Vă rugăm, nu ne mai deghizați în demoni!
Dragi părinţi, stimaţi profesori, vă scriu eu, copilul anului 2013, dintr-o Românie de import, cu sărbători de import, legi de import, programe TV de import, suflete de import. În fiecare an, pe data de 31 octombrie, se schimbă ceva în viaţa mea. Celebrez moartea. Întunericul. Groaza. Sub tutela voastră, încep pregătirile intense pentru Halloween, un fel de “sărbătoare”, de fiecare data parcă mai înspăimântătoare.
În preajma acestei zile, vă văd pe voi, cei mari, comportându-vă ciudat, de parcă n-aţi mai fi voi înşivă. Cheltuiţi bani pentru a pregăti hainele de gală ale morţii, iar pe noi, cei mici, ne invitaţi să luăm parte, alături de voi, la acest carnaval terifiant.
Pe rând, noi devenim: draci, vampiri, monştri, vârcolaci şi vrăjitoare, întrecându-ne în sadism, răutate, cruzime şi cinism. Cum de nu înţelegeţi, dragi educatori şi părinţi, că noi ne îmbrăcăm aidoma şi sufletele? Colegii noştri de clasa a IV-a din SUA au mărturisit, după o petrecere de Halloween, că simt nevoia acută să ucidă pe cineva. De fiecare dată, după Halloween, se înmulţesc crimele şi violurile, creşte consumul de droguri şi alcool, se petrec accidente grave. Ce vreţi să faceţi voi din noi?
De ce nu serbăm viaţa, iubirea şi frumuseţea? De ce avem nevoie de surogate, când Dragobetele, o sărbătoare a iubirii populare de pe meleaguri autohtone, îmbină atât de frumos tradiţiile şi cultura poporului român? Nimeni nu ne poate impune ce să iubim şi ce să urâm! Dacă am ajuns să iubim întunericul şi moartea atât de mult, încât să le celebrăm cu fast în şcoli şi grădiniţe, înseamnă că suntem un popor mort. Aidoma sărbătorii de Halloween, care nu reprezintă decât o invocare a forţelor răului şi a întunericului.
Am vrea şi noi, copiii din România, să ne îmbrăcăm o dată pe an în îngeri luminoşi. Sau în zâne bune. Sau în personajele din basmele noastre româneşti. Vrem o sărbătoare a poveştilor. Nu vrem să ne mai trezim noapte plângând, fiindcă voi ne-aţi fabricat coşmaruri, în industria numită Halloween. Vrem să învăţăm să iubim, nu să urâm. Să ocrotim viaţa, nu să ne ucidem semenii. Să Îl iubim pe Dumnezeu, nu să invocăm puterile iadului.
An de an, suntem instruiţi, încă de la grădiniţă, cum să ne confecţionăm garderoba de Halloween, alcătuită din pelerine, coarne de draci, coifuri de vrăjitoare, măşti groteşti, costume cu capete de fiare, mumii, schelete. Educatoarele ne învaţă să ne pictăm feţele cât mai odios, mulţi dintre noi purtând pe frunte cruci răsturnate. Ni se spune că totul este o glumă, dar să fie oare aşa?!
Cu sufletele noastre nu-i de glumit, dragi părinţi! Opriţi acest joc periculos de-a moartea, stimaţi educatori! Vă rugăm, nu ne mai deghizaţi în demoni!
Domnilor inspectori şcolari, domnilor profesori! Nu transformaţi şcoala în platou de filmare pentru producţii horror! Sunteţi creştini, urmaşi ai unor oameni care s-au jertfit pentru ţară! Nu le întinaţi memoria, nu pătaţi obrazul ţării, implicând cele mai curate şi mai nevinovate fiinţe în manifestări care nu au nimic de-a face cu tradiţiile şi credinţa neamului nostru şi nici cu procesul instructiv-educativ. Menirea dumneavoastră este aceea de a forma caractere, nu de a le deforma, schilodind sufletele copiilor după măsura unui pat al lui Procust, impus de puteri străine. Căci pentru fiecare suflet distrus în acest fel, veţi avea cu toţii de dat un răspuns.
Sursa: http://www.doxologia.ro
Ille dixit! Excelent scris! Una din cele mai tragice laturi ale existenței noastre post-moderne e faptul că lumea simte o acută nevoie de diabolic, nevoie saturată de cei care au interesul de a ne distruge – distrugere cu valențe eterne! Am scris împotriva acestei ”sărbători”diabolice pe când eram în Statele Unite! Consider că fiecare trebuie să vadă adevăratul scop al acestei ”sărbători:” îmbogățirea celor care furnizează tot felul de lucruri demonice, unul mai demonic decât celălalt și distrugerea umanității, înstrăinarea ei totală de Dumnezeu! God be merciful unto us!
Nu sunt un promotor al halloween-ului nici eu dar nu cred ca duce la o crestere a consumului de droguri, violuri, crime si asa mai departe iar daca duce, ar trebui comparat cu cresterea numarului de incidente de paste si de craciun. (pe fondul consumului de alcool)
Dragobetele nu este cu nimic mai crestin decat Halloween-ul. Este inconjurat de superstitii si ritualuri pagane, la fel ca toate sarbatorile noastre populare. Traditiile poporului roman au un fond zdravan de paganism (la fel, de altminteri, ca si cele ale altor popoare crestine sau foste crestine din Europa). Desigur, nu este cazul sa mai importam niste paganism, sub forma Halloween-ului sau a altor „sarbatori” de acest gen- il avem pe al nostru, mai mult sau mai putin ascuns, si oricum, in contemporaneitate, am importat mentalitatea postmodernista si New Age (vezi apetitul autohton pentru ghiveci spiritual, care amesteca lejer ortodoxia cu orice, de la ereziile occidentale pana la budism, ocultism, etc). Asta nu inseamna, insa, sa ridicam in slavi paganismul autohton „traditional”, numai fiindca este „al nostru”. Al nostru este Hristos, si noi suntem ai Lui (daca dorim, bineinteles), nu niste demoni sau altii, intre care unii ar trebui sa ne fie mai simpatici deoarece cultul lor este „stramosesc”. Orice superstitie sau ritual necrestin (fie ca se practica de Halloween, de Dragobete sau de altceva) asta inseamna- relationare cu unele si acelasi duhuri necurate.