Cuviosul Grigorie Isihastul (+1406), ctitorul Mănăstirii athonite numite astăzi Grigoriou
Cuviosul Grigorie Isihastul sau Tăcutul sau Noul Sinait, cel de neam sirian după tradiţia aghiorită şi sinaxarele slave, se trăgea din Serbia. S-a născut la începutul secolului al paisprezecelea. A fost ucenic al Sfinţilor Grigorie Sinaitul, Romilos de la Ravaniça, a căror viaţă a şi scris-o, şi a fericitului Gheronda Ilarion.
S-a nevoit la Parória, despre care scrie: „Am venit şi eu, cel mai neînsemnat dintre monahi, din Constantinopol în acest loc şi auzind despre viaţa îmbunătăţită şi despre desăvârşita lor asceză, mi-am plecat capul şi am făcut ascultare” (1350). După invazia agarenilor (turcilor) merge împreună cu Gheronda Ilarion la Zagorá, în Bulgaria, iar apoi la Melaná, în apropierea Mănăstirii Marea Lavră, unde îl întâlneştepe Sfântul Rómilos. S-a stabilit în zona dintre Mănăstirile Simonópetra şi Dionisíou, unde a ridicat renumita Mănăstire a Sfântului Nicolae, cunoscută astăzi drept Grigoríou, după numele sfântului. Acolo, în apropiere, se aflau chiliile în care se nevoise cuviosul Grigorie Sinaitul. La o distanţă de un sfert de oră de la mănăstire se păstrează încă chilia unde s-a nevoit cuviosul Grigorie Tăcutul.