DECLARAŢIA CREŞTIN-ORTODOXĂ CU PRIVIRE LA HOMOSEXUALITATE
Atitudinea Bisericii Ortodoxe faţă de la homosexualitate a fost exprimată prin canoanele Sinoadelor Ecumenice şi prin scrierile Sfinţilor Părinţi începând din primele secole ale Creştinismului.
Astfel, Biserica Ortodoxă condamnă fără rezerve toate formele de experienţe sexuale care sunt contrare rolului clar şi neschimbat atribuit sexului prin poruncile lui Dumnezeu şi exprimat în acţiunea omului ca lege a naturii.
Funcţia organelor sexuale ale bărbatului şi ale femeii, precum şi forţele biochimice generatoare din glande, împreună cu secreţiile glandulare, sunt destinate prin natura lor a servi unui scop precis, şi anume perpetuarea speciei umane.
Însă, aparatul sexuale uman este conceput nu numai ca un mijloc prin care se realizează contactul sexual necesar, ci şi ca generator şi centru al unui foarte complex sistem de sentimente care cumulate poartă denumirea de eros, iubirea dintre soţ şi soţie.
Astfel, orice folosire a organelor sexuale în alte scopuri decât cele destinate prin crearea lor devine contrară naturii lucrurilor întemeiate de Dumnezeu, generând următoarele erori:
a. Încalcă porunca lui Dumnezeu atât cu privire la înmulţirea omului, cât şi în ceea ce priveşte viaţa emoţională generată prin atracţia instinctivă faţă de sexul opus, nu numai în scopul procreării, ci şi pentru dezvoltarea personalităţii bărbatului şi a femeii spre o stare de împlinire în contextul Tainei Cununiei. Pentru toate acestea, homosexualitatea este o insultă la adresa lui Dumnezeu pentru că orice lucru care încearcă să schimbe legile creaţiei este o blasfemie.
b. Homosexualitatea interferează cu dezvoltarea normală a modelelor sociale şi se dovedeşte a acţiona în detrimentul acestora. Aceste modele sociale includ valori personale cu privire la sex, valori pe care oamenii le iau în considerare ca parte a existentei lor şi ca pe un lucru important în contextul trăirii unei vieţi normale, respectate de ceilalţi.
c. Homosexualul îşi degradează propriul sex, refuzându-şi singur respectul de sine care se dezvoltă din sentimentul umblării potrivit cu firea creaţiei lui Dumnezeu.
Homosexualitatea pare să fie de două feluri: fizico-genetică şi deprindere. Homosexualitatea fizico-genetică este de origine fizică şi se datorează anomaliilor secretorii care pot produce modificări organice. Acest tip de homosexualitate este foarte rar şi se tratează ca orice altă afecţiune medicală.
Homosexualitatea ca deprindere poate avea mai multe cauze. Toate însă indică spre un eşec moral care intervine la un moment dat în dezvoltarea individului, sau în mediul de viaţă din care provine acesta.
Astfel, deşi homosexualitatea ca stil de viaţă urmat de cineva poate face subiectul unei investigaţii psiho-patologice şi unui tratament, originea ei, cu excepţia puţinelor cazuri fizico-genetice menţionate mai sus, indică o deficientă morală. Din acest motiv homosexualitatea a fost privită din vechime ca o stigmă morală.
Biserica Ortodoxă nu poate susţine pretenţia ca homosexualii să fie recunoscuţi de societate şi de autorităţile acesteia, ca meritând acelaşi respect ca bărbaţii şi femeile uniţi prin Taina Cununiei.
Societatea şi valorile sale religioase şi sociale au anumite solicitări legitime faţă de membrii ei, în special în acest domeniu atât de vital cum este sexul, de care depind nu numai supravieţuirea, ci şi calitatea societăţii. Nimeni nu are dreptul să facă ce vrea cu corpul său şi încă să pretindă recunoaştere şi respect din partea societăţii.
Biserica Ortodoxă afirmă că homosexualitatea trebuie tratată de societate ca o perversiune imorală şi periculoasă, iar de religie ca un păcat. În ambele cazuri este nevoie de îndreptare. Homosexualii trebuie să primească ajutor medical şi psihiatric de încredere, prin care să fie ajutaţi să revină la o identitate sexuală în respect de sine, potrivit cu intenţia lui Dumnezeu pentru creaţie.
În deplină încredere, Biserica Ortodoxă se îngrijeşte şi oferă ajutor acelor homosexuali care caută ajutor, considerând că nici un păcătos nu trebuie lăsat să decadă moral şi spiritual.
Refacerea psihiatrică, fără îndrumare spirituală şi împăcare cu Dumnezeu, nu are şanse pe termen lung.
O societate sănătoasă şi principalele religii nu admit perversiunea; ele încearcă să-l ajute pe homosexual să redevină o persoană cu respect de sine şi astfel un instrument de valoare pentru viaţa adevărată şi pentru bunăstare întru Dumnezeu.