27/9/10
Din fericire am eşuat…

La un eşec au ajuns şi de această dată lucrările Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic dintre ortodocşi şi catolici. Dezbaterea privind primatul papal nu a dus nicăieri. Cu toate că nu a fost dat publicităţii niciun comunicat oficial (probabil mâine va fi emis un astfel de text), toate informaţiile indică faptul că nu s-a înregistrat niciun progres în discuţiile de la Viena. Ortodocşii şi catolicii au căzut de acord că realizarea unirii se găseşte în viitorul îndepărtat. Un episcop ortodox, care a participat la Dialog, s-a pus cu opozanţii şi a amintit de Dafni (spitalul de nebuni) (de acolo au evadat doar unii zelotişti extremişti sau şi unii ecumenişti?), dar cu toate acestea n-a avut de spus nimic esenţial despre conţinutul dezbaterilor de la Viena. Atât de mare a fost entuziasmul legat de „progresul” Dialogului, încât următoarea întâlnire va avea loc peste doi ani (şi nu după un an aşa cum se obişnuia), evident, pentru că toţi înţeleg că Dialogul, în condiţiile şi cu persoanele cu care se desfăşoară, nu duce nicăieri….
Din fericire am (au) eşuat la Viena. De-acum este timpul ca ecumeniştii să conştientizeze că papa nici vorbă să facă vreun pas de pocăinţă şi să abandoneze manifestările filocatolice şi rugăciunile în comun. Dacă ceva ar putea să-i mântuiască pe catolici este pocăinţa lor şi acceptarea Teologiei Ortodoxe Patristice (a Părinţilor) pe care suntem chemaţi nu doar să o oferim nefalsificată oricui are „neliniştea cea bună”, dar în primul rând să o trăim respingând duhul lumesc al traiului bun şi al totalei secularizări, care i-a condus în impas pe credincioşii papismului din Occident.
Persistenţa papei şi a cardinalilor săi în kakodoxie (rea-credinţă) şi erezie îi conduce pe simpli credincioşi ai papismului în căutarea Adevărului Evangheliei, pe care nu pot să-l găsească în duhoarea scandalurilor catolice legate de pederastie şi vanitatea papală a primatului. Ortodocşii sunt chemaţi să răspundă „neliniştii celei bune” a credincioşilor simpli din Europa, oferindu-le viaţa ascetică a Ortodoxiei, abandonându-i pe „oficialii” catolicismului (papismului) în persistenţa lor egoistă faţă de kakodoxie (erezie, rea-credinţă).

(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa:
http://thriskeftika.blogspot.com/2010/09/blog-post_7117.html)