„Astăzi mă simt smeritul urmaş al Apostolilor”
Cuvântul Înaltpreasfințitului Ioachim la întronizarea ca Arhiepiscop al Romanului și Bacăului
Înaltpreasfințiile Voastre,
Preasfințiile Voastre,
Preacucernici și Preacuvioși părinți consilieri și inspectori ai Centrului eparhial,
Preacuvioși părinți și Preacuvioase maici, stareți și starețe,
Preacucernici și Preacuvioși părinți,
Stimați membri ai Adunării eparhiale,
Distinse autorități centrale și locale,
Iubiți credincioși,
Anul 2014, care abia și-a încheiat curgerea, va rămâne în memoria contemporanilor ca un an binecuvântat de Dumnezeu, care, din perspectivă bisericească, ne-a propus spre comemorare exemplul vieții unui domnitor român ce a înțeles să exprime, prin sacrificiul suprem, iubirea de neam și de Dumnezeu și care a rămas în conștiința generațiilor ca un simbol al trăirii autentice a celor două valori fundamentale pentru ființa națională: credința și neamul, două coordonate ce definesc identitatea românismului în istoria sa bimilenară. Comemorarea martiriului Brâncovenilor s-a împletit armonios cu omagierea actului euharistic, ce în vremuri lipsite de prigoană propune creștinului consumarea lăuntrică a jertfei de sine, într-o necontenită purificare și creștere spre asemănarea cu Dumnezeu. Astfel, martiriul Brâncovenilor, ca act comemorativ, pe de o parte, și omagierea tainei euharistice, pe de alta, au reușit să se armonizeze în plan spiritual într-o formulă consacrată și consacrantă, aceea de jertfă euharistică.