Iubirea ce se iveşte din unele lucruri e ca o candelă mică hrănită cu untdelemn, prin care se susţine lumi­na ei; sau ca un pîrîu ce se naşte dintr-o ploaie, a că­rui curgere încetează atunci cînd ploaia ce-l susţine se opreşte. Dar iubirea care are drept cauză pe Dumne­zeu e ca un izvor ce ţîşneşte mereu şi a cărui curgere niciodată nu se opreşte (căci El singur este izvorul iu­birii) şi al cărui conţinut nu se va isprăvi niciodată.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă, Cuvântul 32 – Despre deosebirile dragostei)

Sursa:  DOXOLOGIA.ro