Creștinii ortodocși se află astăzi, 26 mai 2013, în Duminica a patra după Paști. La Sfânta Liturghie s-a citit pericopa din Evanghelia după Ioan, capitolul 5, versetele de la 1 la 15, în care se relatează minunea vindecării slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda.

În cuvântul de învățătură rostit în cadrul Sfintei Liturghii oficiată în paraclisul istoric, al reședinței patriarhale, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a explicat textul scripturistic evidențiind că evanghelia ne arată, în primul rând, că Mântuitorul Hristos este izvorul vieții, al vindecări și al iertării păcatelor.

De asemenea, Evanghelia mai arată patru adevăruri semnificative pentru viața noastră, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: ”În primul rând vedem iubirea milostivă a lui Hristos care din propria inițiativă merge spre un om bolnav care suferea de 38 de ani, ca să-l vindece. Vedem de asemenea, înțelepciunea de duhovnic a Mântuitorului Iisus Hristos ca doctor sufletului și al trupului. Învățăm din Evanghelia de astăzi din răbdarea desăvârșită a omului bolnav care unea suferința cu pocăința și cu speranța. De asemenea, vedem recunoștința lui îndată după vindecarea sa. Această Evanghelie a vindecării este rânduită de Biserică în această perioadă pentru a ne arăta că Hristos Cel Înviat este Izvorul vieții, izvorul iertării păcatelor, izvorul harului care ridică pe om și îi dăruiește integritate sufletească și trupească pentru ca să creeze bucurie lui și celor din jur, comunității, familiei și obștii bisericești ”.     

Totodată, Patriarhul României a vorbit și despre dimensiunea profetică a Evangheliei arătând că Scăldătoarea Vitezda era o prefigurare a Tainei Botezului prin care ne curățim de păcate, prin care primim putere să biruim păcatul și să ne apropiem de Dumnezeu pentru a dobândi mântuirea sau viața veșnică. 

De acum să nu mai păcătuiești 

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a mai arătat în cuvântul Său că lucrarea duhovnicească a Mântuitorului cu acest bolnav prefigurează lucrarea duhovnicului în Biserică.

”Evanghelia este plină de învățături duhovnicești. Vedem că există, adesea şi nu întotdeauna, o legătură între boală și păcat. Mântuitorul însă se dovedește a fi un mare duhovnic pentru că nu spune care a fost păcatul celui care era bolnav și nici nu vorbește despre aceasta în prezența celorlalți bolnavi. În templu, discret și cu o dorință de îndreptare a păcătosului, îi dă un sfat duhovnicesc fără ca să mai audă alții și îi spune: de acum să nu mai păcătuiești. Prin aceasta vedem că Hristos îl ridică pe cel păcătos, fără să îl umilească, îi dă sfatul îndreptării duhovnicești fără să trâmbițeze aceasta și ne arată că este un doctor vindecător de suflete prin iertarea de păcate și un vindecător de trupuri prin vindecarea de boală. Această lucrare duhovnicească a Mântuitorului Iisus Hristos prefigurează lucrarea duhovnicului în Biserică; prin aceasta vedem că puterea vindecătoare a lui Hristos Cel răstignit și înviat din morți este o putere vie, o putere transmisă Bisericii Sale ca fiind scăldătoarea Vitezda, spațiul ridicării, al vindecării, spațiul recuperării omului și spațiul care devine izvor de bucurie prin iertare și vindecare”, a spus Preafericirea Sa. 

Pe lângă Taina Sfântului Botez şi Taina Sfântului Maslu a fost prefigurată în scăldătoarea Vitezda, a mai arătat Părintele Patriarh. 

„În Biserica noastră puterea vindecătoare a lui Hristos unită cu iertarea păcatelor se arată prin sfânta taină a ungerii bolnavilor, numită și Taina Sfântului Maslu. Prin Taina Sfântului Maslu se dăruiește vindecare trupului, dar și sufletului ca iertare de păcate sau întărirea omului care din cauza păcatelor și a patimilor a slăbit duhovnicește și trupește. (…) Sfântul Maslu dăruiește omului o putere spirituală de a suporta suferinţa cu speranţa mântuirii. Deci, când vindecarea trupească nu are loc suferința se transformă în pocăință și în vindecarea sufletului de înstrăinarea de Dumnezeu și astfel nu mai contează pentru cel suferind atât de mult vindecarea trupească, dacă boala pare incurabilă, ci mântuirea sufletului ca unire a omului cu Dumnezeu, ca luminare a omului prin harul lui Dumnezeu, ca simțire a iubirii lui Dumnezeu în mijlocul suferinței omului bolnav”. 

Fiecare dintre noi poate deveni mâinile iubirii milostive a lui Hristos

În finalul cuvântului Său, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a îndemnat ca prin activitatea noastră cei bolnavi să nu se simtă singuri, ci să simtă iubirea lui Dumnezeu lucrând prin noi. 

„Să ajutăm cu rugăciunile noastre, cu milostenia, cu vizita la patul bolnavului cu un cuvânt bun, de încurajare, de întărire, ca prin prezența noastră și prin cuvintele și lucrarea noastră cei bolnavi să nu se simtă singuri ci să simtă iubirea lui Dumnezeu lucrând prin noi care suntem trupul lui Hristos cel Tainic, Biserica. Astfel fiecare dintre noi poate deveni mâinile iubirii milostive a lui Hristos care se face prezent lângă cei bolnavi şi îi ajută pentru a le aduce mântuire și bucurie”, a spus Părintele Patriarh.

Săptămâna viitoare, Biserica Ortodoxă se va afla în Duminica a V-a după Paşti, închinată Femeii Samarinence.