Sursa: http://graiulortodox.wordpress.com/
Neîntreruptă acţiune ecumenistă
de Ioannis Tatsis, teolog.
Nepocăiţi, ecumeniştii promovează tot mai mult comunicarea interreligioasă şi intercreştină. La întâlnirile respective participă de regulă şi episcopi care uneori reprezintă Bisericile locale de care aparţin, alteori Patriarhia Ecumenică. În acelaşi timp se promovează relaţiile „ştiinţifice” ale ortodocşilor cu papiştii şi protestanţii eretici, dar şi cu cei de alte religii (budişti, hinduişti, musulmani etc.) la simpozioane în Grecia şi în străinătate.
cine conduce…
Prin toate aceste activităţi, ecumeniştii promovează religia universală, potrivit căreia nu mai există erezii şi adevăr. Nici ortodoxia cu conţinut patristic nu mai există în inimile, în mintea, în discursul ecumeniştilor. Marele absent din activităţile şi discursurile lor este Acest Domn Iisus Hristos.
Dacă ar fi avut puţină sensibilitate duhovnicească, dacă ochii lor duhovniceşti nu ar fi fost bolnavi de miopie ecumenistă, ar fi putut să distingă înşelarea ereticilor de Adevărul Domnului Iisus. Orbi, dar şi orbiţi de slavă deşartă, de traiul bun, de cugetul lumesc, sunt conduşi către acţiuni de tip sincretist, scandalizându-i pe credincioşi şi lipsindu-i pe eretici de „neliniştea cea bună” faţă de ortodoxie. Să nu uite cuvântul Domnului: “dar vai omului aceluia prin care vine sminteala!” (Mt. 18, 7).
Dacă ecumeniştii continuă să rămână surzi la glasurile în agonie ale clericilor, monahilor şi laicilor care urmează tradiţia Bisericii, va trebui să cunoască faptul că ei se îndepărtează automat de Adevărul Bisericii Ortodoxe, pe căile ereziei şi ale kakodoxiei[1], târând după ei şi mulţi fii duhovniceşti “ascultători”. Răspunderea lor pentru sfârşitul acestei căi este foarte mare.
Ispita acţiunii ecumeniste neîntrerupte a episcopilor, clericilor şi laicilor este combătută de clericii şi credincioşii ortodocşi prin rugăciune, multă trezvie şi discernământ. Demersurile ecumeniştilor sunt urmărite îndeaproape şi îndepărtarea lor treptată de ortodoxie nu numai că nu este acceptată, dar nici tolerată. Mersul filopapist al unor ecumenişti i-a condus deja la împărtăşirea cu ostia papistă, în condiţiile în care rugăciunile comune constituie deja un fenomen cotidian, după cum arată fotografii demascatoare şi înregistrări video de pe internet. Pentru că se îndepărtează de harul lui Dumnezeu, ecumeniştii, precum ereticii oricărei epoci, se vor îmbogăţi cu siguranţă în cele rele, fiind deopotrivă înşelători şi înşelaţi. Erezia ecumenismului serveşte de altfel şi planurile guvernelor politice ale Noii Epoci.
Acest lucru conduce la contacte şi acţiuni comune ale ecumeniştilor cu conducătorii politici, chipurile, pentru combaterea sărăciei, protecţia mediului şi menţinerea păcii mondiale, însă scopul adevărat este desfiinţarea religiilor şi dominaţia religiei universale care constituie o harababură de religii, în interiorul căreia înşelarea se amestecă cu adevărul şi lumina lui Hristos se confundă cu întunericul religiilor şi al înşelărilor.
Cei care urmează drumul sigur al Sfinţilor Părinţi refuză supunerea faţă de religia universală, arată neascultare faţă de ecumenişti, chiar dacă aceştia deţin poziţii episcopale şi patriarhale şi se încredinţează pe ei înşişi sfaturilor părinţilor duhovniceşti cu o cunoscătoare învăţătură şi viaţă patristică. Aceşti părinţi duhovniceşti, chiar dacă nu deţin poziţii înalte în administraţia Bisericii, păzesc neadormiţi turma şi nu îngăduie tocirea simţului ortodox şi nici aderarea la grupări de zelotism extremist.
Ὀρθόδοξος Τύπος, 29.10. 2010, nr. 1851, p. 8.
Traducere Mihail Ilie
[1] Gr. κακοδοξία, format din κακός, „rău”, şi δόξα „slavă”, ar însemna „slăvire rea, greşită”, este opusul lui gr. ὀρθοδοξία, format din ὀρθός, „drept”, δόξα, „slavă”, şi înseamnă „dreaptă slăvire”. (n.tr.)
spune frate cine sant acesti ecumenisti?spune numele a patriarhilor,episcopilor ecumenisti ca sa intelegem si noi prostii cine este ca asa la nimereala sa vorbim despre erezii fara eretici e pierdere de timp