ÎN STARE DE PANICĂ

 „PAPAGALII” TEOLOGILOR POST-PATRISTICI

de IOANNIS N. MARKAS

Jurnalişti de ştiri bisericeşti şi teologi ai ,,traiului bun” cu specializare în inducere în eroare  şi propagandă,

„Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi. Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii ca să ruşineze pe cele tari” (I Corinteni 1, 27).

 

Era ceva mai mult ca sigur pentru cei care cunosc persoane şi fapte, cum va arăta ,,ziua următoare” desfăşurării conferinţei ştiinţific-teologice cu tema ,,Teologie patristică şi erezie post-patristică”, pe care a organizat-o Sfânta Mitropolie de Pireu.

Deja cunoscuţii ,,papagalii” ai cercurilor post-patristice  începuseră să-şi intensifice activitatea cu zile înainte, în aşa fel încât să creeze un climat ,,de confruntare personală” (îndeosebi) între Mitropolitul Serafim de Pireu şi Mitropolitul Ignatie de Dimitriada şi în plus să ,,preseze” psihologic comisia organizatoare prin cultivarea cu grijă a acestui climat.

Exact aceeaşi reacţie a fost urmată de către propagandiştii „binevoitori” ai sistemului ecumenist şi după încheierea conferinţei. Un cunoscut jurnalist-administrator al unei ,,porţi” electronice de ştiri bisericeşti, „a lovit” primul, cu obişnuitul ifos şi caracter provocator care îl distinge, vorbind despre,, o conferinţă cu scop şi ţintă”.

Într-un mod neruşinat şi cu argumente ştiinţifice sau măcar jurnalistice zero, o conferinţă pur ştiinţifică şi teologică a fost declasată după părerea lui egoistă şi interesată, într-o – printre altele – încercare „de ţintire” a Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Ignatie de Dimitriada.

Fiţi atenţi, a Înalt Prea Sfinţitului – zice – şi nu a tezelor Înalt Prea Sfinţitului, aşa cum s-a întâmplat în realitate.

Imediat, în următoarele zile, ştafeta a preluat-o un blogger de pe internet, un teolog ,,bon viver”, al ,,traiului bun”, adică al căii (private) largi şi întinse. Acesta nu s-a mulţumit cu personalizarea contrei dintre Mitropolitul de Pireu şi cel de Dimitriada, ci a personalizat-o ca pe o dispută şi dezicere teologică pe care a făcut-o Mitropolitul Ierotei de Navpaktos împotriva ,,teologiei” şi ,,eclesiologiei” Mitropolitului Ioan de Pergam, recent onorat de către ,,Academia de Studii Teologice”.

Cât despre argumentele ştiinţific-teologice din partea blogger-ului teolog asupra tezelor pe care le-a exprimat Mitropolitul Ierotei de Navpaktos, încă le căutăm, de vreme ce ,,acuzaţiile” lui de mai  sus s-au limitat la spiritul aşa-numit ,,nefratern” şi ,,anticolegial” pe care l-a dovedit Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Ierotei de Nafpaktos, zici că nu ne aflăm în spaţiul Bisericii, în care Adevărul este cel mai important lucru ce poate fi dobândit, ci într-un serviciu public.

Cât despre „atacul” pe care l-a suferit Mitropolitul Ignatie de Dimitriada, argumentele lui de apărare au fost următoarele „cuvinte cutremurătoare”: a fost lovit un ,,fiu al Pireului”, în… Pireu, unde ,,are mulţi prieteni credincioşi şi fii duhovniceşti”!!

Din vizorul ambilor, fireşte, nu a scăpat nici ,,dragul” lor protopresbiter Theodoros Zisis, căruia, fireşte, nu pot să-i ţină piept nici în gând pe temei teologic şi în privinţa căruia, aşa cum au demonstrat toţi aceşti funcţionari new-age-işti, ,,lingăi” şi ,,târâturi” ai sistemului, singurul lucru la care s-au dedat cu grijă a fost să scormonească trecutul domnului profesor, în aşa fel încât să descopere expresii sau formulări „ecumeniste” pe care le-a făcut în timpul carierei sale academice, pe care însă el însuşi le-a condamnat şi le-a revizuit de cel puţin două decenii.

Din cele de mai sus, rezultă, ca şi concluzie, ceea ce am subliniat îndeosebi în referatul nostru la recenta conferinţă, că post-patristicii şi toţi cei care „gravitează” în jurul lor, în lipsa argumentelor ştiinţifice serioase şi în efortul lor de a justifica cele de nejustificat, încearcă prin lozinci goale de conţinut sau oferte new-age-iste să-i ,,terorizeze” pe toţi cei care cutează să articuleze un cuvânt tradiţional şi de aceea nu ezită să săgeteze şi să lanseze calomnii prin provocări sistematice şi tactici propagandiste, pe care le-ar invidia chiar şi Goebbels.

În mod despotic şi foarte impertinent cer de la reacţionari să tacă, ca să se exprime doar ei în mod liber şi nimeni altcineva, în aşa fel încât nederanjaţi să-şi continue lucrarea lor deconstructivă. După cum se vede până acolo ajunge „democraţia”  unora dintre ei.

Astfel, demonstrează în felul lor ceea ce s-a spus în mod ingenios, în urmă cu câţiva ani, că în cele din urmă fascismul (pe care unii din câte se văd îl ascund cu grijă în ei) n-a murit niciodată, ci doar şi-a schimbat masca şi şi-a pus o mantie… democratică!

Traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfântul Marcu al Efesului”

Sursa: romfea.gr