Trăim în vremurile de pe urmă?

“In vremurile noastre grele si tulburi exista o mica, dar puternica grupare de oameni cu anumite cautari metafizice. Unii il gasesc pe Dumnezeu la nevoie, ca pe o consolare, ca pe o scapare. De obicei, omul gaseste ceea ce cauta si ceea ce ii convine. Nu vrea sa se osteneasca si sa asude prea mult. Se multumeste cu solutii exterioare si usoare. Astfel, uneori isi rezuma religiozitatea (credinta) la indeplinirea unor obligatii formale, fara nici o valoare [prin ele insele]. Alteori este pacalit de invatatori vicleni care ii exploateaza aspiratia dupa Dumnezeu oferindu-i ceva eliberator, placut, relaxant, care nu implica nici un efort.

In aceasta cautare se dezvolta o demonologie, o antihristologie si o eshatologie, care se cladesc pe baze eronate. Exagerari, stabilirea unor date pentru sfarsitul lumii, relatari despre nasterea antihristului, si alte asemenea, produc teama in sufletele crestinilor, lucru ce nu este nici potrivit, nici folositor. Unii vorbesc mai mult de antihrist decat de Hristos. Preocuparea lor de baza este talcuirea vremurilor. Destui intelepti se nelinistesc de marea neliniste a credinciosilor. Cercetarea lor curenta este gasirea stirilor care sa le certifice parerile proprii. Consideram nefireasca aceasta reactie exagerata.

Oamenii au lasat lupta impotriva patimilor potrivnice si sadirea virtutilor ravnite si se preocupa patimas toata ziua cu fantezii, frici, superstitii, cu asa-zisele vraji care li se fac, cu numere malefice, si altele. Au uitat de cercetarea [duhovniceasca], de rugaciune, de lucrarea cea buna, de pocainta, de viata legata de Sfintele Taine ale Bisericii, si se chinuiesc cu interpretari subiective si cu false teorii straine. Acestea toate ii indeparteaza de esenta, de fundamentul vietii duhovnicesti autentice, si-i conduc pe oameni intr-un labirint demonic, intunecat.

Spunand acestea nu vrem sa zicem ca nu se petrece nimic. Nu propunem o stare de complacere nesanatoasa, o atitudine de indiferenta, de usuratate si ignoranta. Este nevoie desigur de trezvie, de atitudine, de barbatie, de impotrivire la orice nedreptate sau neadevar. Libertatea persoanei umane este ceva foarte important si va trebui sa fie aparata in orice chip, intotdeauna si pretutindeni. Toata atentia noastra ar trebui sa fie indreptata spre ceea ce este esential, folositor si adevarat, numai catre acestea. Din pacate, multi oameni se tem sa-si oglindeasca in adevar propria goliciune interioara. Si astfel vor sa se preocupe de orice nu implica un efort personal.

Azi oamenii se ingrijoreaza ca vor ajunge cumva sa nu aiba ce manca. Strang alimente pentru zilele grele ce vin. Dar acestea nu au o data de expirare? Sau cu ce bucurie vor manca vazandu-i pe fratii lor murind de foame? Hristos nu ne-a invatat Tatal nostru? Nu spune acolo: da-ne-o noua astazi? Adica si crestinii se preocupa doar de bani si mancare? Este foarte important sa vedem bine unde se scurge osteneala (lupta) crestinilor nostri. Sa nu dam pricina de ras celor care, fara frica de Dumnezeu, ne ironizeaza, care s-au si inmultit in ultima vreme.

Suntem judecati dupa alegerile noastre. Avem raspunderea optiunilor noastre. Este neaparat nevoie de studiu, de cunoastere, de experienta, de sfat si de luminare. O spun din nou. Este nevoie de pocainta sincera a tuturor, de o intoarcere sanatoasa, de schimbarea mintii (cugetului),  a felului de viata, de o noua mentalitate, de un alt tel (alta perspectiva), de alta tinta, de un scop inalt, de o viata plina de sens. Cinstea, dreptatea, sinceritatea se pot intoarce in aceste vremuri grele.

Daca mult discutatul card al cetateanului ne lipseste de libertatile noastre, va trebui, fireste, sa nu-l luam (sa-l refuzam), ascultand de hotararea Bisericii. Dar nu trebuie sa traim continuu in suspiciune, in imaginatii, exagerari, fanatism, extremisme si lupte partizane. Frica, groaza, panica si revolta impotriva tuturor nu sunt moduri drepte de viata duhovniceasca.

Traim vremurile de pe urma? Se implinesc semnele vremurilor? Isi va pune antihrist pecetea sa? A venit sfarsitul lumii? Tot voia lui Dumnezeu se va face. Batranul sfant Siluan spunea: Si cerul cu pamantul de s-ar uni, nu ma tem. Hristos daruieste celor credinciosi lipsa fricii, netulburarea, nadejdea, optimismul si bucuria. Descurajarea, deprimarea, pesimismul si tulburarea (agitatia), nu apartin niciodata crestinilor.

Fie ca Sfintii Trei Ierarhi praznuiti (azi), sa ne lumineze calea discernamantului!”

30 ianuarie 2011