MITROPOLITUL IEREMIA DE GORTINA, CANONUL 9 APOSTOLIC.

SĂ RĂMÂNEM PÂNĂ LA SFÂRŞIT LA DUMNEZEIASCA LITURGHIE,

PREGĂTIŢI PENTRU DUMNEZEIASCA ÎMPĂRTĂŞANIE

 

SFÂNTA MITROPOLIE DE GORTINA ŞI MEGALOPOLIS

 DIMITSANA – MEGALOPOLIS

 Duminică, 23 noiembrie 2014

 

PREDICA DUMINICALĂ ENCICLICĂ A MITROPOLITULUI IEREMIA

CANONUL 9 APOSTOLIC

 

SĂ RĂMÂNEM PÂNĂ LA SFÂRŞIT LA DUMNEZEIASCA LITURGHIE,

PREGĂTIŢI PENTRU DUMNEZEIASCA ÎMPĂRTĂŞANIE

1. În predica mea de astăzi, fraţii mei creştini, în şirul omiliilor pe care le ţin, vă voi tâlcui Canonul 9 apostolic. Mesajul acestui canon este că creştinii trebuie să se împărtăşească des cu Preacuratele Taine. Să se împărtăşească foarte des! Creştinul trebuie să fie atât de atent la viaţa lui, încât să poată să se împărtăşească la fiecare dumnezeiască Liturghie la care se va afla. Creştinii noştri trebuie să înţeleagă că Dumnezeiasca Liturghie nu este o simplă rugăciune, pe care pot s-o facă şi la ei acasă, ci este Masă! Într-adevăr! Fără Sfânta Masă nu se face Dumnezeiasca Liturghie. Şi masa înseamnă hrană. Care este hrana de la Dumnezeiasca Liturghie? Este Trupul şi Sângele lui Hristos! Sfinţii Părinţi strigă în predicile lor şi Sfintele Canoane strigă despre deasa Dumnezeiască Împărtăşanie. Dar oricine va da atenţie rugăciunilor Dumnezeieştii Liturghii va înţelege că rugăciunile presupun Dumnezeiasca Împărtăşanie a tuturor creştinilor credincioşi adunaţi. De aceea, şi noi preoţii, rugându-ne înainte de Dumnezeiasca Împărtăşanie, ca să ne împărtăşim de mâna cea puternică a Domnului nostru Iisus Hristos, spunem în continuare „şi prin noi (preoţii) la tot poporul”.

       Dar este regretabilă, este foarte regretabilă priveliştea care se observă în unele parohii. Care privelişte? A se face în duminici şi în sărbători Dumnezeiasca Liturghie şi a nu se apropia nimeni să se împărtăşească. Şi cei mari e posibil să aibă piedici  (păcate opritoare – n.tr.) şi să nu aibă permisiunea de la duhovnic pentru deasa Dumnezeiasca Împărtăşanie. Dar copiii, nevinovaţii copii, de ce să se lipsească de harul şi de bucuria de a se împărtăşi continuu cu Preacuratele Taine? Tema postului este ritmată de duhovnic în funcţie de vârstă, sănătate şi mai ales de dorinţa după Dumnezeiasca Împărtăşanie.

2. Mai exact, iubiţii mei, Canonul al 9-lea al Sfinţilor Apostoli pe care vreau să vi-l tâlcuiesc, se referă la acei creştini, care vin la biserică şi se mulţumesc doar la a auzi citirile din Sfânta Scriptură, dar apoi pleacă şi nu rămân la cealaltă parte a Dumnezeieştii Liturghii. Aceştia – zice Canonul – trebuie să fie afurisiţi. Aici, creştinii mei, trebuie să mă opresc şi să vă fac o explicaţie o precizare. Dumnezeiasca Liturghie, după cum ştiţi, începe cu „Binecuvântată este Împărăţia…” şi se încheie cu „Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri…”. Tot acest întreg se împarte în două mari părţi: Prima parte se încheie după Evanghelie şi se numeşte „didactică”. A doua parte începe după Evanghelie şi ţine până la sfârşit. Partea aceasta se numeşte „sacramentală”. La prima parte, cea „didactică”, puteau participa şi catehumenii, adică cei nebotezaţi, care însă voiau să se boteze. De aceea şi această parte mai era numită şi „Liturghia catehumenilor”. Însă după citirea Evangheliei, diaconul spunea de trei ori: „Cei chemaţi ieşiţi”, adică plecaţi. Şi rămâneau în sfânta biserică doar creştinii botezaţi şi doar ei participau la a doua parte a Dumnezeieştii Liturghii. De aceea şi această parte se numea „Liturghia credincioşilor”, adică a creştinilor botezaţi. În această parte, iubiţii mei creştini, are loc Dumnezeiasca Taină, Dumnezeiasca Euharistie; are loc minunea transformării pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele lui Hristos, iar credincioşii se împărtăşesc.

3. Rânduiala este ca creştinii la Dumnezeiasca Liturghie să asculte mai întâi sfintele citiri, Apostolul şi Evanghelia, după care, pregătiţi de acestea, să rămână şi la a doua parte a Dumnezeieştii Liturghii, pentru a se împărtăşi cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Dar unii creştini, încă din vremurile de demult, făceau o neorânduială, care era un mare păcat şi de aceea canonul nostru o pedepseşte aici cu afurisirea. Plecau adică de la Dumnezeiasca Liturghie după Evanghelie şi nu rămâneau pentru Sfânta Împărtăşanie. Pe aceştia, spune Canonul pe care îl tâlcuim, „ca unii ce fac nerânduială în biserică, trebuie să se afurisească”.

4. Iubiţii mei, cei care făceau aceasta, adică cei care plecau de la Dumnezeiasca Liturghie după Evanghelie, înţeleseseră bine că partea de Liturghie de după Evanghelie este pentru Dumnezeiasca Împărtăşanie. Şi, prin urmare, de vreme ce aceştia nu aveau să se împărtăşească, de aceea considerau de prisos să mai rămână până la sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii. Despre aceasta am a vă spune pe scurt următoarele şi îmi închei cuvântul:

a) Mai întâi, aşa cum am spus şi la începutul predicii noastre, este acuzator condamnabil că creştinii noştri nu au dorinţa de a se împărtăşi în mod frecvent/des şi se împărtăşesc doar la marile sărbători. De multe ori am spus că bunul creştin se deosebeşte după calda lui dorinţă pentru deasa Dumnezeiască Împărtăşanie. Şi aşa erau primii creştini. Se împărtăşeau oricând la fiecare Dumnezeiască Liturghie. Noi însă astăzi, în epoca decăzută duhovniceşte în care suntem, considerăm aceasta ca pe ceva neobişnuit şi ca pe ceva de necrezut. Dar vreau aici să fac referire la un fragment dintr-un cântec de jale al lui Matei Vlastaris, pe care-l expune Sfântul Nicodim Agioritul în Pidalionul său, la tâlcuirea Canonului nostru. „Vechii creştini – spune Vlastaris – după cum erau osârdnici să creadă drept, în mod asemănător erau osârdnici şi a se comporta drept. De aceea şi multe, bune şi frumoase obiceiuri la care fac referire dumnezeieştile Canoane, obişnuite în vremurile de atunci, acum, acestea, în vremurile noastre sunt schimbate şi diferite. Atât de mult s-a instalat viaţa imorală şi neglijentă, în care trăim, încât nu mai credem că odinioară creştinii ajungeau la o atât de mare virtute, încât se împărtăşeau continuu la fiecare Dumnezeiască Liturghie care se săvârşea”.

b) În al doilea rând, vrem să spunem că în chip rău, foarte rău procedau creştinii plecând de la Dumnezeiasca Liturghie după Evanghelie, deoarece partea aceasta este pentru Dumnezeiasca Împărtăşanie şi ei nu aveau să se împărtăşească. Chiar dacă nu se împărtăşeau, trebuiau să rămână până la sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii, deoarece această parte din Liturghie în mod special, cea după Evanghelie, este şi cea mai sfântă şi dumnezeiască, este o teofanie, o arătare dumnezeiască. Şi creştinii – chiar şi aceia care nu se vor împărtăşi, simt un oarecare gust sfânt al prezenţei lui Dumnezeu şi se încălzeşte dragostea lor faţa de Dumnezeu, ca şi credinţa lor în Dumnezeu. Dar şi atunci când îi văd pe ceilalţi creştini împărtăşindu-se, sunt mustraţi lăuntric, pentru că ei nu se împărtăşesc şi se aprinde în ei o sfântă „invidie” (râvnire), să propăşească şi ei şi să se învrednicească şi ei, precum şi ceilalţi fraţi ai lor, să se împărtăşească des, în fiecare duminică, cu Trupul şi Sângele lui Hristos.

5. Fraţii mei, Dumnezeiasca Împărăşanie ne va mântui. În ziua Judecăţii, ca să arătăm Judecătorului Hristos că suntem ai Lui şi ca să ne ia deci cu El, în Împărăţia Lui, îi vom arăta buzele noastre. Îi vom spune: „Hristoase, priveşte la buzele mele! Sunt roşii. Am băut des Sângele Tău, spre iertarea păcatelor mele şi spre viaţa veşnică. Ia-mă în Împărăţia Ta”!

 

Cu multe rugăciuni,

† Mitropolitul Ieremia de Gortina şi Megalopolis

 

Traducere: https://acvila30.ro/ ; 

Copyright

Această traducere ne aparţine şi este protejată de Legea Drepturilor de Autor, legea nr. 8/1996. Ea poate fi citată parţial [fragmentar] pe alte bloguri sau site-uri cu precizarea sursei sau link către pagina de unde provine [ https://acvila30.ro ], dar nu poate fi preluată de mass-media fără un acord scris.
Nu aveţi voie să copiaţi această traducere fără voia sau ştireahttps://acvila30.ro.
Dacă aveţi nevoie sau vreţi să folosiţi în scopuri proprii această traducere, vă rugăm să ne contactaţi şi vom stabili atunci condiţiile.