Găsesc foarte interesant modul de discuție lipsit de rațiune al unor oameni care se cred perfect raționali. Deși cred cu putere acest lucru – și și-ar băga și mâna în foc că argumentele lor sunt raționale, decurgând în mod logic și firesc din chestiuni pe care le consideră incontestabile – observăm cu stupoare talibanismul de care dau dovadă, atunci când lansează lozincile preluate din propaganda inamică și îngurgitate fără discernământ. Prin talibanism înțelegem acel comportament profund irațional, care propagă în mod iresponsabil niște lozinci, dogme, credințe pe cale violentă (nu neapărat fizică – și violența de limbaj e tot o formă de violență) fără a aduce nici cel mai umil argument rațional că ar exista o urmă de dreptate în ceea ce zic. Au dreptate pentru că au dreptate și atât! Exact precum talibanii din Afghanistan. Au dreptate pentru că așa le-a zis lor immamul (nu că așa scrie în Coran… nu!… Asta e deja ceva mult prea avansat!… Nu are importanță ce scrie în Coran…. Contează doar ce le-a zis immamul). Așa și cozile de topor de la noi care pun umărul cu stoicism la distrugerea neamului românesc. În mod iresponsabil, și fără nici cea mai mică tresărire, în cea mai profundă transă posibilă… acești oameni, stau cocoțați pe o creangă pe care o taie cu frenezie, înjurând de toți sfinții că fierăstrăul nu taie mai repede și mai eficient. Dacă odată cu căderea respectivei crengi la pământ singurele victime ar fi doar ei, aș spune că “prostia se plătește” și i-aș lăsa să-și vadă de treaba lor importantă, după ce în prealabil i-am atenționat asupra idioțeniei pe care sunt pe cale să o comită. Când însă, participă cu frenezie la tăierea întregului copac în care ne aflăm cu toții, crezând sincer că fac un lucru de maximă importanță, moral, rațional și benefic respectivului copac… ei bine!… lucrurile se schimbă. A-l lăsa pe respectivul să-şi ducă opera la capăt e un semn de iresponsabilitate şi de complicitate.

Nu aş fi pierdut atâta vreme cu pospaiul acesta de cultură pe care îl etalează cu emfază unii, cu noţiunile importante ale vieţii înţelese total anapoda (dar în profund acord cu paradigma oficială a Sistemului, deşi ei chiar cred sincer că sunt anti-Sistem 😀 ), cu lozincile iraţionale pe care le propagă, dacă nu aş fi remarcat răul pe care-l rostogolesc. Neluarea niciunei poziţii – atunci când eşti capabil să o faci – poate avea consecinţe incalculabile. Oamenii de bună credinţă, asediaţi continuu de această ofensivă a Răului, ajung să se creadă singuri în această luptă, în lipsa unor asemenea riposte. Ei bine!… vreau să se vadă că nu sunt singuri. Suntem mai mulţi noi cei care nu dorim să capitulăm în faţa prostiei, în faţa mercantilismului, în faţa inculturii, în faţa falsificării istoriei, în faţa modernităţii care ni se bagă pe gât ca o otravă în doze mici, dar în final letale.
Continuă să citești →
Apreciază:
Apreciere Încarc...