De ce este atacat Athosul ? 

de Gigel Chiajna

Încă de astă-vară, de când m-am întâlnit în vaporul care ne întorcea de la Dafne la Uranopolis, cu un spion neamţ, nu mi-a mirosit bine treaba. Ce să caute un securist neamţ la Vatopedi? Oare, cumva, căuta să vadă ce potenţial turistic are mănăstirea, în perspectiva unei eventuale vânzări a Athosului către „investitori”? Deşi pare şocant a gândi aşa ceva, şi total improbabil din perspectiva situaţiei actuale, Athosul poate fi vândut de Grecia către Germania, ca plată pentru datorii. Vi se pare o glumă exagerată? Dar vânzarea Alaskăi de către ruşi către americani ce a fost? Iar pe de altă parte, dacă tot trebuie să vină apocalipsa, care va veni nu la mult timp după intrarea femeilor în Athos, de ce ne-ar mira un astfel de scenariu?

Ca autoritate inavomibilă a ortodoxiei, cu incomparabil mai mare aderenţă la sufletele ortodocşilor decât Patriarhia Ecumenică şi decât patriarhiile naţionale, Athosul este fără îndoială adevărată patriarhie a ortodoxiei, farul călăuzitor către care îşi îndreaptă ochii toţi ortodocşii râvnitori după adevăr şi doritori de autentic şi trăire neîntinată. Numai înţelegând cu adevărat locul pe care îl ocupă Athosul, putem înţelege natura fiecărei săgeţi înfipte în trupul lui Hristos de către luptătorii împotriva ortodoxiei – dracii – şi de către oamenii folosiţi de ei pentru a-şi îndeplini diversele scopuri.

Înainte de a încerca însă orice analiză a războiului (ce se urmăreşte, cum se duce la cale acest atac, cu ce e diferit de luptele din trecut) trebuie să fim mereu conştienţi că diavolul este un tolerat şi, prin urmare, şi acţiunile lui sunt tolerate, adică îngăduite de Dumnezeu cu un scop anume, care urmăreşte în primul rând mântuirea oamenilor. Nici nu au trecut câteva zile de la arestarea stareţului Efrem şi deja am auzit cum că stareţul îi spovedeşte pe poliţai. Această simplă ştire, nu doar că mi-a adus bucurie şi liniştire, văzând felul cum lucrează Dumnezeu prin sfinţii săi şi cum îi cheamă la mântuire pe toţi, chiar şi pe (teoretic) călăii stareţului, m-a făcut să înţeleg că încă o dată că tot răul va fi spre bine. Chiar dacă înţelegem, mai mult sau mai puţin, de ce îngăduie Dumnezeu să fie luptată Biserică, chiar dacă raţiunile pentru care Dumnezeu îngăduie aceasta nu ne sunt nouă date a le înţelege, gândul că toate sunt spre mântuire trebuie să ne dea încredere, nădejde şi mai ales să aprindă şi în noi râvna că, cine ştie cum, ne vom învrednici şi noi să suferim ceva, cât de puţin, pentru Hristos, aşa cum stareţul Efrem suferă acum, şi aşa cum toată Biserica Greacă este răstignită în zilele acestea.

Să facem însă câteva speculaţii la ce ne-am putea aştepta în continuare. După părerea mea, în prezent aceasta lucrarea a lui Dumnezeu se întâmplă mai ales cu poporul grec: după criză, sărăcie şi defăimare, poporul grec a ajuns să fie atacat în inimă. După ani şi ani în care şi-a bătut singur joc de inima sa – Biserica Ortodoxă -, poporul grec primeşte ceea ce singur a cerut prin netrăirea credinţei la înălţimea chemării şi prin ruperea de Dumnezeu. Nu zic că noi romanii am fi altfel, dar noi, deja trecând prin prăpădul comunismului, avem oarece circumstanţe atenuante. Altfel spus, ca popor, poate că Dumnezeu nu mai are mari aşteptări de la noi, adevăratul popor român binecredincios s-a răstignit deja în închisorile comuniste şi acum se bucură în cer. Ce-a mai rămas, ce s-a semănat după Revoluţie, mai are puţină vreme până la a trece o nouă încercare, încă nu s-a copt îndeajuns.

Aşadar, eu cred că prigoana asupra Athosului, în special, se va înteţi. Diavolul nu va pierde „ocazia” ca, folosindu-se de criza economică şi socială, să atace în principal “preventiv” Biserica, pentru ca nu cumva oamenii să se trezească şi să le vină idei. Gândiţi-vă ce ar însemna pentru lumea întreagă dacă Athosul ar face apel că Grecia să iasă din UE, partidele să fie aruncate la gunoi şi o nouă formă de guvernare, în care Biserica să aibă principalul cuvânt de spus, să fie instaurată. Un popor unit poate face minuni, şi Biserica Ortodoxă din Grecia, ajutată de rugăciunile şi autoritatea Athosului, ar putea să renască Grecia în mai puţin de un an. De asta se tem puterile întunericului, pentru ca Grecia să nu dea idei, să nu creeze un precedent. Pe cât de mică este, pe atât de mare este pericolul pentru „establishment”-ul actual, eventualitatea acestui scenariu. Şi nu doar de neplata datoriilor se tem puternicii lumii cât mai ales de un eventual nou model de guvernare care l-ar putea oferi Grecia, în momente în care mămăliga sta să explodeze în lume peste tot, de la Roma, Paris şi Londra până la Beijing şi Washington.

Celor cărora li se pare deplasată argumentarea mea, le-aş spune un singur cuvânt: Islanda. În 2008 islandezii au făcut „reset”: băncile le-au picat, bancherii au fost daţi în urmărire generală, dar au scăpat refugiindu-se la Londra, clasa politică a fost schimbată, au flituit FMI-ul şi acum 73% din islandezi sunt fericiţi. Din păcate nu veţi auzi prea multe despre Islanda la ştiri, deoarece ei au trecut peste criză, evenimente tragice nu se întâmplă, lucrurile merg binişor, chiar dacă mai sunt dificultăţi, şi în plus, islandezii sunt fericiţi. Iată însă câteva ştiri despre Islanda din presa străină:
Iceland fared better than us by letting its banks fail
Iceland strongly recovering from bankruptcy
How Iceland Copes with a Broken Economy

Deci, cu puţin curaj, se poate. Cu siguranţă şi Grecia ar putea urma calea Islandei, doar dacă vreun părinte cu autoritate de la Athos – cum este Efrem – împreună cu celelalte mănăstiri şi cu toată biserica grecească, ar cere oamenilor să lupte pentru libertatea lor.
Tocmai pentru că asta să nu se întâmplă, diavolul a atacat în preventiv, pentru a evita această posibilitate, sau poate tocmai pentru că athoniţii aveau deja un plan, iar călătoria în Rusia şi discuţia lui Efrem cu Putin ne dau de gândit că presupunerile mele nu sunt departe de adevăr – să nu uităm că şi Islanda a primit ajutorul Rusiei într-un moment culminant.

La ce să ne aşteptăm, însă, în continuare? Eu cred că atacul va continua, se va înteţi şi, foarte probabil, se va externaliza, adică Athosul va fi atacat în toate ţările prin diverse campanii similare celor care au avut loc în Grecia, tocmai pentru a beneficia de momentum-ul deja acumulat. Cu alte cuvinte, aşa cum în război când inamicul răzbate pe un culoar, nu se opreşte şi nu dă înapoi, ci mai degrabă îşi concentrează trupele pe acel culoar pentru a pătrunde cât mai adânc în linia inamică. Iar cum anul acesta – după cum am aflat chiar de la călugării athoniţi – numărul de romani care au vizitat Athosul a explodat, să nu ne mirăm dacă în curând vom vedea şi la noi o campanie mediatică murdară, prin care se va ataca în special Athosul şi, mai ales, se va încerca lupta pe direcţia naţionalismului, vom vedea mulţi care vor arăta cu degetul ultranaţionalismul grecilor şi cum îi marginalizează ei pe romani şi alte prostii de-astea. Ţinta va fi nu direct asupra ortodoxiei greceşti sau asupra Athosului, deoarece românii ar rejecta din start o astfel de strategie. Gândul îmi spune că în principal se va merge pe ideea de patriotism şi pe victimizarea bieţilor români de către xenofobii greci care mai şi fac afaceri cu pământuri şi au bani, în timp ce poporul grec suferă în criză. De la asta până la a-i rupe total pe oameni de Biserică, prin prezentarea câtorva „cazuri”, nu va fi mult şi, astfel, ortodoxia nu va mai putea salva nici Grecia şi nici România. Asta bineînţeles, este modul de gândire al unora, însă Dumnezeu va îngădui toate după credinţa noastră.

„Încât noi înşine ne lăudăm cu voi, în Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră, în toate prigonirile voastre şi în strâmtorările pe care le suferiţi. Ele sunt o dovadă a dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, ca să vă învredniciţi de împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi pătimiţi, de vreme ce drept este înaintea lui Dumnezeu să răsplătească cu necaz celor ce vă necăjesc pe voi, iar vouă celor necăjiţi, să vă dea odihnă, împreună cu noi, la arătarea Domnului Iisus din cer, cu îngerii puterii Sale, în văpaie de foc, osândind pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu se supun Evangheliei Domnului nostru Iisus.” (II Tesaloniceni 1, 4-8)

Preluare după http://www.pemptousia.ro/2012/01/de-ce-este-atacat-athosul/