PREDICA MITROPOLITULUI DE GORTINA ŞI MEGALOPOL, IEREMIA:

CATOLICII SUNT ERETICI!

PAPA VREA SĂ NE SUPUNĂ, DAR NU-I VA MERGE!

1. Predica, fraţii mei creştini, pe care o auziţi în fiecare duminică la Dumnezeiasca Liturghie, este o slujire sfântă. Sfinţii Apostoli şi toţi Părinţii Bisericii ne învaţă că trebuie să propovăduim cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca creştinii să afle frumuseţile credinţei lor şi să poată să se confrunte cu ereticii. Şi mai ales în această epocă în care trăim, mai mult decât în oricare altă epocă anterioară, ereziile s-au înmulţit şi ereticii s-au obrăznicit şi vor să ne impună minciuna lor şi să ne supună. De aceea şi predicile mele vreau să fie împotriva ereziilor pentru întărirea credinţei creştinilor din turma mea.

2. În predica mea de astăzi vreau să vă spun câteva generalităţi despre istoria papismului şi vă rog să luaţi aminte la ele. Dintru început, fraţii mei creştini, am fost cu toţii uniţi. În Apus şi în Răsărit am fost cu toţii ortodocşi. Papii din Apus erau ortodocşi. Toţi ştim din istoria Bisericii noastre cât de mult Roma cea veche a susţinut luptele Sfinţilor Părinţi şi îndeosebi luptele Marelui Atanasie împotriva ereziilor. Şi Roma cea veche avea comuniune şi unitate cu Roma cea nouă, Constantinopolul, şi cu toate Patriarhiile Ortodoxe.

3. Dar pe avanscenă au apărut francii. Cine au fost aceştia? Aceştia erau un popor barbar şi necivilizat, cu armată şi putere mare şi cu un plan bine pus la punct pentru a domina. Au vrut să pună stăpânire pe Europa, au vrut să ocupe tronul papal şi să reconstituie Imperiul Apusean, după care să nimicească Imperiul de Răsărit, aşa-numita romanitate. Aceşti franci au fost iniţial închinători la idoli şi apoi au devenit creştini. Însă, cu toate că deveniseră creştini şi o făceau pe ortodocşii, nu părăsiseră superstiţiile lor franco-idololatre şi au voit să amestece Ortodoxia cu acestea. Ca ortodocşi, cum se prezentau, aveau propria lor ierarhie şi voiau să ocupe mai ales tronul papal şi să se impună în creştinătatea Apuseană.

4. Ca să vedeţi, fraţilor, dacă aceşti franci sunt sau nu sunt ortodocşi, vă spun următoarele: În anul 794 d. Hr., ierarhia lor a condamnat Sinodul al VII-lea Ecumenic, acel Sinod care a legiferat să cinstim sfintele icoane. Şi în anul 809 d.Hr., iarăşi, ierarhia francilor a adăugat în Crez ,,Filioque-le”, adică erezia că Sfântul Duh purcede şi de la Fiul, nu doar de la Tatăl, aşa cum ne-a spus Domnul nostru Iisus Hristos (Ioan 15, 26).
Atunci, toţi ortodocşii, şi din Răsărit şi din Apus, au protestat faţă de acest lucru. Şi mai ales ortodoxul papă al Romei de atunci, Leon al III-lea, ca reacţie şi protest, a sculptat pe două plăci de argint Simbolul de Credinţă, fără adaosul ,,Filioque” şi l-a aşezat în Biserica Sfântului Petru, ,,pentru păzirea credinţei ortodoxe”, aşa cum a scris. Şi nu doar atât, ci la Sinodul la VIII-lea Ecumenic, din anul 879 d. Hr., ortodocşii din Răsărit, sub conducerea Sfântului Fotie, şi ortodocşii din Apus, sub conducerea papei Ioan al VIII-lea, au condamnat adaosul ,,Filioque” şi i-au anatematizat pe francii, care au cutezat acest adaos. Se vede acum că francii sunt eterodocşi şi eretici. Aşadar, în Apus şi în Răsărit îi avem pe de o parte pe ortodocşi, iar pe de altă parte în Apus îi avem pe ereticii franci.

5. În această epocă la care ne referim, episcopii franci au dezlănţuit groaznice persecuţii împotriva episcopilor ortodocşi, acuzându-i că au căzut în greşeli şi că nu au o teologie bună, în timp ce teologia lor – cea francă, este bună şi corectă. În sfârşit, creştinii mei, ca să nu mă lungesc, în anul 1014 d. Hr., francii au reuşit să se impună pe tronul papal ortodox al Apusului şi să-şi facă propriul lor papă italo-franc, pe Benedict al VIII-lea. Acesta, ca unul ce provenea dintre franci, a adăugat în Simbolul Credinţei ,,Filioque-le” şi astfel, prin acest act al său, s-a despărţit de Patriarhiile Ortodoxe ale Răsăritului. Papa Apusului nu este ortodox, ca cei anteriori lui, ci este un papă franc eretic. S-a despărţit de Biserică şi el şi întreaga lui ierarhie şi toţi creştinii Apusului, care sunt uniţi cu el. Este vorba de o schismă, care a devenit definitivă în anul 1054 d. Hr., de când datează şi anatemele.

6. Din cele de mai sus pe care le-am spus pe scurt, fraţi creştini, se vede foarte clar, în primul rând că romano-catolicii de astăzi, aşa cum se numesc, nu sunt aceiaşi cu vechii creştini ortodocşi ai Apusului. Aceia erau într-adevăr ortodocşi (dreptslăvitori), dar cei de astăzi sunt kakodocşi (rău-slăvitori), sunt eretici. Sunt franci, pentru că un papă franc a pus stăpânire pe ei şi le-a falsificat Crezul. Şi ei au acceptat şi încă acceptă asta. Şi noi le spunem şi îi rugăm să renunţe la ereziile france şi să ne unim iarăşi ca ortodocşi, dar ei până acum nu arată nici o pocăinţă. Şi nu numai că papii franci nu se pocăiesc, dar sunt şi obraznici şi fac paşi spre noi, urmărind să ne facă şi pe noi să ne frâncim, adică să acceptăm şi noi rătăcirile lor. Asta înseamnă pentru ei ,,unire”.
Un alt lucru care se vede din cele pe care le-am spus mai sus este că romano-catolicii nu sunt Biserică. Biserica, fraţii mei, este UNA, aşa cum unul este Adevărul, iar minciunile sunt multe. Romano-catolicii cu ereziile lor france s-au despărţit de Biserică şi au fost anatematizaţi de către Patriarhiile Ortodoxe. Aşadar nu constituie Biserică, nu au sfinţi. Sunt doar o putere lumească şi politică, care urmăreşte o dominaţie mondială, ca şi francii de demult, din care au provenit. Astfel se explică vizitele şi intervenţiile papei în Europa Răsăriteană, în Balcani şi în spaţiul Ortodoxiei. Vrea să ne supună. Nu-i va merge!

Cu multe rugăciuni,

+ Ieremia, Mitropolit de Gortina şi Megalopol

TRADUCERE: FRĂŢIA ORTODOXĂ MISIONARĂ „SFINŢII TREI NOI IERARHI”