Duminica Floriilor la Patriarhie
Biserica Ortodoxă sărbătoreşte pe 28 aprilie 2013 Intrarea Domnului în Ierusalim, Sărbătoare care mai este cunoscută ca Duminica Floriilor. În cadrul Sfintei Liturghii s-a citit pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Ioan, capitolul al XII-lea, versetele de la 1 la 18 care prezintă Ungerea Mântuitorului Iisus Hristos în Betania, dar şi Intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim.
La Catedrala Patriarhală slujba Sfintei Liturghii a fost săvârşită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa a numeroşi credincioşi.
După citirea pericopei evanghelice Patriarhul României a ţinut un cuvânt de învăţătură credincioşilor prezenţi în care a explicat simbolismul Mirului cu care Maria, sora lui Lazăr, a uns picioarele Mântuitorului Iisus Hristos: „Mirul de mare preţ preînchipuia şi Sfântul şi Marele Mir care se sfinţeşte în Biserica Ortodoxă în Sfânta şi Marea Joi. Sfântul şi Marele Mir format din multe mirodenii, din multe plante frumos mirositoare, din ulei şi din vin care se fierb împreună şi acest Sfânt şi Mare Mir reprezintă deodată pe Mântuitorul Iisus Hristos şi pe Duhul Sfânt pe care El L-a trimis ucenicilor şi este folosit la sfinţirea unei biserici, la sfinţirea Antimisului care înseamnă un altar de pânză pe care este zugrăvită punerea în mormânt a Mântuitorului Iisus Hristos şi Cina cea de Taină adesea şi fără de care nu se poate săvârşi Sfânta Liturghie. Iar acest Antimis conţine şi moaşte ale martirilor. Deci, Antimisul ţine loc de Sfântă Masă atunci când Slujba Liturghiei se săvârşeşte în afara bisericii ca locaş de închinare. Sfântul şi Marele Mir prefigurat în Mirul de mare preţ al Mariei, sora lui Lazăr arată şi preţuirea Bisericii faţă de Hristos ca răspuns al darurilor celor multe pe care Hristos, Unsul lui Dumnezeu, Mirul lui Dumnezeu cum este numit El în slujba de sfinţire a Sfântului şi Marelui Mir, ca răspuns la aceste daruri Mirul de mare preţ înseamnă şi toate darurile pe care noi le aducem lui Hristos în Biserică, mulţimea veşmintelor frumoase, a icoanelor, a obiectelor de cult ca semn al dragostei noastre pentru Hristos”.
De asemenea, Preafericirea Sa ne arată că Mântuitorul ne îndeamnă ca mai întâi să cultivăm relaţia cu El: „Şi Mântuitorul Iisus Hristos arată că acest gest al Mariei este îndreptăţit pentru că în el se exprimă dragostea ei şi recunoştinţa ei faţă de Hristos Care i-a dăruit viaţă fratelui său Lazăr. De aceea, vedem că Mântuitorul Iisus Hristos nu opune viaţa spirituală şi acţiunea socială. Nu pune în opoziţie Liturghia ca slujbă de recunoştinţă faţă de Dumnezeu şi filantropia ca dragoste frăţească, smerită, milostivă faţă de cei săraci. El spune ‘Lăsaţi-o pentru că ce a făcut ea a făcut spre îngroparea Mea’, prevestind jertfa, iubirea Lui jertfelnică, şi ‘pe săraci îi aveţi pururi cu voi’. Cu alte cuvinte, Mântuitorul ne îndeamnă ca mai întâi să cultivăm relaţia cu El, legătura cu El, izvorul vieţii şi al darurilor şi după ce ne umplem de iubirea Lui smerită şi jertfelnică prin Sfânta Liturghie care conţine toate darurile Duhului Sfânt să ajutăm şi săracii. Căci dacă ajutăm săracii, dar nu mergem la Liturghie există riscul ca ajutorarea săracilor să fie un act de mândrie, de superioritate egoistă faţă de cei săraci. Deci, avem nevoie de o legătură permanentă cu Hristos prin rugăciune, prin sfintele slujbe ca să dobândim iubirea lui smerită, dezinteresată şi milostivă. O astfel de iubire să se arate apoi în milostenie”.
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a evidenţiat că Sărbătoarea care reiterează Intrarea Domnului în Ierusalim ne invită la o meditaţie asupra patimilor suferite de Mântuitorul Iisus Hristos: „Evanghelia ne arată şi faptul că Învierea lui Lazăr din morţi a patra zi când deja trupul începuse să intre în descompunere a mirat mulţimi de oameni şi a făcut să crească entuziasmul şi preţuirea lor faţă de Hristos încât mulţi Îl urmau pe Hristos. Într-un fel, Învierea lui Lazăr din morţi a grăbit pătimirile Mântuitorului Iisus Hristos pentru că mai marii poporului cărturarii şi fariseii, arhiereii poporului iudeu s-au umplut şi mai mult de invidie şi de ură faţă de Iisus după ce a înviat pe Lazăr din morţi pentru că mulţimea a început să-i părăsească pe ei şi să vină la Hristos. Şi atunci au hotărât să-l omoare şi pe Lazăr pentru că era mărturia vie a puterii lui Hristos de a învia morţii. Însă pe de o parte poporul se grăbeşte să-L întâlnească pe Hristos, să-L preţuiască, să-L primească ca pe un împărat, iar pe de altă parte mai marii cărturarilor şi fariseilor, împreună cu arhiereii, autorităţile religioase de atunci plănuiau prinderea şi omorârea lui Iisus. Prin aceasta sărbătoarea de astăzi ne îndreaptă deja spre Săptămâna Sfântă şi Mare a Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului Iisus Hristos spre răstignirea şi moartea Sa, dar şi spre Învierea Sa din morţi biruind păcatul, iadul şi moartea şi dăruind lumii viaţă veşnică. Deci, vedem în Evanghelia de astăzi cum bucuria şi recunoştinţa Mariei şi a poporului faţă de Iisus începe a se împleti cu ura şi invidia arhiereilor, mai marilor cărturarilor şi fariseilor din poporul evreu”.
Smerenia Mântuitorului deci se păstrează în fiecare moment al vieţii Sale, mai arată Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în cuvântul Său: „Sărbătoarea de astăzi este o sărbătoare care marchează şi bucuria întâlnirii cu Hristos a mulţimilor şi împlinirea unei profeţii şi anume, că împăratul Israel va veni în Ierusalim călare pe mânzul asinei. El şedea pe mânzul unei asine, adică pe un asin tânăr cum se spune în Evanghelie, împlinind astfel o profeţie care zice ‘Nu te teme fiica Sionului, căci împăratul Tău vine la tine şezând pe mânzul asinei’. Şi când intră triumfal în Ierusalim Mântuitorul rămâne smerit pentru că asinul era un animal modest ca şi acum. Era un fel de semn al modestiei unei familii când nu avea cai, ci doar asin pentru a răspunde nevoilor gospodăreşti. Smerenia Mântuitorului deci se păstrează în fiecare moment al vieţii Sale, nu numai atunci când este întristat ci şi când este aclamat şi întâmpinat cu multă bucurie. Evanghelia ne spune că în general copiii şi tinerii au adus Mântuitorului ca semn de preţuire, de bucurie, de întâmpinare, de admiraţie flori şi ramuri de finic, de copaci. De aceea, şi noi astăzi purtăm ramuri de copaci, frunze de finic, de salcie şi alte flori în procesiune sau când plecăm de aici le primim sfinţite de la biserică”.
Patriarhul României a felicitat şi pe românii care îşi sărbătoresc astăzi onomastica: „Ieri am participat la Pelerinajul de Florii şi am spus că aceste flori simbolizează şi florile credinţei şi ale virtuţilor după cum ne învaţă Sfântul Ioan Gură de Aur, ale virtuţilor pe care le-am dobândit în post prin rugăciune, prin pocăinţă, prin postire, prin înfrânare. Deci, florile credinţei şi ale nevoinţei duhovniceşti sunt simbolizate de aceste flori ale sărbătorii de astăzi. Întrucât în poporul român există peste 1.400.000 de cetăţeni, bărbaţi şi femei, care poartă numele diferitelor flori îi felicităm pe toţi şi ne rugăm Bunului Dumnezeu să le dăruiască sănătate, bucurie şi să fie pururi în Biserică flori ale credinţei, ale speranţei şi ale iubirii creştine milostive faţă de cei din jurul lor. Cel mai răspândit nume e de Florin şi apoi altele precum Florinel, Viorel, Viorica, Crizantema, Panseluţa şi multe alte flori au devenit numele credincioşilor şi credincioaselor din Biserica noastră”.
În cadrul Sfintei Liturghii Preafericirea Sa a hirotonit întru diacon pe seama Paraclisului Reşedinţei Patriarhale cu hramul Sf. M. Mc. Gheorghe pe tânărul teolog Răzvan Mihai Ciubotariu care până la acest moment a fost cântăreţ bisericesc la Catedrala Patriarhală şi la Paraclisul Reşedinţei Patriarhale.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul Psaltic Tronos al Patriarhiei Române dimineaţă la Slujba Utreniei, iar la Sfânta Liturghie de către Corala Nicolae Lungu a Patriarhiei Române.
Credincioşii prezenţi au primit la sfârşit, din partea Patriarhului României, iconiţe reprezentând Intrarea Domnului în Ierusalim, dar şi ramuri de salcie.