Acasă > Cuvinte de folos, ORTODOXIE > Defectele altora nu sunt decât reflectarea propriilor noastre defecte – Georges Barbarin

Defectele altora nu sunt decât reflectarea propriilor noastre defecte – Georges Barbarin

Defectele altora nu sunt decât reflectarea propriilor noastre defecte

Mândria este un microb periculos şi extrem de contagios. Pentru a scăpa de el este nevoie de o practică şi o perseverenţă îndelungată. A pune frână în fiecare zi oricărei nerăbdări, enervări, nelinişti, a substitui amorul spiritual amorului propriu, aceasta este metoda sigură de vindecare şi distrugere a acestui microb. Aşteptarea, răbdarea, Reprezintă piatra de încercare a sufletelor mari, în lupta lor cu mândria.

În loc de a reprezenta un motiv de enervare, aşteptarea să devină o gimnastică spirituală. O aşteptare febrilă este destructivă, în timp ce una caldă şi încrezătoare este constructivă. A aştepta este egal cu a spera, deci o aşteptare este un act de credinţă. Nu există moment mai indicat şi mai prielnic de a face loc în inima şi mintea noastră lui Dumnezeu decât clipele în care suntem nevoiţi să aşteptăm. În timpul preocupărilor noastre nu ne putem concentra asupra lui Dumnezeu. Când aşteptăm însă, nici un alt raţionament nu ne împacă cu aşteptarea noastră, numai Dumnezeu singur ne linişteşte.

Oricare ar fi tipul de aşteptare pe care îl suportăm, trebuie să ne convingem pe deplin şi să avem certitudinea că ceea ce urmează să se întâmple nu se va întâmpla decât la ceasul cuvenit şi că orice s-ar întâmpla nu poate fi decât spre binele nostru, chiar dacă aparent se prezintă sub o formă neplăcută. Toate evenimentele sunt pregătite de Dumnezeu spre binele nostru spiritual, spre progresul şi desăvârşirea noastră. Mai ales durerile şi suferinţele noastre nu fac decât să cureţe inima de egoism şi de ambiţii.

În loc de a constitui timp pierdut, clipele de aşteptare pot deveni cele mai însemnate clipe, pline de bogăţie spirituală. Omul poate să extragă din tot ceea ce-l înconjoară utilul şi vătămătorul, binele şi răul, adevărul şi falsitatea, după inima lui. Atitudinea exterioară a omului îi afectează sufletul, iar ceea ce afectează sufletul afectează şi materia. Acestea se influenţează reciproc în ce priveşte stările omului, trupeşti sau sufleteşti. Dacă ambele merg în acelaşi sens, puterea omului este mare. Fiecare om îşi are greutăţile lui personale. Crucea lăsată de Dumnezeu este potrivită pentru puterile fiecăruia. Cele mai grele sunt cele secrete. Ceea ce ni se pare că este o sarcină grea pentru noi este tocmai ceea ce ne ajută sufletul şi ne obligă la efort, ne face să înţelegem rolul nostru, ne sunt necesare.

Magia vie a dragostei este puterea miraculoasă care schimbă calculele complicate în soluţii simple, care luminează lucrurile obscure şi face ca totul să devină clar şi uşor de împlinit. „Luaţi jugul Meu, el este uşor!” Binecuvântaţi controversele cu ceilalţi, ocazii care vă permit să vă exersaţi toleranţa. Cei care vă contrazic sunt adversarii amorului vostru propriu, deci auxiliarii şi ajutătorii dragostei dumnezeieşti. Ei vă aduc un mare serviciu, deşi îşi fac lor înşişi un mare rău, căci îşi cultivă amorul lor propriu.

Din contraziceri iese întotdeauna ceva bun de învăţat. Profitaţi de cei care vă contrazic pentru a vă transforma ideile învechite. Defectele constituie un element de perfecţiune şi de progres, un motiv de luptă permanentă, o ocazie de a ne perfecţiona continuu.

Defectele altora nu sunt decât reflectarea propriilor noastre defecte. Tot ce vedem rău la alţii nu este decât imaginea noastră proprie. Ar ajunge să eliminăm greşelile noastre pentru a nu mai vedea greşelile celorlalţi. în aceasta constă secretul relaţiilor cu semenii noştri.

Cu cât un om are mai multe neputinţe, cu atât el găseşte mai multe la ceilalţi şi îi judecă continuu. Cel ce şi le înfrânează pe-ale sale nu le mai vede pe-ale celorlalţi.

Refugiaţi-vă din ce în ce mai mult în templul sufletului vostru şi veţi ieşi din lumea neputinţelor! De câte ori vă înălţaţi sufletul spre Hristos, acesta se purifică de patimi.

Dacă vă schimbaţi radical atitudinea interioară, modul vostru de gândire, suprimaţi în acelaşi timp orice cauză a conflictului cu aproapele. Este de-ajuns ca unul din parteneri să cedeze pentru ca orice discordie să înceteze. Adaptaţi-vă deci oricui, pentru a nu vă certa cu nimeni! Nu trăiţi în dezordine şi în plictis! Munca ordonată şi constructivă este cea a gândurilor bune, pline de încredere în unicul apărător. Dezbinarea cu o singură creatură a lui Dumnezeu constituie un obstacol în calea unirii cu Dumnezeu.

Scopul omenirii este unitatea în desăvârşire. Niciodată nu trebuie să atentăm la unitatea colectivă, stârnind vreun conflict cu fraţii noştri. Orice dezbinare opreşte elanul spre desăvârşire. În viaţa materială, ca şi în cea spirituală, unirea este totul. Atracţia, gravitatea sunt legi ale unirii şi conduc la armonia sferelor. Existenţa noastră întreagă este o datorie morală cu care, recunoscând-o, ne îmbogăţim.

Eşecurile sunt o binecuvântare pentru noi. Viaţa este făcută din acţiune şi reacţiune, acestea completându-se una pe alta şi neputând exista separat, una fără alta.

Pozitivul şi negativul formează ritmul mişcării şi al energiei vieţii. Aşadar eşecul nu trebuie deplâns, ci considerat ca inevitabil şi necesar. Datoria noastră este să fructificăm şi eşecul şi succesul. Însă succesul nu-l putem fructifica atât de bine ca eşecul. Succesul este o forţă gata oricând să facă să izbucnească mândria noastră, în timp ce eşecul constituie întotdeauna o învăţătură de minte. Analizaţi-vă deci eşecurile! Adresaţi-vă Marelui Contabil, chemaţi-L cu voce tare, cu toată conştiinţa!

Cei îmbunătăţiţi îşi consideră eşecurile materiale ca pe nişte succese spirituale, iar succesele materiale ca pe nişte eşecuri spirituale. Aceştia au dobândit adevărata inteligenţă. Noi ne provocăm singuri încurcăturile, pentru că trăim fără a-L lua în calcul pe Dumnezeu. Acolo unde ea funcţionează se restabileşte echilibrul.

Alături de Prietenul dumnezeiesc nu este cu putinţă să ne mai fie frică, şi cel ce nu mai are frică nu mai are obstacole. Lucrurile care pentru un om obişnuit constituie obstacole, pentru un om îmbunătăţit nu reprezintă altceva decât trepte spre cer.

Tot ceea ce există în natura materială a fost creat pentru un anumit echilibru. Nu abuzaţi de nimic, triaţi totul! Analizaţi tot ceea ce faceţi! Echilibrul nu se va distruge şi pacea va domni în voi. Excesele de orice fel strică echilibrul. Nu evenimentele şi constrângerile din afară ne oprimă, ci propriile noastre obiceiuri. Chiar şi obiceiurile bune sfârşesc prin a fi nocive atunci când ajung să stopeze iniţiativa şi facultatea de a decide.

Georges Barbarin

Hristos prietenul clipelor de grea incercare, Editura Bizantina

http://www.crestinortodox.ro/

Categories: Cuvinte de folos, ORTODOXIE Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.