu te mâhni, copilul meu, nu deznădăjdui, nu-ţi pierde curajul. Indiferent ce-ţi şopteşte diavolul în minte, e o minciună, o înşelăciune.

Să nu-l crezi deloc! El se bucură atunci când vede că oamenii îl cred şi se amărăsc. Pe de altă parte, el se întristează grozav când aceştia nu-l cred şi rămân în pace! Cât despre mine, când Bătrânul meu mi-a spus că aceste gânduri trebuie trecute cu vederea, l-am crezut cu totul imediat şi am pus imediat sfatul său în practică – şi în felul acesta, m-am vindecat. Pentru ca vindecarea să fie totală, nu trebuie să bagi în seamă aceste gânduri. Crede-mă, acesta este cel mai bun medicament. Ai grijă ca nu cumva să-l neglijezi.

Nu le da nici o atenţie şi nu te întrista deloc. Să fii nemilos cu nălucirile necurate; loveşte-le cu mânie, cu frica dumnezeiască, cu sabia cu două ascuţişuri a rugăciunii: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă“. Spune-o cu intensitate, strigă; Iisus este prezent nevăzut spre a te ajuta: „Aproape este Domnul de toţi cei ce-L cheamă pe el“ (Ps. 144,18).

12. Tinereţea nu-şi uită legile ei naturale. Din această pricină ea înalţă valuri aspre de gânduri întinate împotriva citadelelor templului lui Dumnezeu pentru a le murdări de gânduri bestiale. Fugi de nălucirile întinate. Distruge-le şi omoară (gândurile) Babilonului (Ps. 136, 11-12) cu sabia duhului, rugăciunea, pentru a fi binecuvântat în ziua când faptele ascunse ale oamenilor vor fi dezvăluite.

13. Nu deznădăjdui, copilul meu, când îţi vin gânduri de desfrânare; învaţă doar cum să le alungi. Dacă înveţi aceasta, le vei reduce la jumătate, iar capul tău va fi încununat de biruinţă. De îndată ce persoana care-ţi produce gânduri întinate apare în imaginaţia ta, imediat, fără cea mai mică întârziere, alungă imaginea – exact ca atunci când închizi ochii ca să nu vezi ceva – supără-te pe diavol şi spune rugăciunea iute cu durere şi cu lacrimi şi vei vedea imediat că gândul cel rău se retrage. Dar dacă nălucirea se intensifică, rupe în bucăţi imaginea persoanei zugrăvite şi fă-o urâtă, aşa încât sentimentul de repulsie să alunge plăcerea creată. Fii foarte atent să nu devii îndrăzneţ şi să nu mai dai atenţie vreunui gând rău, căci această mică neatenţie va da naştere unei grozave bătălii. Fii atent ca nu cumva dulceaţa acelei năluciri întinate să te ademenească, iar sufletul tău să intre în conversaţie cu persoana imaginată, căci, după aceea vei ieşi din încurcătură cu greutate, iar după această experienţă, vei vedea cât de important este să ai trezvia gândurilor.

14. Atunci când luptăm împotriva gândurilor demonice, lupta va fi socotită drept mucenicie. Aceasta deoarece omul pătimeşte mult atunci când gândul cel rău atacă, iar Dumnezeu, văzând truda şi durerea sufletului său, consideră aceasta drept mucenicie. Gândurile de necredinţă sunt cauzate de mândrie şi egoism. Prin urmare, copilul meu, alungă gândurile egoiste şi să cugeţi foarte smerit despre tine însuţi. Nu-i critica pe alţii; priveşte-ţi doar propriile greşeli. Fii atent cu cuvintele tale şi să nu amărăşti pe nimeni.

Nu da atenţie gândurilor de necredinţă în totalitate, deoarece ele sunt demonice şi plănuiesc să te jefuiască de duhul tău luptător. Dacă nu faci aceasta, te vor da pe mâna demonului curviei şi, mai apoi, morţii duhovniceşti.

De îndată ce începi lupta, îţi vor veni gânduri de mândrie – că eşti luptător – iar gândurile de necredinţă vor fi date deoparte. Astfel, vei vedea cum ne înşeală demonii. Să nu acorzi vreo atenţie gândurilor; desconsideră-le complet. Pune-te pe rugăciune şi aducerea aminte de moarte şi vei vedea cum diavolul îşi schimbă înfăţişarea.

15. Trebuie să ne ocupăm mintea permanent cu gânduri duhovniceşti benefice, în aşa fel încât vicleanul diavol să nu găsească ocazia de a ne aduce o mie şi unul de gânduri murdare şi păcătoase care ne întinează sufletul şi ne învinovăţesc şi ne fac necuraţi dinaintea lui Dumnezeu. Aşadar, să fim atenţi, copilul meu, la fiecare gând de-al nostru, ca şi la orice cuvânt sau faptă, ca nu cumva să-l supărăm pe Preadulcele nostru lisus Care a pătimit o moarte crudă şi dureroasă pentru noi, cei vinovaţi.

Copilul meu, ia aminte la gândurile tale. Să ai un duh luptător şi să fii mereu gata să-ţi înfrunţi gândurile. Să nu cedezi, căci plătim scump şi dureros pentru orice concesie făcută.

16. Ţi-am primit scrisoarea, în care scrii despre gândurile de hulă în general.

Gânduri de acest fel izvorăsc din mândrie. Te amăgeşti spunând că ispitele au alungat mândria din sufletul tău. Copacul se cunoaşte după roadele sale, iar cauza după efectul său. Un bătrân scria că numărul ispitelor ce le vom avea corespunde cu cantitatea de mândrie care sălăşluieşte în noi. Dacă am avea o adevărată smerenie a minţii, pacea lui Dumnezeu s-ar instala pe scaunul inimii noastre şi totul ar fi liniştit şi plin de pace. Dar întrucât pacea oraşului este tulburată, se pare că sunt revolte şi activităţi de spionaj şi de aceea există tulburare printre cetăţeni, gândurile. Remediul este: să nu citeşti cărţi eretice; completă ignorare a gândurilor de hulă pe care să le socoteşti străine, câini care latră, produse ale diavolului; rugăciune smerită; împăcare, dacă întâmplător ca om te-ai certat cu cineva; vigilenţă dacă cumva s-a instalat neglijenţa. Acestea sunt leacurile care vindecă această boală – dar se vindecă mai presus de orice prin a dispreţui complet gândurile de hulă ca răutăţi ale celui rău.

Atunci când Awa Pamvo era luptat de un duh de hulă, el se ruga spunând: „Doamne, cum voi scăpa oare de astfel de gânduri?” Iar un înger i-a răspuns: „Pamvo, Pamvo, nu te mai îngriji de lucruri străine – adică de gândurile de hulă – ci îngrijeşte-te de păcatele tale“. În ceea ce priveşte adevărul Ortodoxiei, nu există nici cea mai mică îndoială. Duhul Sfânt domnea peste Sinoadele Ecumenice. Orice afirmau sfinţii lui Dumnezeu, o făceau cu Duhul lui Dumnezeu şi ca dovadă avem sfinţenia sfintelor lor moaşte.

17. Să nu te descurajezi deloc, copilul meu. Orice patimă care apare şi ne supără este un medicament benefic. Alungă imaginea oricărei persoane sau probleme care te tulbură şi care te duce în ispită. Scapă de imaginea oricărei persoane din imaginaţia ta, iar gura să spună rugăciunea neîncetat şi de îndată vei vedea beneficiul acestei metode. Luptă ca nu cumva să-ţi câştige inima şi mintea imaginea acelei persoane. De obicei, la începutul vieţii monahale, diavolul aduce în mintea omului prieteni dragi pentru a slăbi tăria sufletului şi pentru a zdrobi lupta sufletului nostru, aducând astfel o înfrângere cu consecinţe nesigure. Prin urmare, nu trebuie să luăm lucrurile uşor, ci trebuie să rezistăm eroic ispitei de la început alungând chipurile oamenilor din imaginaţia noastră, spunând rugăciunea şi înfrânându-ne de la mâncare. Atunci cu o sinceră şi permanentă spovedanie şi cu harul lui Dumnezeu drept aliat, nădăjduim că vrăjmaşul se va retrage.

18. Ţi-am primit scrisoarea, copilul meu, şi am văzut şiretlicul pe care ţi l-a jucat diavolul. Nu te mâhni în astfel de situaţii, ci tratează-l pe acest „expert“ foarte simplu: când aduce gânduri de necredinţă, de hulă, să nu-l bagi deloc în seamă, ci ia-ţi metaniile şi începe să spui rugăciunea intens – continuu, ca un motor – şi vei vedea că peste puţin timp mâhnirea şi gândurile te vor părăsi. În astfel de situaţii, să nu discuţi cu el! Spune doar rugăciunea fără vreun alt gând sau nălucire şi vei vedea că totul se destramă ca pânza de păianjen. Nici o nelinişte să nu-ţi strice liniştea.

19. Pentru a înainta în viaţa duhovnicească, este necesar să alungi feluritele gânduri rele, precum şi nălucirile rele care ne provoacă şi ne pângăresc sufletul. Nu trebuie să rămânem călduţi în alungarea gândurilor şi nălucirilor.

AVVA EFREM FILOTHEITUL

Fragment din cartea „COMORI DUHOVNICEŞTI DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS”, Editura Egumenița

Sursa: https://www.crestinortodox.ro/