La 1 august 2016, de ziua sărbătoririi aflării moaştelor cuviosului Serafim, făcătorul de minuni din Sarov, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a săvârşit Dumnezeiasca liturghie la mănăstirea „Sfânta Treime” a sfântului Serafim din Diveevo şi a condus hirotonia arhimandritului Evghenii (Kulberg), clericul Eparhiei de Ekaterinburg, în treapta de episcop de Sredneuralsk, viicar al Eparhiei de Ekaterinburg. După săvârșirea Liturghiei Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse l-a îndrumat pe episcopul Evghenii pentru slujire şi i-a înmânat toiagul arhieresc.
Preasfinţite episcop Evghenii!
Cu cutremurare şi frământ ai păşit pragul acestei minunate mănăstiri, purtat de chemarea lui Dumnezeu, adresată către tine de ierarhia Bisericii. Aceasta chemare au auzit-o cândva din gura Mântuitorului Însuși şi ucenicii Lui, care au plecat prin toata lumea să propovăduiască Evanghelia şi să afirme în lume credinţa în Hristos. În această zi solemnă te-ai învrednicit să primești harul Mântuitorului ceresc, Care te-a făcut pe tine succesorul slujirii apostolice celei cu multă trudă şi continuatorul înaltei misiuni apostolice, de faţă fiind martorii văzuţi şi nevăzuţi.
„Şi nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta, ci dacă este chemat de Dumnezeu” (Evr. 5:4), ne învaţă atotlăudatul Pavel. De aceea însuşind acest dar Dumnezeiesc fără de preţ, trimis ţie pentru rugăciunile Sfintei Biserici, nu fi nepăsător de darul care este în tine (1 Tim.4:14), dar prin trude sârguincioase, viaţă evlavioasă şi virtuoasă să înflăcărezi darul lui Dumnezeu (2 Tim.1:6) în permanenţă, pentru ca în ziua încercării tuturor oamenilor în faţa ochilor Judecătorului cel Drept să te prezinţi destoinic înaintea lui Dumnezeu ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept cuvântul adevărului (2 Tim.2:15).
Cu voia înţeleaptă a Creatorului ești rânduit pentru slujirea de episcop-vicar în Eparhia de Ekaterinburg, dar să nu gândești că nevoințele tale din această cauză devin mai puţin importante sau mai uşoare decât slujirea arhiereului eparhiot. Te aşteaptă timpul când trebuie să devii un ajutor fidel şi de nădejde, un fiu respectuos şi ascultător, un tovarăş credincios de idei al mitropolitului de Ekaterinburg Chiril, ca împreună cu el să împarţi enorma responsabilitate pentru sufletele oamenilor, pentru dezvoltarea deplină a vieţii bisericeşti în regiunea Ural.
Conform vechii tradiţii, adresându-se către nou-hirotonitul episcop cu un cuvânt de îndrumare, Patriarhul vorbeşte de fiecare dată despre direcţiile cele mai importante ale lucrării arhipăstoreşti: faptele de caritate, activitatea de catehizare şi misionarism, luminarea moral-duhovnicească şi, bineînțeles, educarea generaţiei tinere, formarea comunităţilor trainice şi unite de creştini, încurajarea fortificării moralei în familie şi societate, în sânul poporului. Toate acestea, fără doar şi poate, sunt necesare şi foarte importante, dar totodată sunt doar o aducere aminte grijuliei şi părintească arhiereului hirotonit despre complexitatea şi multiaspectualitatea slujirii de mai departe. Doar la temelia oricărui program de activitate trebuie să se afle Evanghelia, cuvintele mântuitoare ale Domnului Iisus, Care vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere (Marcu. 9:1).
Calea care stă întinsă în faţa ta este şi slăvită, şi totodată periculoasă. Slăvită – deoarece este chemată să multiplice averea lui Dumnezeu şi să slujească la proslăvirea numelui lui Hristos. Periculoasă – deoarece mergerea pe drumul episcopal este însoţită de numeroase încercări şi ispite. Şi cea mai păgubitoare dintre ele este mândria şi iubirea de slavă deșartă, care provine inclusiv şi din ispitirea prin treapta înaltă de episcop. Înfrânează dar trufia prin smerenie adâncă şi prin frica de Dumnezeu opreşte gândurile de slavă deșartă. „Adu-ţi aminte de ultima ta zi şi în veci nu vei păcătui” (Sir. 7,39), ne îndrumează preaînţeleptul fiu al lui Sirah.
Sfântul ierarh Grigore cel Mare menţionează totodată că păstorul deseori este supus unor boli duhovniceşti grele – mândria şi iubirea de slavă deșartă, „când în urma propovăduirii, care este răspândită în mod cuvenit, se mândreşte duhul propovăduitorului de pe urma bucuriei tăinuite pentru faptul că el este deosebit şi merituos” (Pravila păstorească. Cap. 45). Astfel Grigore cel Mare a explicat această îmbolnăvire a duhului. Îndrumându-i pe alţii în credinţă, ţine minte: puterea adevărată a cuvântului omenesc, care pătrunde în inima altor oameni ca o sabie cu două tăişuri, se dăruieşte doar de Duhul Sfânt. Putem rosti cuvinte deştepte, texte impecabile prin logica lor, dar toate aceste nu vor fi recepţionate de raţiunea şi inima ascultătorilor, dacă harul lui Dumnezeu în acel moment nu va fi cu cel ce propovăduieşte. Să ții minte că propovăduirea Evangelică adevărată constă nu „în cuvinte de înduplecare ale înțelepciunii omenești, ci în adeverirea Duhului şi a puterii” (1 Cor.2:4).
Despre ce Duh şi putere vorbeşte apostolul Pavel? Noi ştim că deseori faptele vorbesc mai mult decât cele mai iscusite cuvinte. S-ar putea să nu deţii darul de a-ţi înşirui frumos gândurile, dar totodată să exerciţi o influenţă enormă asupra minţilor şi inimilor celor din jur. Se întâmplă atunci când propovăduitorul în mod vădit dă dovadă prin faptele sale de bunătate, tărie a credinţei, smerenie şi dragoste.
Cuviosul Serafim de Sarov, de ziua pomenirii căruia te-ai învrednicit prin Pronia lui Dumnezeu să urci la treapta de episcop, a formulat acest principiu duhovnicesc printr-o singură frază concludentă: „Dobândeşte duhul păcii şi în jurul tău se vor mântui cu miile”. Duhul păcii se dobândeşte nu altminteri decât prin îndeplinirea poruncilor lui Hristos, prin răbdarea curajoasă în suportarea scârbirilor, prin dragoste şi privegherea duhovnicească permanentă.
Îl rog pe Domnul Cel milostiv ca să te învrednicească să-I slujeşti Lui destoinic pe tărâmul arhieresc şi să duci o viaţă curată, dreaptă, plină de dragoste pentru Dumnezeu şi aproapele, deoarece aşa se găsește Împărăţia Cerurilor care este în mijlocul nostru (lc.17:21): „Căci împărăţia lui Dumnezeu stă nu în cuvinte, ci în putere”(1 Cor.4:20).
„Precum este viaţa ta, aşa trebuie să fie rugăciunea ta”, ne îndrumează cuviosul Isaac Sirul. „Deoarece cel ce este legat de lucruri pământeşti, nu are putinţă să tindă spre cele cereşti şi cel ce este ocupat de treburi lumeşti, nu are posibilitate să ceară cele Dumnezeiești” (Cuvinte de nevoinţă. Cuvântul 5). Niciodată să nu laşi rugăciunea, cu atât mai mult rugăciunea bisericească, înălțată in timpul săvârşirii Tainei Euharistiei, din cauza mulţimilor de treburi şi ocupaţii. Ea, rugăciunea, va deveni pentru tine mângâiere duhovnicească, izvor al puterilor şi inspiraţiei, o gură de apă vie în mijlocul unei lumi, arsă de focul patimilor păcătoase.
Ascultând îndrumarea mea părintească, ia în mâini toiagul arhieresc şi binecuvântează poporul lui Dumnezeu care s-a rugat azi pentru tine la Liturghie şi mergi cu pace la noua slujire a Domnului şi a Bisericii Lui. Amin.
Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii