Învierea Domnului – temelia credinţei noastre
Cu dragoste aleasă şi cu sufletul plin de strălucirea şi bucuria neasemănată a acestei zile sfinte a mântuirii noastre, prăznuim şi în acest an, la început de lună mai, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos.
Glasul clopotelor o vestesc până în depărtare, iar creştinii preamărind aşa cum se cuvine această zi de „praznic al praznicelor şi sărbătoare a sărbătorilor”, rostesc împreună cu psalmistul David „aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa” (Psalm 117, 24).
Ziua Învierii Domnului este cu adevărat strălucitoare pentru că lumina ei a luminat întunericul necunoştinţei. Este aducătoare de bucurie şi veselie duhovnicească pentru că „din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi”, auzim în cântările slujbei Învierii.
Odată cu revărsările însorite ale primăverii, când întreaga natură se îmbracă în veşmântul luminat al culorilor, ne-a sosit iarăşi Învierea lui Hristos cea plină de farmec şi de har, ziua cea mare şi sfântă care ne învăluie pe fiecare dintre noi în lumină şi sfinţenie. E o atmosferă de înălţare duhovnicească, de pace adâncă şi de bucurie aşa cum spune şi poetul:
„Se-aude-al clopotelor cânt
Prin firea care se renaşte
Că falnic iese din mormânt
Cu biruinţă Domnul Sfânt
Şi azi e Paşte”.
Ziua Învierii Domnului este purtătoare de har şi e rodire duhovnicească pentru că ea a preschimbat lacrimile şi suspinul pocăinţei în bucurie şi speranţă.
Crucea suferinţei s-a schimbat în semn de biruinţă, plângerile de îngropare s-au prefăcut în cântări de laudă, iar din sângele Mântuitorului cel curs prin spinii coroanei de pe frunte şi din prea curata coasta Lui au înflorit trandafirii bine mirositori ai Învierii.
Chipul Domnului Iisus Cel care „s-a împovărat cu durerile noastre şi a fost străpuns pentru păcatele noastre” (Isaia 53, 4), chipul Lui lovit, scuipat şi batjocorit de către cei fărădelege nu mai este trist, ci mai strălucitor decât soarele; Fiul Omului nu mai este astăzi spânzurat pe lemn şi mort pe cruce ci a înviat ca un nemuritor, biruind puterea morţii şi dăruind întregii creaţii viaţă veşnică şi mare milă.
Cu adevărat Cel batjocorit şi scuipat, Cel biciuit şi omorât prin răstignirea pe cruce, a înviat astăzi din morţi „cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”. Despre acest adevăr fundamental al credinţei noastre creştine din care izvorăşte toată bucuria acestor sfinte zile de sărbătoare ne încredinţează sfintele Evanghelii întemeiate pe mărturiile celor ce L-au văzut pe Mântuitorul înviat din morţi, au prânzit cu El şi L-au însoţit până la Înălţarea Sa la ceruri: „Ce am auzit – spune Sfântul Evanghelist Ioan – ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit despre Hristos, Cuvântul vieţii, aceea vă vestim” (I Ioan 1, 1).
Întreaga credinţă a Sfinţilor apostoli şi mărturisirea Bisericii de două milenii este concentrată în aceste cuvinte pe care le rostim cu toţii în aceste zile şi care dovedesc credinţa noastră în Înviere: „Hristos a înviat!”, „Adevărat a înviat!”.
Învierea lui Hristos este piatra de temelie a Bisericii şi a celor ce „credem în Cel ce a înviat din morţi pe Iisus, Domnul nostru care S-a dat spre moarte pentru păcatele noastre şi a înviat pentru mântuirea noastră” ca să „avem pace cu Dumnezeu” (Romani IV, 24 – 25).
Binefacerile aduse neamului omenesc de Jertfa şi Învierea Domnului ni le arată lămurit Sfântul Ioan Gură de Aur când zice „Iată a venit la noi praznicul cel mult dorit şi mântuitor, ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, temeiul păcii, pricina împăcării, îndepărtarea războaielor, nimicirea morţii, înfrângerea diavolului”.
Învierea lui Hristos este temelia mântuirii noastre, ea este credinţa mângâitoare şi fericită pe care o mărturisim ori de câte ori rostim cuvintele din Crez: „s-a răstignit, s-a îngropat şi a înviata treia zi, după Scripturi”. Această mărturisire ne dă putere şi tărie în înfăptuirea binelui în această viaţă şi speranţă pentru dobândirea vieţii celei veşnice în Împărăţia lui Hristos cel răstignit şi înviat.
Trăim astăzi lumina şi sfinţenia Învierii Domnului într-o lume secularizată, depărtată de Dumnezeu, iubitoare mai mult de întuneric decât de lumină, iubitoare de cele materiale decât de cele duhovniceşti. O lume în care de multe ori cuvântul Evangheliei răsună în zadar, în care glasul Bisericii se face greu auzit, o lume în care parcă Dumnezeu nu mai are loc. Într-o astfel de lume plină de suferinţă, de nedreptate şi de egoism, într-o lume în care mulţi oameni trăiesc la limita subzistenţei, în care violenţa în familie şi şcoală a atins cote alarmante se aude mesajul Evangheliei lui Hristos, un mesaj de speranţă şi de îmbărbătare „Îndrăzniţi căci Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33).
Biruinţa lui Hristos asupra morţii dacă este asumată în chip responsabil devine biruinţa lumii asupra întunericului şi a lucrurilor celui rău.
Biruinţa lui Hristos asupra morţi devine biruinţa fiecăruia dintre noi dacă ne împropriem prin credinţă, har şi fapte bune lucrarea mântuitoare a Domnului ce se împărtăşeşte prin Sfintele Taine şi celelalte lucrări sfinţitoare ale Bisericii
Se cade aşadar să biruim orice patimă, orice gând rău, orice fapte de necuviinţă, de lăcomie ca să ne arătăm biruitori asupra păcatului.
Să arătăm prin fapte bune că iubim pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru şi că într-adevăr prin Înviere raiul s-a deschis şi pentru noi şi „să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm”.
Rugăciunea, citirea psalmilor şi a cărţilor bisericeşti, sfătuirea cea duhovnicească, mila faţă de săraci, trăirea în pace şi alte fapte bune, acestea sunt veselia cea adevărată a Învierii. Să ne împodobim de Sfintele Paşti nu numai trupul cu haine frumoase şi curate, ci să ne împodobim şi sufletul cu faptele cele bune ale milei creştine.
Acestea toate să le facem şi după cuvântul Sfântului Apostol Pavel „Dumnezeul păcii va fi cu noi” (Filipeni 4, 9).
Sărbători fericite!
HRISTOS A ÎNVIAT!
†VISARION
Episcopul Tulcii.