MITROPOLITUL IEREMIA DE GORTINA:

 PAPISMUL ESTE EREZIE, IAR ECUMENISMUL ESTE PANEREZIE

MESAJ DE ANUL NOU AL MITROPOLITULUI DE GORTINA ŞI MEGALOPOL

SFÂNTA MITROPOLIE DE GORTINA ŞI MEGALOPOL 
DIMITZANA – MEGALOPOL
NR. PROT. 1011

Dimitzana, Megalopol – Duminică, 1 ianuarie 2012

Fraţii mei creştini,

1. Astăzi este prima zi din noul an 2012. Mai întâi să-I mulţumim lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, deoarece am ajuns la începutul acestui an şi să-L rugăm apoi să ne dăruiască harul Său, încât noi toţi, cler şi popor şi autorităţi politice să ne luminăm şi să ne pocăim. În felul acesta, vom vedea în noul an răsărind zile mai bune pentru iubita noastră patrie, Elada.

2. Da, fraţii mei! Ne scufundăm ca neam. Dacă privim patria noastră ca pe un trup, ni se potriveşte să spunem cuvintele profetului Isaia, care a spus în anii săi despre Iudeea: „Tot capul (neamului) – a spus profetul – vă este numai răni şi toată inima (lui) slăbănogită. Din cap până în picioare nu este nimic sănătos. Din creştet până în tălpile picioarelor nu-i nici un loc sănătos; totul este numai plăgi, vânătăi şi răni pline de puroi, necurăţate, nemuiate cu untdelemn şi nelegate (Isaia, 1, 5-6)!… 

Aceste expresii, iubiţii mei, sunt foarte potrivite pentru a contura imaginea preaiubitei noastre patrii de astăzi. Care este „capul” neamului despre care spune profetul că nu este sănătos? Puterea statului. Şi care este „inima” lui? Puterea bisericească. Şi dacă aceste două puteri nu au conştiinţă şi jertfelnice în misiunea lor, urmarea este că întreg trupul neamului, întregul organ de stat se prăbuşeşte.  

3. Din toată inima noastră, fraţi creştini, dorim ca în acest nou an să se găsească o rezolvare „crizei” existente. Dar rezolvarea trebuie să vină de la noi. Noi toţi, conducători şi popor, noi am provocat criza, şi noi o vom şi vindeca. „Cel ce s-a îmbolnăvit se şi vindecă!” Mai întâi de toate, ca să explicăm, când spunem „criză” („judecată”) presupunem şi un „judecător” care a adus criza-judecată. Şi acest Judecător este Dumnezeu. În vremurile de odinioară, creştinii care aveau o gândire şi un limbaj teologic, când se întâmpla un rău general, o inundaţie sau o epidemie, spuneau expresia „urgia lui Dumnezeu”, „criză”, „judecată”. Noi astăzi vorbim despre „criză”, dar nu îi conferim înţelesul acesta pe care i-l dădeau bunicii noştri. Nu înţelegem adică, faptul că această criză economică ni se întâmplă, deoarece Dumnezeu, din cauza păcatelor noastre, a luat Harul Său de la noi şi de aceea ne îndreptăm spre prăpastie. Şi nu spunem asta, pentru că nu credem. Şi totuşi Biserica, creştinii mei, în cultul Ei se roagă să fim salvaţi de urgia Lui Dumnezeu. Nu că Dumnezeu se mânie şi se înfurie, ci în înţelesul pe care l-am spus mai sus: pentru faptele noastre nelegiuite Dumnezeu ia de la noi Harul Său, care este lumină şi ca urmare cădem în întuneric. Aceasta este deci „criza-judecată”.

 4. Să acceptăm asta, fraţilor, că am păcătuit şi am nelegiuit şi să ne pocăim pentru faptele noastre, ca să scăpăm de criza-judecată, care ne chinuieşte şi ne necăjeşte. Profeţii Vechiului Testament, apoi Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi în continuare, predicau că pentru relele ce se întâmplau oamenilor din vremea lor pricina era apostazia (îndepărtarea) lor de la Dumnezeu. De aceea, ca pe un medicament de vindecare, predicau pocăinţa. Noi clericii, arhierei şi preoţi, ca să fim păstori adevăraţi ai poporului, întotdeauna, dar îndeosebi în aceşti ani ai groaznicei apostazii de la Dumnezeu, trebuie să predicăm această predică biblică şi patristică despre pocăinţă. Şi ca buni păstori, pentru a da un bun exemplu poporului, noi, clericii mai întâi, trebuie să trăim pocăinţa. De aceea şi psalmodiem troparul: „Să aflu şi eu calea prin pocăinţă…”, şi de aceea purtăm sfânta haină, respectabila rasă, care este haina din păr de cămilă a Înaintemergătorului (vezi Matei 3, 4), a cărui predică a fost predică despre pocăinţă.

 5. Şi această predică despre pocăinţă noi, preoţii şi arhiereii, trebuie s-o adresăm nu doar poporului, ci şi conducătorilor, demnitarilor noştri politici, pentru că îndeosebi ei au fost cauzele ultimei crize din patria noastră. Dar unde este pocăinţa conducătorilor noştri? În timp ce salariile cetăţenilor ţării au fost reduse cu sălbăticie şi poporul este rabdă de foame, auzim că veniturile deputaţilor noştri se ridică până la 35 000 de euro. Şi mai auzim şi despre depunerile lor bancare în Elveţia!.. Politicienii care ne guvernează sunt cu totul indiferenţi faţă de sărăcirea economică a poporului nostru.
 Şi dacă revenim la popor, unde este şi pocăinţa acestuia? Şi după criză – din cauza căreia suferim – iarăşi, suntem la fel. Din nou în patria noastră se aud blasfemii ale celor dumnezeieşti şi iarăşi imoralităţi şi orgii. Mulţi încă nu s-au dus să se mărturisească, nici n-au pus început bun să studieze Sfânta Evanghelie, ce cuprinde cuvintele lui Iisus Hristos şi ale Sfinţilor Apostoli.

 6. Criză şi vijelie, iubiţii mei, avem în patria noastră. Şi „Pe vijelie lupii se bucură”, spune poporul nostru. Şi care sunt lupii? Lupi în piele de oaie, aşa cum a spus Domnul nostru (vezi Matei 7, 15), sunt ereticii. În vremea noastră, suntem în cel mai mare pericol din partea a două erezii. Din partea papismului şi a ecumenismului. Sunt dator, creştinii mei, ca păstor al vostru să vă informez clar şi să vă spun: Papismul este erezie şi ecumenismul este pan-erezie.
 Fraţii mei, ca o urare de Anul Nou vă doresc să ne păstrăm cu tărie credinţa noastră ortodoxă, pe care ne-au predat-o Sfinţii noştri Părinţi, să punem un statornic început de pocăinţă şi buna noastră Maică a Domnului nu ne va lăsa. Va face minunea şi vom scăpa de răul care ne necăjeşte şi ne striveşte moral ca neam.

Un an bun şi binecuvântat!

Cu multe rugăciuni,
† Ieremia, Mitropolit de Gortina şi Megalopol.

traducere: https://acvila30.ro, sursa: e-mail.