Dimitrios Psathas:

DACĂ MI-AR ÎNTINDE MÂNA TOŢI PREOŢII DIN ELADA,

AŞ SĂRUTA DOAR MÂNA PĂRINTELUI KANDIOTIS

 

RECUNOAŞTERE ŞI DIN PARTEA DUŞMANILOR

 

O mărturisire a umoristului Dimitrios Psathas,

care orice numai prieten nu îi era:

 

„Dacă s-ar aduna toţi preoţii din Elada şi şi-ar întinde mâinile având pretenţia de a le fi sărutată mâna de-o parte şi de alta Părintele Kandiotis şi-ar întinde mâna pentru acelaşi motiv, n-aş avea nicio ezitare să sărut numai mâna ta, părinte Augustine”.

Mărturisire curată, spontană? Într-o clipă de sinceritate? De ce nu?

 

ACUM CRED CĂ EXISTĂ HRISTOS!

 

 

„… A fost arestat un partizan din munţi şi a fost târât legat prin oraşul Kozani şi aruncat în închisoare. Când a aflat asta, părintele Augustin a mers la închisoare să-l vadă.

          Acesta era duşmanul lui. De multe ori încercase să-l omoare, dar nu a reuşit.

          Responsabilii închisorii nu îl lăsau să treacă şi îi spuneau: «Părinte Augustine, pe acesta ai venit să-l vezi? Îi aduci şi mâncare? Nu mâncare, ci otravă să-i dai». Şi le-a răspuns:

„- Aşa cum am venit la voi şi am adus mâncare în închisoare (*) şi nu otravă, acelaşi lucru îl voi face şi acestui prizonier”.

 

 L-au lăsat atunci să treacă. Când a deschis uşa şi l-a văzut, a plâns. Era într-o stare groaznică. Şi a spus:

 

„Părinte Augustine, tu ai venit să mă vezi!? Nici femeia mea, nici copiii mei, nimeni nu se mai interesează de mine. Acum cred că există Hristos!”.

 

___________

  (*) Toţi prizonierii din timpul ocupaţiei germane, dar şi mai târziu erau hrăniţi de la cantinele pe care le organiza părintele Augustin în Kozani, care ajungeau zilnic până la 8500 de porţii.