Documentul este adoptat de către Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse la 5 februarie 2013.

Iubiţilor întru Domnul preacinstiţi părinţi preoţi, cinstiţi diaconi, iubitori de Dumnezeu monahi şi monahii, dragi fraţi şi surori, copii fideli ai Bisericii Ortodoxe Ruse!

Sfinţitul Sobor Arhieresc, care a avut loc la Moscova, în incinta catedralei „Hristos Mântuitorul” în perioada 2-5 februarie 2013, se adresează către toţi enoriaşii prin cuvintele de salut ale apostolului:„Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl vostru, şi de la Domnul Iisus Hristos. Datori suntem, fraţilor, să mulţumim pentru voi pururea lui Dumnezeu, precum se cuvine, fiindcă mult creşte credinţa voastră şi dragostea fiecăruia dintre voi toţi prisoseşte, a unui faţă de altul” (2 Tes. 1, 2-3).

Principala grijă a Bisericii este mântuirea oamenilor. Totul ce are loc în viaţa noastră bisericească şi în relaţiile dintre Biserică şi societate întotdeauna trebuie să fie subordonat acestui ţel. Trudele noastre în domeniul misionarismului, învăţământului, carităţii şi din alte domenii trebuie în finalul lor să fie direcţionate spre mântuirea fiecărui suflet omenesc. Chemarea Mântuitorului: „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă” (Mt. 28:19-20) – rămâne cea mai importantă în timpurile noastre. Ţinând minte acest fapt, membrii Soborului Arhieresc au discutat multe probleme din viaţa Bisericii şi a societăţii, adoptând decizii şi alte documente în cadrul Soborului, adresate către Plinătatea Bisericii noastre.

Având grijă de organizarea vieţii bisericeşti, membrii Soborului au determinat pentru viitor procedura alegerii Patriarhului la Soborul Local, au precizat împuternicirile Soboarelor Locale şi Arhiereşti, au aprobat crearea mitropoliilor şi a eparhiilor, efectuată de Sfântul Sinod. Ei au propus, de asemenea, soluţionarea problemelor importante, care se află în faţa societăţii.

În special, Sfinţitul Sobor a exprimat poziţia bisericii în legătură cu dezvoltarea tehnologiilor de evidenţă şi prelucrare a datelor personale. Stând la straja libertăţii omului, Biserica cheamă statul să nu impună pe oameni să accepte acele tehnologii, care ar putea împiedica pe oameni să mărturisească liber credinţa în Hristos şi să-i urmeze ei în activităţile lor personale şi sociale. Acceptarea diverselor acte de ordin legislativ, politic sau ideologic de către creştini depinde, de asemenea, de compatibilitatea acestor documente cu modul creştin de viaţă.

Grija permanentă a Bisericii rămâne a fi întărirea familiei, protecţia împotriva amestecului nepermis în viaţa ei, susţinerea relaţiilor strânse dintre copii şi părinţi, securitatea copiilor, inclusiv contra violenţei, cruzimii, desfrâului. În legătură cu acest cerc de probleme Soborul Arhieresc a tras concluzii referitoare de la reformele efectuate actualmente în multe ţări cu privire la dreptul familial şi problemele justiţiei juvenile.

Biserica este îngrijorată în mod serios de starea actuală a naturii. Epuizarea resurselor şi poluarea mediului înconjurător pune problema păstrării vieţii în toată diversificarea ei, utilizării cu grijă a darurilor naturii. Membrii Soborului au exprimat poziţia Bisericii Ortodoxe Ruse cu privire la problemele ecologiei, amintind societăţii despre responsabilitatea pe care o poartă ea pentru păstrarea creaţiei lui Dumnezeu.

Păstorii şi păstoriţii Bisericii Ortodoxe Ruse cheamă la studierea atentă a documentelor, adoptate de Soborul Arhieresc, elaborate în marea lor majoritate pe parcursul discuţiilor timp de trei ani, efectuate de Adunarea Intersobornicească cu participarea a sute de arhierei, clerici, monahi, monahii şi mireni.

Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos i-a preîntâmpinat pe ucenicii Săi: „Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte” (In. 15:19). Din timpurile apostoliceşti calea istorică a Bisericii a fost legată de mărturisire, care consta din mărturia nefăţarnică a adevărului. Lupta, ridicată împotriva creştinilor deduhul lumii (1 Cor. 2:12), pe parcursul întregii istorii a Bisericii a avut drept scop prin diferite mijloace să îndepărteze pe om de la Creatorul şi Mântuitorul său. Lupta aceasta consta nu doar din încercarea de a ispiti pe oameni spre săvârşirea păcatului, dar şi în prigoniri, ridicate împotriva adepţilor lui Hristos. Însă văpaia suferinţelor şi a lipsurilor doar întărea credinţa şi călea inimile copiilor fideli ai Bisericii. O pildă a răbdării în scârbiri este cuviosul Dalmat de Iseti, canonizat în anul 2004 în ceata sfinţilor din Siberia, veneraţi local. Venerarea lui general-bisericească a fost stabilită de către Soborul actual. Cuviosul Dalmat a fost martorul distrugerii în repetate rânduri a mănăstirii create de el, dar de fiecare dată o ridica din nou, apărându-şi cu severitate credinţa şi regulile bisericeşti, păstrând totodată o profundă smerenie în faţa aproapelui.

Evenimentele din anul trecut au demonstrat aievea că Ortodoxia renaşte în calitate de fundament al conştiinţei poporului, unind toate forţele sănătoase ale societăţii – acele forţe care doresc schimbarea vieţii pe baza valorilor morale, intrate în conştiinţa popoarelor noastre. Anume din aceste considerente oamenii de rea credinţă au ales Biserica drept obiect al luptei lor, în care folosesc minciuna, clevetirea, hula, pogromurile bisericilor, pângărirea relictelor sfinte.

Sfinţitul Sobor aminteşte că răspuns la astfel de acţiuni trebuie să fie rugăciunea, propovăduirea şi afirmarea adevărului lui Dumnezeu, acţiunile paşnice civice ale creştinilor ortodocşi, multiplicarea faptelor de dragoste şi caritate. Noi trebuie să rămânem lumina lumii şi sarea pământului, ca oamenii, văzând viaţa noastră „curată şi plină de sfială”, „să fie câştigaţi fără propovăduire” (1 Pet. 3: 1-2). Apărând credința, trebuie tot timpul să ținem minte cuvintele lui Hristos Mântuitorul: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (In. 13:35).

Înfăptuind slujirea în Biserică, muncind pe câmpul lui Hristos, suntem chemaţi să întărim „unitatea Duhului întru legătura păcii” (Ef. 4:3), soborniceşte, toţi împreună: arhipăstorii, clerul, monahii, monahiile şi mirenii. Principalul în toate acestea este hotărârea de a ne duce viaţa în conformitate cu Evanghelia. Este unica cale pentru schimbarea oricărui om şi a întregii societăţi.

Domnul nostru Iisus Hristos, Arhipăstorul vieţii veşnice, să ne întărească şi să ne înţelepţească pe noi toţi în trudele viitoare.