Arhive categorii: ORTODOXIE

SFÂNTUL PORFIRIE ȘI MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA – PREȚUIRE RECIPROCĂ

      22                   

Mărturia ieromonahului Lavrentie Gratsias (Florina)

          Prețuire reciprocă 

Înaltpreasfințitul Augustin Kantiotis, vrednicul de pomenire mitropolit de Florina, a avut în 1986 o problemă serioasă cu fierea. Îl durea și trebuia să se opereze. Ne era însă foarte teamă fiindcă era în vârstă (avea 80 de ani) și cu toții ne întrebam dacă o să poată face față operației. Într-o zi a sunat telefonul. Era Sfântul Porfirie. După urările obișnuite, m-a întrebat:

-Părintele Augustin o să facă operația?

-Rugați-vă pentru el, părinte…E dificil, pentru că ne e teamă din cauza vârstei. Încă nu ne-am decis…

În cele din urmă, prin rugăciunea sfântului intervenția chirurgicală a avut un succes neașteptat.

Pururi-pomenitul teolog și filolog domnul Nicolae Sotiropoulos mi-a împărtășit cândva câteva cuvinte, dintr-o discuție cu Sfântul Porfirie:

– Părintele Augustin își dă seama de tot ce se petrece în Biserică de parcă s-ar petrece cu propria persoană (cu trupul și cu sufletul său). Dacă în Biserică se întâmplă ceva plăcut, părintele Augustin resimte această bucurie ca și cum ar fi a lui. Dacă, de asemenea, e ceva neplăcut, resimte acest lucru ca și cum ar avea de purtat el însuși suferința respectivă. Într-un anume chip, resimte starea Bisericii psihosomatic cum apasă asupra sa.

Înaltpreasfințitul Augustin îl aprecia în mod aparte pe Sfântul Porfirie și vorbea cu mult respect de persoana lui, fiindcă îi pricepuse harismele și sfințenia. Pentru o vreme sfântul a slujit în  Mitropolia de Karystia, locul de obârșie al Înaltpreasfințitului.

Odată Înaltpreasfințitul i-a mărturisit domnului Nicolae Sotiropoulos:

– Chipul smerit în care a murit părintele Porfirie, pentru a sta departe de orice fel de cinstiri, este o dovadă în plus a sfințeniei acestui bărbat.

SURSA:

CAND VOI PLECA

 

18 noiembrie/5 dec.: AFLAREA MOAŞTELOR CUV. MC. COSMA, PROTOSUL SFÂNTULUI MUNTE

Arhim. Gheorghe Kapsanis:

Ortodoxia în faţa vechilor şi noilor umanisme

Legături:

MINUNEA ARĂTĂRII RECENTE A SFÂNTULUI COSMA, PROTOSUL ATHOSULUI. ACESTA CERE ROMÂNILOR SĂ SE LUPTE ÎMPOTRIVA UNIRII CU CATOLICII!

* * *

Cuvânt rostit de către Prea Cuviosul Arhimandrit Gheorghe Kapsanis, egumenul Mănăstirii Grigoriu, în prea sfânta Biserică a Protatului din Sfântul Munte, în Duminica Ortodoxiei (1981), la porunca Sfintei Kinotite, cu prilejul aflării sfintelor moaşte a nou-arătatului Sfinţit Mucenic Cosma, Protosul Sfântului Munte, care a fost spânzurat de latinocugetători.

Harul Sfântului Duh ne-a adunat astăzi din Sfintele Mănăstiri, din Schituri şi din sihăstriile Sfântului Munte, ca să mulţumim şi să slavoslovim pe Atotsfânta şi de viaţă începătoare Treime, pentru aflarea în aceste vremuri de pe urmă a sfintelor moaşte ale Sfinţitului Mucenic Cosma, Protosul Sfântului Munte.
Ne-a adunat şi pentru a prăznui biruinţa Sfintei noastre Credinţe Ortodoxe împotriva tuturor iconomahilor şi a tuturor prigonitorilor ei de peste veacuri, cu mare mulţumire faţă de Domnul pentru preţioasa comoară pe care o avem în această viaţă, credinţa noastră ortodoxă, în care ne-am născut, în care ne-am botezat, în care trăim şi în care nădăjduim cu harul lui Dumnezeu să şi murim. Continuă să citești →

18 nov. și 5 dec.: SINAXARUL ŞI SLUJBA SFÂNTULUI COSMA, PROTOSUL SFÂNTULUI MUNTE

SINAXARUL ŞI SLUJBA SFÂNTULUI COSMA,

PROTOSUL SFÂNTULUI MUNTE

*

Sinaxarul Sfântului Cosma (pdf)

*

Slujba Sf. Cosma (pdf)

5 decembrie: Sfântul Sava cel Sfinţit

Sfantul Sava cel Sfintit

Sfantul Cuvios Sava cel Sfintit
Crestinii ortodocsi il sarbatoresc pe 5 decembrie pe Sfantul Sava cel Sfintit.

Sfantul Sava cel Sfintit s-a nascut la inceputul secolului al V-lea, in jurul anului 438, in vremea imparatului Teodosie cel Mic (403-450), in localitatea Mutalasca, din regiunea Capadocia (Turcia de astazi).

Parintii sai, Ioan si Sofia, l-au crescut pe sfant pana la varsta de cinci ani, dupa care, lasandu-l in grija unui unchi, au plecat, pentru o vreme, in Alexandria, tatal sau fiind comandant militar. La varsta de opt ani, sfantul a imbratisat viata monahala, intrand in Manastirea Sfantul Flavian, aflata in apropiere, unde s-a nevoit vreme de zece ani. Cand s-au intors parintii sai, desi cautau sa-l faca sa se intoarca acasa, sfantul a ales sa continue viata monahala.

Cand a implinit varsta de optsprezece ani, insa, Cuviosul Sava a calatorit la Ierusalim, iar de acolo la manastirea condusa de Sfantul Eftimie cel Mare, praznuit in data de 20 ianuarie, care l-a povatuit catre Cuviosul Teoctist, care conducea o manastire de obste, pentru a se deprinde cu ascultarea, cu smerenia si cu celelalte fapte sfinte.

Se spune ca, atunci cand l-a vazut, Sfantul Eftimie l-a numit pe acesta „copil batran”, fiind tanar cu varsta, dar batran cu intelepciunea si traiul. Sfantul Sava a trait in manastirea condusa de Cuviosul Teoctist pana la varsta de 30 de ani. Continuă să citești →

5 decembrie: Sfântul Sava cel Sfinţit ‒ drumul spre sfințenie

Finicul Sf Sava
Sfântul  Sava, originar din părțile Capadociei, a luat chipul îngeresc de la 8 ani. Biruind lăcomia pântecelui și ademenirile unchilor de a se însura, copilul creștea în mănăstire din putere în putere. Odată, pe când unul dintre frați și-a uitat hainele puse la uscat în cuptor, a intrat să le aducă și a ieșit nevătămat din flăcări. La 18 ani a cerut binecuvântare să meargă la Ierusalim, în pustie, iar Domnul i-a poruncit în vis egumenului să îi dea drumul.

Continuă să citești →

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA MARE MUCENIŢĂ VARVARA (4 decembrie)

sf-mc-varvara

ORNAM1

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA MARE MUCENIŢĂ VARVARA

Către tine ca la un adevărat izvor de vindecări şi grabnică tămăduire şi mult-minunată, Sfântă Fecioară Mare Muceniţă Varvara, noi, ticăloşii, scăpăm, şi către sfântul tău chip cu nevoinţă căzând, ne rugăm: vezi rănile păcatelor noastre cele de peste tot trupul; vezi neputinţa sufletelor noastre şi pe acestea cu obişnuita învăţătură a milosârdiei tale şi cu bună silinţă vindecă-le degrabă.

Ia aminte la glasul rugăciunii noastre, nu trece cu vederea suspinele aduse din ticăloasele noastre inimi şi ascultă strigarea noastră, ca ceea ce eşti singura noastră scăpare, care ai închipuit prin trei ferestre pe Preasfânta cea deofiinţă şi nedespărţită Treime în baia părintească ce ţi se zidea. Pe Aceea roag-O pentru noi, păcătoşii şi netrebnicii robii tăi, ca să ne miluiască acum şi în ziua morţii noastre. Continuă să citești →

ACATISTUL SFINTEI MARI MUCENIŢE VARVARA (4 decembrie)

01_1

ORNAM1

ACATISTUL SFINTEI MARI MUCENIŢE VARVARA 

După obişnuitul început, se zice:

Troparul Sfintei Mari Muceniţe Varvara, glasul al 4-lea:

Pe Sfânta Varvara să o cinstim, că a sfărâmat cursele vrăjmaşului şi ca o vrăbioară s-a izbăvit din ele, cu ajutorul armei crucii, preacinstită.

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1

Ţie, celei alese de Dumnezeu din neamul slujitorilor de idoli şi chemate în limba sfântă ca să ajungi mireasa lui Hristos, noi, cei ce ne izbăvim prin tine din multe feluri de răutăţi şi neputinţe, cântări de mulţumire şi de laudă îţi aducem, Sfântă şi întru tot lăudată Mare Muceniţă; iar tu, având îndrăzneală către Domnul, din toate nevoile ne slobozeşte, ca neîncetat să cântăm ţie: Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos! Continuă să citești →

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA MARE MUCENIŢĂ VARVARA (4 decembrie)

monastir

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA MARE MUCENIŢĂ VARVARA 

Troparul Sfintei Mari Muceniţe Varvara, glasul al 4-lea:

Pe Sfânta Mare Muceniţă Varvara să o cin­stim; că a sfărâmat cursele vrăjmasului şi ca o vrăbioară s-a izbăvit dintr-însele, cu ajutorul Armei Crucii, Preacinstita. 

Cântarea 1, glasul al 2-lea

Irmos: Întru adânc a aşternut…

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Varvara, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O, Preasfântă Treime Cinstită, mai presus de toate, Ceea Ce dai robilor Tăi darul cel mai presus de gând, insuflă în min­tea mea cea întunecată Raza Cea de Lumină Purtătoare, ca să laud pe Sfânta Muceniţă a Ta Varvara, cea pururea fericită. Continuă să citești →

4 decembrie: TROPARUL ŞI VIAŢA SFINTEI MARI MUCENIŢE VARVARA (Gr, Ro, En)

Sf Varvara 01

ORNAM1

VIAŢA SFINTEI MARI MUCENIŢE VARVARA (4 decembrie)

În vremea împărăţiei lui Maximian păgînul, împărat al Romei, era în părţile răsăritului un oarecare om de neam bun, bogat şi slăvit, cu numele de Dioscor, cu obicei şi cu credinţă de elin, care vieţuia în Iliopoli. Acela avea o fiică, anume Varvara, pe care o păzea ca lumina ochilor, pentru că nu avea alt fiu, decît numai pe ea şi care, cu vîrsta, s-a făcut foarte frumoasă la faţă, încît nu era nici o fecioară care să-i semene cu frumuseţea, în toate hotarele acelea. Din această pricină, tatăl său a zidit un turn înalt, cu mare meşteşug, iar pe turnul acela a făcut case frumoase şi în ele a închis pe fiica sa, Varvara, rînduindu-i acolo femei purtătoare de grijă şi slujnice, fiindcă murise mama ei. Aceasta a făcut-o pentru ca să nu fie văzută frumuseţea fiicei sale de către poporul cel simplu şi de neamul de jos, căci socotea că nu sînt vrednici ochii unor asemenea oameni, a vedea faţa cea prea frumoasă a fiicei sale.

Deci vieţuind fecioara întru acele palate înalte de pe turnul acela, se mîngîia privind de sus la zidirea lui Dumnezeu cea dintru înălţime, ca şi la cea de jos, la lumina cerului şi la frumuseţea pămîntului. Odată privind spre cer şi luînd seama la strălucirea soarelui, la alergarea lunii şi la frumuseţea stelelor, a zis către păzitoarele care petreceau împreună cu dînsa şi către slujnice: „Cine le-a făcut pe acestea?”. Aşijderea, căutînd şi la frumuseţea cea de pe pămînt, la verdeaţa cîmpului, la pomi, la grădini, la munţi şi la ape, întreba: „A cui mînă a zidit toate acestea?”, iar cele ce-i stăteau înainte i-au zis: „Toate acestea le-au zidit zeii”. Continuă să citești →

4 decembrie: Sfântul Cuvios Ioan Damaschin (Viaţa, Canonul)

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ioan Damaschin

Troparul Sfântului Cuvios Ioan Damaschin, glasul al 8-lea:

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Ioan, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Întru adânc a aşternut…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Laude voind a-ţi aduce, aş avea nevoie de glasul tău cel dulce ca mierea, cuvioase, prin care ai luminat cu cântări, Părinte Ioan, Biserica Orto­doxă, care prăznuieşte pome­nirea ta. Continuă să citești →

SLUJBA CUVIOSULUI GHEORGHE, STAREŢUL SFINTELOR MĂNĂSTIRI CERNICA ŞI CĂLDĂRUŞANI (3 decembrie)

SLUJBA CUVIOSULUI GHEORGHE, STAREŢUL SFINTELOR MĂNĂSTIRI CERNICA ŞI CĂLDĂRUŞANI

Sf Gheorghe de la Cernica

LA VECERNIA MICĂ:

La Doamne, strigat-am… Stihirile pe 4, glasul al 4-lea

Podobie: Dat-ai semn…,

Dorul după Dumnezeu te-a însufleţit încă din pruncie Cuvioase Părinte Gheorghe, că ai fost ales din pântecele maicii tale să-I urmezi lui Hristos, Căruia te-ai făcut ascultător credincios şi neadormit rugător.

(de două ori).

Toată deşertăciunea lumii ai părăsit şi ai urmat Domnului, nevoindu-te în muntele Athosului, unde ai dobândit pacea sufletului, Părinte de Dumnezeu înţelepţite.

Cine va spune ostenelile tale fericite Părinte prin care ai dobândit cele nemuritoare, că următor fiind Stăpânului tău cununa sfinţeniei ai dobândit de la Dansul. Continuă să citești →

3 decembrie: SFÂNTUL CUVIOS GHEORGHE DE LA CERNICA (Viaţa, Acatistul)

3 decembrie: SFÂNTUL CUVIOS GHEORGHE DE LA CERNICA

*

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Preacuviosul Părintele nostru Gheorghe Arhimandritul, sau Gheorghe Ardeleanul, cum mai este cunoscut din unele însemnări, era de neamul său român din Transilvania şi a păstorit obştea monahilor de la mănăstirea Cernica, de la 1 septembrie 1781 până la 3 decembrie 1806, când a fost chemat de Domnul la cele veşnice, numărându-se şi el în ceata marilor nevoitori şi îndrumători ai monahismului nostru.

Fiind înzestrat de Dumnezeu cu o viziune clară asupra înaltei trăiri religioase, câştigându-şi ascultarea şi smerita cugetare călugărească prin rugăciune neîntreruptă şi osteneli neprecupeţite, devenind stareţ şi organizator al vieţii de obşte la mănăstirea Cernica, la Căldăruşani şi, în mod indirect, la Curtea de Argeş, Cuviosul Gheorghe a luminat şi luminează ca un astru pe cerul vieţii monahale reorganizate de el şi de ucenicii săi. Continuă să citești →

3 decembrie: Sfântul Cuvios Sava de Storojevo, Zvenigorod, Rusia

Sfântul Cuvios Sava de Storojevo, Zvenigorod, Rusia

(3 decembrie)

 

Nu ştim când şi unde se născu sfântul Sava, se cunoaşte numai că fu unul dintre primii ucenici ai sfântului cuvios Serghie de Radonej (pomenit la 5 iulie, 7 iulie şi 25 septembrie, al cărui chip poate fi aflat aici, clic).

Iubea înfrânarea şi privegherea, iar în faţa oamenilor trecea drept un nerod şi un neştiutor, deşi înţelepciunea sa stătea mult desupra celor ce se socoteau înţelepţi. Venea la biserică înaintea tuturor şi ieşea ultimul, iar din pricina umilinţei cu care stătea la slujbe adesea lăcrima, spre minunarea părinţilor din lavră.

În anul 1391, plecând la cele veşnice sfântul Serghie, egumenul lavrei, fu înlocuit de sfântul Nicon (pomenit la 17 noiembrie, al căru chip poate fi aflat aici, clic), însă acesta fiind iubitor de linişte, renunţă curând la egumenie şi se închise într-o chilie retrasă. Fraţii, văzându-se fără ocârmuitor, îl rugară stăruitor pe sfântul Sava, iar acesta se lăsă înduplecat, ocârmuind o vreme mănăstirea. Până când cneazul Iurii Dimitrievici Zvenigorodski, care devenise ucenic al sfântului Sava, din dorinţa de a-l avea mai aproape de dânsul îl rugă pe sfântul părinte să vină şi să se sălăşluiască în Zvenigorod. Iubitor de linişte şi împovărat de vrednicia de egumen, primi şi se sălăşlui în pustia de pe dealul Storojevo.

Ajungând pe deal, bucuros de frumuseţea naturii din preajmă, căzu dinaintea icoanei Maicii Domnului pe care o luase cu sine şi se rugă fierbinte cerând binecuvântarea Împărătesei Cerului pentru a se statornici acolo. Apoi, cu ajutorul cneazului ridică o biserică închinată Naşterii Maicii Domnului, făcându-şi o chilie mică la puţină depărtare de aceasta. Continuă să citești →

3 decembrie: SFÂNTUL PROOROC SOFONIE

Viaţa Sfântului Prooroc SOFONIE

care se prăznuieşte de către Sfânta Biserică în ziua de 3 decembrie 

Aproape este ziua cea mare a Domnului, aproape este şi zoreşte întruna [Sofonie 1:14]

 INTRODUCERE

Sfântul Prooroc Sofonie [Zephania] a fost fiul lui Cuşi, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui  Iezechia, în zilele lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda [Sofonie 1:1]. El era din neamul patriarhului Simeon, fiul lui Iacov şi al Liei. S-a născut în Muntele Savarata, cu aproximativ 600 de ani înainte de întruparea Domnului. Autorii Sinaxarului opinează că numele lui ar însemna ,,văzător’’ sau ,,cunoscător al tainelor lui Dumnezeu’’[1]. În fapt, etimologia numelui său a făcut subiectul a numeroase discuţii. Unii  observă faptul că numele (Zephania, în forma lui ebraică) conţine rădăcina sapan sau zaphan, ,,a ascunde, a ocroti, a scuti’’, precum şi sufixul teoforic yah, pentru ,,Yahwe’’- de unde semnificaţiile posibile: ,,Yahwe a ascuns’’ sau ,,Yahwe a ocrotit’’. Alţii pornesc de la observaţia că numele s-ar putea trage de la rădăcina ţaphah, ,,a veghea’’, plus sufixul yah, de unde o altă interpretare posibilă:,,veghetorul lui Yahwe’’. Fericitul Ieronim (cca 342-420) derivă numele profetului de la ţaphah şi îl traduce prin speculator et arcanorum Dei cognitor (lat.). Septuaginta redă numele profetului sub forma de ,,Sofonie’’ numărându-l al nouălea în lista Prorocilor mici [2].

Continuă să citești →

Petre Țuțea: „Eu sunt român de meserie” († 3 dec. 1991)

Petre Ţuţea: „Eu sunt român de meserie”TUTEA_portretPetre Ţuţea (6 septembrie 1902 – 3 decembrie 1991)

Citiți și: 

 

Petre Ţuţea s-a născut în ziua de 6 septembrie 1902, în familia preotului din satul Boteni, Muscel. A studiat la Liceul „Neagoe Basarab” din Câmpulung-Muscel şi la Liceul „Gheorghe Bariţiu” din Cluj. A urmat cursurile Facultăţii de Drept de la Universitatea din Cluj, cu specializare la Universitatea „Humboldt” din Berlin, unde studiază formele de guvernământ.

Colaborează la diverse publicaţii naţionaliste, alături de Constantin Noica, Mircea Eliade, Radu Gyr, Mircea Vulcănescu şi mulţi alţi intelectuali care făceau parte din generaţia anilor 1930, unde publică numeroase articole, studii de economie şi politică. După invazia comunistă din România, Petre Ţuţea este arestat şi condamnat de noul regim mai întâi la 5 ani de închisoare, apoi la 18 ani de muncă silnică, din care a executat 8 ani, în diferite penitenciare. Este eliberat în 1964, cu sănătatea zdruncinată datorită repetatelor torturi la care fusese supus.

Nici după eliberare şicanele Securităţii nu au încetat, numeroasele descinderi în locuinţa sa modestă au dus la confiscarea a multe materiale la care Petre Ţuţea lucra. Continuă să citești →