Predica Mitropolitului Augustin de Florina la
Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul IV Ecumenic
(Matei 5, 14 – 19)
„MICILE” PORUNCI
„Deci, dacă cineva va strica una din aceste porunci prea mici şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în Împărăţia Cerurilor” (Matei 5, 19).
De multe ori, iubiţii mei, mă întreb pe mine însumi, îi întreb pe ceilalţi şi acum vă întreb şi pe voi: Suntem creştini? Curios, veţi zice. Slavă lui Dumnezeu, toţi am ieşit din cristelniţa Ortodoxiei. Cum ne pui o astfel de întrebare? Din nefericire, iubiţii mei, suntem creştini cu buzele. Cum zice profetul Isaia: „Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine” (Isaia 29, 13; Matei 15, 8; Marcu 7, 6).
Prilejul de a pune această întrebare mi-l dă pericopa evanghelică de astăzi, care se citeşte întru pomenirea Sfinţilor Părinţi de la cele şase Sinoade Ecumenice. Această pericopă este o oglindă duhovnicească şi ne cheamă pe toţi să ne cercetăm profund pe noi înşine, dacă suntem într-adevăr creştini. Şi vom fi, dacă păzim poruncile Domnului…
(Omilie a Mitropolitului de Florina, părintele Augustin Kandiotis,
în Sfânta Biserică a Sfântului Gheorghe N. Psihikou – Atena, 15-7-1972)
Doamne ajuta!
As dori sa adaug pe langa aceasta scumpa invatatura a Episcopului Augustin un cuvant al unui Sfant roman – Sfantul Inchisorilor Valeriu Gafencu, care sfatuieste foarte frumos, venind in sprijinul cuvintelor Sfintitului Ierarh:
„Si eu va marturisesc azi, dupa ani de suferinta, meditatie si framantari, cu viata aspra, ca Viata nu are niciun sens fara Hristos! Ca toate alergarile noastre, fara Iisus sunt desertaciune si goana dupa vant! De aceea, sa cautam ca prin modul nostru de traire sa-L castigam pe Mantuitorul in inimile noastre.
Numaidecat sa va spovediti si impartasiti. Sa faceti o spovedanie cat mai serioasa si mai adanca. Sa luati hotararea de a va lepada de pacate, sa duceti lupta cu raul inimii voastre, inclinate a-i judeca si condamna pe altii pentru faptele lor, cand noi insine savarsim aceleasi pacate. Va rog foarte mult, grijiti-va de suflet.” Amin!
Pentru rugaciunile Sfantului Marturisitor Valeriu, Doamne Iisuse Hristoase MANTUIESTE-NE PE NOI!!!
„Iată cum din cele mici ajungem la cele mari”…am sa mai adaug un cuvant al unui Sfant iubit:
„Să nu te tulbure ura care clocoteşte în tine şi care tinde să dea pe dinafară în vorbe de mânie; porunceşte-i mai bine să tacă şi să moară. Altminteri, obişnuindu-se să vadă că i te supui şi că poate să se reverse nestăvilit din gura ta, te va lua în stăpânire. întocmai ca apa oprită de un dig de pământ care, când găseşte o spărtură, o lărgeşte tot mai mult, căutând să răzbească prin ea; dacă nu o astupăm deloc, sau o astupăm de mântuială, în cele din urmă, slăbind preocuparea noastră de a drege digul şi după asalturile repetate ale apei, aceasta nu încetează să-şi facă loc, din ce în ce mai insistent, încât până la urmă devine foarte greu, dacă nu imposibil, să fie zăgăzuită.
Aşa şi cu ura care se strecoară în sufletul omului: dacă îi îngăduim să răzbească afară, o dată, de două, de trei ori, va începe să se reverse din ce în ce mai tare şi, în cele din urmă, va rupe zăgazul şi va inunda.
Ţine seama că apele răutăţii stau adunate în suflet, după cuvântul Psalmistului: „au intrat ape până la sufletul meu” (Psalmul 68, 1).
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)”
Doamne ajuta! iertare