Domnul Iisus Hristos nu este indiferent faţă de suferinţa oamenilor

Biserica Ortodoxă se află astăzi, 13 iulie 2014, în Duminica a V-a după Rusalii sau a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul al IV-lea Ecumenic. În cuvântul de învăţătură rostit după Sfânta Liturghie la Paraclisul Reşedinţei Patriarhale cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat semnificaţiile Pericopei Evanghelice de la Sf. Ev. Matei (8, 28-34; 9, 1) citită astăzi în lăcaşurile de cult care ne prezintă Vindecarea celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarei.

„Evanghelia Duminicii a V-a după Rusalii ne arată puterea vindecătoare a Domnului nostru Iisus Hristos şi, în acelaşi timp, dorinţa Sa de a elibera pe oameni de puterea duhurilor rele. Mântuitorul Iisus Hristos, venind în lume şi scoţând demonii din oameni, pronunţa deja un început de judecată înainte de timpul judecăţii finale a lumii. El începea eliberarea lumii de stăpânirea diavolului, iar această lucrare a Sa era socotită de demoni ca fiind o judecată înainte de vremea judecăţii de la sfârşitul lumii”, a spus Preafericirea Sa.

Iubirea milostivă a lui Hristos pentru oameni este chinuitoare pentru duhurile rele care urăsc pe oameni

„Aceşti demoni care au pus stăpânire pe doi oameni cunoşteau mai mult decât oamenii obişnuiţi ce se va întâmpla în Ziua Judecăţii cu cei care săvârşesc răul. Dar acum Mântuitorul Iisus Hristos îi judecă şi îi chinuieşte doar prin prezenţa Sa fizică alături de oamenii în care se aflau demonii, adică prin contrastul dintre iubirea Lui milostivă şi răutatea lor violentă faţă de oameni. Iubirea Lui milostivă şi smerită îi chinuia pe aceşti demoni, care nu iubeau pe oameni, ci îi urau şi căutau să-i împiedice să trăiască în armonie cu alţi oameni. Deşi nu i-a certat şi nu i-a pedepsit atunci pe demoni, Iisus îi chinuia totuşi, adică le provoca suferinţă spirituală prin însăşi prezenţa sfinţeniei Lui şi a iubirii Lui milostive faţă de oamenii chinuiţi de demoni.

În mod deosebit, Evanghelia ne arată că Domnul Iisus Hristos nu este indiferent faţă de suferinţa oamenilor, mai ales faţă de suferinţa oamenilor pe care nu-i mai ajută alţi oameni. Nimeni dintre oameni nu L-a rugat pe Iisus ca să-i vindece pe aceşti doi îndrăciţi. De ce? Pentru că populaţia cetăţii din care proveneau aceşti doi oameni chinuiţi de demoni nu-i mai considera oameni, ci demoni răufăcători. Din cauza duhurilor rele care se aflau în ei, aceştia deveniseră foarte furioşi şi violenţi. Dar tocmai spre aceşti doi oameni demonizaţi de care nimeni nu se mai îngrijea, ci toţi se temeau, vine Mântuitorul Iisus Hristos ca să-i elibereze. În mod intenţionat El a trecut prin locul acela unde persoana umană era chinuită, înstrăinată şi înrăită, scoasă din firescul ei. Demonii dezorientează, înstrăinează şi dezumanizează pe oameni. Însă Mântuitorul Iisus Hristos vrea să elibereze pe oameni de răutate şi violenţă, să-i facă paşnici, să-i transforme din răufăcători în binefăcători, ca să-şi redobândească demnitatea lor de fiinţe create după chipul lui Dumnezeu Cel Bun şi Milostiv”, a mai arătat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Hristos face din oameni înstrăinaţi oameni apropiaţi

Patriarhul României a mai spus că atunci „Când vindecă pe cei doi demonizaţi, Mântuitorul Iisus Hristos ridică ceea ce este căzut în om şi eliberează ceea ce este înrobit în om, adică facultăţile sufleteşti ale omului creat după chipul Persoanelor divine. Deşi posedaţi de demoni, aceşti oameni sunt totuşi oameni, dar nu mai sunt persoane libere, deoarece ei nu mai folosesc în mod liber, personal, propriile lor facultăţi mintale şi propriile lor simţiri sufleteşti, ci altcineva se foloseşte de vocea lor, de gândirea lor şi de mişcările trupului lor. Ei sunt înstrăinaţi de propria lor persoană. Aceasta înseamnă că duhurile rele înstrăinează pe om de Dumnezeu, de ceilalţi oameni şi de el însuşi.

Mântuitorul Iisus Hristos, ca doctor al sufletelor şi al trupurilor, ridică, eliberează, vindecă şi face din oameni înstrăinaţi oameni apropiaţi, le redă sănătatea şi demnitatea, precum şi bucuria de-a fi în comuniune cu El. În Evanghelia după Luca se arată că unul dintre aceşti demonizaţi, după ce a fost vindecat, s-a aşezat la picioarele Mântuitorului şi I-a cerut să-l ia cu Sine. Însă Mântuitorul i-a spus: „Întoarce-te la casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu” (Luca 8,39). Ca semn de recunoştinţă pentru că a fost vindecat, acesta dorea să devină un ucenic şi un misionar care să-I urmeze lui Iisus, să fie pretutindeni alături de Cel ce l-a vindecat, dar Iisus l-a sfătuit că e mai de folos ca el să fie un mărturisitor statornic în regiunea în care locuia, pentru ca lumea care-l cunoştea cât de rău era el înainte să poată vedea cât de bun a devenit acum prin vindecarea dăruită lui de Dumnezeu”.

Valoarea spirituală a omului întrece orice valoare comercială

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a apreciat că „Demonii, plini de răutate, văzând că Iisus vrea să elibereze pe oamenii chinuiţi de ei şi astfel ei nu mai pot să facă nici un rău acestora, au cerut lui Iisus să-i lase să intre într-o turmă de porci, adică să facă rău animalelor pe care le aveau în proprietate locuitorii din ţinutul Gherghesenilor, regiune care se învecina cu cetatea Gadara.

De ce a permis Iisus ca demonii să intre în turma de porci? Mântuitorul Iisus Hristos, printr-o pedagogie divină, a îngăduit ca demonii din oamenii posedaţi să intre în turma de porci tocmai pentru a mustra, printr-o pagubă materială, pe locuitorii din ţinutul Gherghesenilor. Permiţând demonilor să intre în turma de porci, Iisus i-a certat pe locuitorii acestui ţinut pentru că ei, din lăcomie de bani, încălcau Legea lui Moise care nu le permitea să crească porci. Deci, ei creşteau porci nu pentru mâncare, ci pentru vânzare sau comerţ, nu pentru a se hrăni, ci pentru a se îmbogăţi. Dorinţa lor de câştig material devenise mai puternică decât evlavia lor în împlinirea Legii. Dorinţa lor de câştig devenise un idol, din pricina duhului lăcomiei care-i stăpânea. Astfel Iisus a vindecat pe cei doi oameni stăpâniţi de duhurile rele violente şi apoi a mustrat, printr-o pagubă materială, pe locuitorii acelui ţinut lacomi de câştig ilegal, dorind astfel să-i vindece şi pe ei de un alt duh rău sau necurat, şi anume duhul lăcomiei, care-i făcea insensibili la suferinţa altora. Adesea pagubele materiale sunt îngăduite de Dumnezeu pentru a ne îndrepta viaţa spirituală, întrucât ne-am legat prea mult de cele materiale”.

Duminica viitoare Biserica Ortodoxă se va afla în Duminica a VI-a după Rusalii.

%d blogeri au apreciat: